Sănătatea mintală în ultimul an şi jumătate de pandemie a cunoscut noi valenţe de ordin adaptativ şi terapeutic, deoarece, comparativ cