Ministrul Afacerilor Interne din Republica Moldova, Ana Revenco, solicită un ajutor de urgenţă din partea ţărilor membre ale Uniunii Europene, pentru a face faţă valului de refugiaţi ucraineni, pe fondul războiului din Ucraina.

Într-un interviu acordat AGERPRES, ministrul de Interne de la Chişinău vorbeşte despre presiunea refugiaţilor de la frontierele estice ale Republicii Moldova, dar şi despre modul în care colaborează cu autorităţile române pe acest subiect.

"Moldova nu a mai avut timp de 30 de ani astfel de situaţii. Învăţăm, creăm din mers, evaluăm, ajustăm, corectăm. Şi aşa în fiecare zi. Ne trebuie, avem nevoie de expertiză, de cunoştinţe, de informaţii, de experienţa celor care au gestionat astfel de fenomene şi înţeleg, cunosc care este presiunea pe sistemul afacerilor interne", declară oficialul de la Chişinău.

Ana Revenco face referire şi la implicarea cetăţenilor din Republica Moldova, despre care spune că "şi-au deschis casele şi braţele" pentru a ajuta refugiaţii ucraineni.

AGERPRES: Doamna ministru, cum gestionează Republica Moldova această criză a refugiaţilor?

Ana Revenco: La acest moment, facem încă faţă, dar este o presiune foarte mare pe întregul sistem. Şi acum, în calitatea mea de ministru al Afacerilor Interne, chiar se resimte această presiune pentru sistemul afacerilor interne pentru că, dacă raportăm numărul de intrări pe capacitatea de gestionare la frontieră, atunci categoric efectivul şi resursele ne demonstrează că eram pregătiţi pentru a face faţă unui aflux pe timp de pace. Cu acest exod masiv, care este mânat de război, sistemul funcţionează în turaţii maxime, motiv pentru care şi aici avem nevoie de suport de la partenerii externi. Când zic suport, am în vedere colegi din sistemul afacerilor interne, specialişti în managementul şi securitatea frontierei, care să lucreze împreună cu colegii mei la toate punctele, pentru că am activat absolut toate punctele de trecere a frontierei, şi pe est, şi pe vest. Vorbim despre necesitatea unui suport şi asistenţă operaţionale.

Moldova nu a mai avut timp de 30 de ani astfel de situaţii, deci suntem oarecum... Învăţăm, creăm din mers, evaluăm, ajustăm, corectăm. Şi aşa în fiecare zi. Ne trebuie, avem nevoie de expertiză, de cunoştinţe, de informaţii, de experienţa celor care au gestionat astfel de fenomene şi înţeleg, cunosc care este presiunea pe sistemul afacerilor interne.

AGERPRES: Prin urmare, resursa umană este foarte obosită în momentul de faţă şi nu mai faceţi faţă muncii de la frontieră...

Ana Revenco: Vreau să evit acel moment când colegul meu din frontieră sau colegul meu din patrulare sau colega care investighează şi lucrează pe cazuri de infracţionalitate transfrontalieră ar zice: "Nu pot". Sau să abandoneze cazul. Este imperios să anticipăm, să prognozăm şi să avem pregătite absolut toate calupurile gata de luptă. Suntem la limită. Asta să vă zic pe scurt.

AGERPRES: Aţi cerut vreunui stat acest sprijin de resurse umane?

Ana Revenco: Am discutat cu mai mulţi oficiali, înalţi oficiali, am discutat şi cu DG Home (Departamentul pentru migraţie şi afaceri interne - n.r.). Am discutat şi comisarul european pentru managementul crizelor, am împărtăşit datele şi informaţiile. Am pus la dispoziţie lista de necesităţi, pentru că vorbim şi despre echipamente şi utilaje, la fel, foarte necesare pentru a face faţă tuturor ameninţărilor de la frontieră încoace. Vă daţi seama, la o frontieră suntem în război, la altă frontieră suntem cei care supraveghem securitatea în regiune, în sensul Uniunii Europene. De aceea, presiunea este mare. Ne-am adresat şi am vorbit cu mai mulţi parteneri de dezvoltare din Uniunea Europeană. Am fost încredinţaţi că asistenţa este aproape, dar timpul deja joacă împotriva noastră. Înţelegem că fluxul va continua şi presiunea pe sistemul afacerilor interne în continuare este una destul de mare. Am învăţat în aceste 12 zile cum să ajustăm unele proceduri, cum să ajustăm unele mecanisme astfel încât, colegii, specialiştii din prima linie să se refacă după 12 ore, dar este şi un efect cumulativ al acestui aflux din punctul de vedere al ameninţărilor şi al riscurilor pe care le aduce pentru securitatea publică pe de o parte, dar şi presiunea pe care o pune pe capacitatea umană de a face constant faţă acestor ameninţări, la nivelul potrivit.

AGERPRES: Mizaţi pe un astfel de sprijin şi din partea autorităţilor române?

Ana Revenco: Evident. Chiar din prima zi am fost în contact cu omologul meu, domnul Lucian Bode, am şi operaţionalizat destul de repede o celulă comună. Ea ne permite să facem schimb, în regim real, de informaţii, analize, să ajustăm unde este necesar intervenţia, pentru că accentul pe care îl punem acum, ca autoritate, este facilitarea coridoarelor de tranzit, astfel încât refugiaţii să nu se oprească din drum, cei care intenţionează să îl continue. Totodată, asigurăm şi siguranţa lor, iar aici este foarte important să avem un acord şi cu colegii din România astfel încât, traversările pe partea românească să fie suficient de facile. Iată, cu acest moment am început! Am convenit ulterior, tot cu colegul, să vedem cum ne poate asista cu unităţi de transport, pentru că, zicând despre coridoare, preluăm şi organizăm transportarea chiar din punctul de trecere a frontierei. Cele mai solicitate sunt Palanca, Tudora. Sunt punctele sudice, sunt practic unicele puncte pe care le folosesc ucrainenii din regiunea de sud, în special Odesa şi nu doar. Presiunea pe acest punct este foarte mare. Afluxul este cel mai numeros, înregistrează, în egală măsură, un număr foarte mare de unităţi de transport. Cei care fug de război vin şi cu propriile autoturisme, dar există şi un număr foarte mare de persoane care vin pe jos. De aceea, este imperios să le organizăm chiar de la barieră, cum zicem noi, urcarea şi acest coridor. Unităţi de transport nu avem suficiente. De aceea, suportul care este necesar şi despre care am discutat, inclusiv cu domnul Bode, ţine şi de aceste unităţi. Desigur sunt şi alte aspecte care vizează nemijlocit afacerile interne. Sper în fiecare zi ca mai multe dintre ele să se operaţionalizeze.

AGERPRES: O extindere a conflictului din Ucraina ar putea să genereze o rupere a frontierelor Republicii Moldova şi un flux de refugiaţi necontrolat?

Ana Revenco: Orice studiu şi orice fenomen de genul dat au demonstrat că acest risc este unul posibil. Nu va fi ceva drept noutate pentru această regiune, în cazul în care vine un aflux mai mare. Studiem, iarăşi, în baza altor experienţe, cum s-a procedat, astfel încât intervenţia să fie echilibrată şi din perspectiva siguranţei şi a nevoilor refugiaţilor, dar şi din perspectiva securităţii şi stabilităţii la noi în ţară. Şi comunicarea să fie una bună şi transparentă cu partenerii. Fără comunicare nu ne reuşeşte nimic.

AGERPRES: Care sunt capacităţile de cazare pentru refugiaţi pe care le-aţi făcut aici, în Republica Moldova, şi ce nevoi aţi mai avea?

Ana Revenco: Ţara noastră este mică, dar cu oameni cu inima foarte mare. De aceea, primul val, să îi zicem aşa, l-au luat cetăţenii, concetăţenii mei. Foarte multe familii, foarte mulţi voluntari şi-au deschis casele şi braţele. De aceea, foarte multă lume este acum prin familii, prin gospodării. Cert este că sunt foarte multe familii cu prieteni, cu rude, cu veri.... Şi de aceea poate şi această conexiune a facilitat oarecum cazarea. Între timp, a dat un respiro autorităţilor să creeze aceste centre, pentru că, iarăşi, timp de 30 de ani nu a mai ştiut Moldova astfel de fenomene şi nu le avea pregătite gata dotate, echipate. A durat ceva timp. Plus că nevoia de bunuri, de materiale, de tot ce este necesar pentru a crea acest confort minim: un pat, o pernă, sanitare, produsele igienice.... A durat puţin, dar au fost create câteva zeci de centre, mai mici şi mai mari, prin toată republica. Aici s-a lucrat foarte bine şi cu administraţia publică locală. Sunt astfel de centre. Oferă acum mii de locuri de cazare, deci nu există o problemă în acest sens. Strategia noastră este să facilităm tranzitarea, să creăm aceste coridoare de tranzit şi să îi ajutăm să îşi continue drumul până în destinaţia unde se simt mai în siguranţă.

AGERPRES: Puteţi face o estimare a numărului de refugiaţi care ar putea să intre în Republica Moldova într-o perioadă de timp?

Ana Revenco: Nu. Nu vreau să lansez ipoteze. Voi opera cu fluxurile care au venit până acum. Cel mai important este să înţelegem care este capacitatea noastră de a face faţă. Zilnic, în ultimele zile, au fost înregistrate zeci de mii de traversări. Astăzi, avem aici, doar în Republica Moldova, peste 100.000 de cetăţeni din Ucraina. Majoritatea sunt ucraineni care acum staţionează aici, în Republica Moldova. Totodată, prin graniţele noastre, de la est spre vest, au trecut câteva sute bune de mii. Deci o presiune foarte mare. Majoritatea alege să continue drumul. O parte rămâne aici. În ceea ce priveşte estimările, pentru noi este important să înţelegem capacitatea. În cazul unui aflux mai mare la frontieră, vom putea sau nu vom putea să facem faţă? Până acum, chiar şi un aflux de până la 10.000 a fost procesat într-un regim mai intens.

S-a lucrat chiar şi în trei ture în unele puncte de trecere a frontierei şi sperăm să facem faţă dacă va continua cu aşa un ritm. Mai mult decât atât, ceea ce ne-a permis acest timp este să construim şi o infrastructură adiacentă mai multor puncte de trecere a frontierei, care ne-a permis să scoatem puţin presiunea de pe punctul de trecere a frontierei şi să fluidizăm atât intrarea, cât şi ieşirea, în special în punctele comune de trecere a frontierei şi aici iarăşi mă refer la Palanca. La intrare, s-a reuşit instalarea câtorva corturi care permit celor care vin pe jos - şi aici vă zic că 95% sunt mame cu copii, sunt persoane cu nevoi speciale, sunt bătrâni şi au mers mai multe ore pe jos. Nu am vrea să aştepte şi la intrare foarte mult timp. Mulţi ne-au spus că a durat şi cinci, şi şase, şi opt ore. Este o presiune enormă pentru ei. De aceea, acele corturi unde se serveşte şi un ceai cald, unde te poţi încălzi, unde mamele cu sugari îi pot hrăni pe bebeluşi, se pot încălzi puţin, se pot aşeza şi aştepta intrarea.

Am activat până la cinci benzi, inclusiv cele dedicate pentru mame şi copii, astfel încât această intrare şi procesare să fie cât mai rapidă şi totodată să ne permită şi nouă să facem un screening potrivit. Exact asta se întâmplă şi la intrare. A fost instalată o tabără provizorie, în care cei care sunt obosiţi în drum şi, credeţi-mă, în această perioadă am vizitat fiecare punct, nu o dată, am vorbit cu mulţi dintre cei care ajung aici, fug din calea războiului, ei apreciază foarte mult posibilitatea de a se opri puţin din drum. Deşi în ochii lor este şi frică, disperare - frica pentru cei pe care i-au lăsat acasă, neştiinţa despre ce va aduce ziua de mâine. Şi ceea ce le putem oferi sunt un bun venit, o masă caldă, o mână întinsă. Asta o facem chiar la frontieră. Am vizitat, săptămâna aceasta, Palanca de două ori. A fost o concentraţie foarte mare la ieşire. Nu era posibil să fie gestionat mai eficient acest aflux. Chiar din punctul de trecere, sunt îmbarcaţi şi este organizat transportul către punctele de trecere a frontierei la ieşire, deci acest coridor. Pentru a fluidiza şi a fi mai eficienţi în organizare, am improvizat şi o mică gară. Deci sunt aduşi, aici deja se organizează grupele, cei care merg pe coridoarele de tranzit cu autocarele sau cu trenul mult mai facil, mult mai uşor. Şi asta scoate presiunea de pe colegii mei care gestionează şi punctul de trecere a frontierei, dar gestionează şi patrularea inclusiv în adiacenţă. V-am dat un exemplu despre modul cum noi scoatem puţin presiunea de pe efectiv, astfel încât să ne ajungă şi puterile pentru mai mult timp.

AGERPRES: Aţi vorbit despre o încercare de simplificare a procedurilor de ieşire din Republica Moldova prin punctele de trecere a frontierei cu România. Când credeţi că va fi implementat acest nou sistem?

Ana Revenco: De fapt, deja are loc, chiar din primele zile. Aşa cum spuneam, colegii au fost foarte receptivi. S-a lucrat foarte rapid. Am discutat despre rigorile care ţin de actele de identitate. Sunt multe familii cu copii mici, care au doar certificat de naştere. Nu se aşteptau ei că mâine dimineaţă va trebui să ia ce le cade în mână şi să fugă de-acasă. Am discutat despre posibilitatea inclusiv adaptării, unde este cazul, a acestor reguli şi admiterii cu titlul de excepţie a unor astfel de familii. Mai degrabă, vorbim despre o derogare de la regula generală decât regulile specifice. Vă spuneam că este în egală măsură important să echilibrăm siguranţa refugiatului cu securitatea la frontieră şi siguranţa naţională, dar şi regională, dar astfel de acorduri de principiu au facilitat această traversare, plus că acest schimb de informaţii imediat a permis, când am înştiinţat colegii că, iată ce val vine, iată ce număr am procesat şi mulţi dintre ei se arată interesaţi să îşi continue drumul, ar însemna şi un aflux la frontieră. Asta a permis colegilor să îşi întărească efectivul şi să îşi revizuiască capacitatea de a adăuga benzi. Acum lucrăm în astfel de regim. Am activat, urmare a comunicării cu colegii, toate punctele de traversare a frontierei pe vest, în cazul nostru. Înţelegem cât de important este să fie un echilibru în ceea ce priveşte încărcătura pe fiecare punct de trecere a frontierei. De aceea, practic, în fiecare zi are loc acest schimb de informaţii despre unde merg, unde sunt îndreptate aceste coridoare. Spre Giurgiuleşti - Galaţi, spre Cahul - Oancea, spre Leuşeni - Albiţa. În funcţie de fluxurile de aici, comunicăm cu colegii şi le zicem cam ce se aşteaptă. Se lucrează. Înţelegem că vor veni probabil timpuri când va trebui şi aceste proceduri să le revizuim şi să le adaptăm anumitor realităţi, dar cel mai important este încrederea de care ne bucurăm, comunicarea aceasta zilnică. Important este că ne auzim unii pe alţii. Palierul de afaceri interne nu are nevoie de foarte multe discuţii. Este clar din prima ce înseamnă şi ameninţări, şi riscuri, şi necesitatea de schimb de informaţii, şi gestionarea unitară a acestor procese.

AGERPRES: Dumneavoastră, ca minister, gestionaţi şi situaţiile de urgenţă. Cum este pregătită Republica Moldova să facă faţă unui eventual atac din partea Rusiei?

Ana Revenco: Vorbim despre...

AGERPRES: Vorbim despre un atac militar precum cel din Ucraina.

Ana Revenco: Aici vă invit să aveţi şi un interviu cu ministrul Apărării.

AGERPRES: Pentru situaţiile de urgenţă, pentru ceea ce înseamnă pregătirea populaţiei....

Ana Revenco: Haideţi să vă zic aşa: Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a fost inclusiv şi el în linia întâi, pentru că absolut toate taberele de câmp, toate centrele provizorii au fost instalate şi gata pentru primirea refugiaţilor în primele 12 ore. Asta înseamnă şi o capacitate de reacţie, înţelegere a necesităţilor, o reacţie punctuală, exact în punctele cele mai solicitate. Ceea ce înseamnă o înţelegere a ceea ce se întâmplă şi unde va fi presiunea cea mai mare. Probabil că unica vulnerabilitate este, iarăşi, lipsa sau dotarea insuficientă, pentru că este un domeniu care solicită dotări continue. Cu regret, în toţi aceşti ani, ritmul de dotări nu a corespuns neapărat cu ritmul solicitant al intervenţie pompierilor şi salvatorilor, or, în situaţiile în care noi astăzi suntem, şi diversitatea urgenţelor a crescut... Şi aici am solicitat sprijinul partenerilor, autospeciale, autospeciale inclusiv pe partea medicală, mai multe... Repet: sper ca aceste solicitări să primească răspuns cât mai curând. Înţeleg că nu toate vor fi, probabil, dar un calup de urgenţă este necesar acum.

AGERPRES: Există o presiune şi pe frontiera cu Transnistria în acest moment?

Ana Revenco: După ce Ucraina a hotărât să blocheze pe partea lor orice traversare, practic, nu observăm o dinamică activă pe linie administrativă, deşi avem şi aici, desigur, echipele care lucrează exact aşa cum lucrau şi până la declanşarea acestui război. Monitorizăm, evaluăm şi, în caz de necesitate, vom majora efectivul, astfel încât să facem faţă unui eventual aflux şi din această direcţie.

AGERPRES: Cum aţi privit vestea că Europa este dispusă să înceapă negocierile pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană?

Ana Revenco: N-a fost neapărat o noutate pentru cetăţeni că a fost făcută această cerere. Reacţiile nu neapărat sunt şi ele o noutate absolută. Înţelegem că este un proces. Înţelegem că am pornit o nouă etapă de comunicare şi negocieri, la care suntem pregătiţi, respectiv, urmează doar să ţinem ritmul. AGERPRES/(A - autor: Cristian Lupaşcu, editor: Mirela Bărbulescu, editor online: Ady Ivaşcu)

Foto: (c) CRISTIAN LUPAŞCU / AGERPRES FOTO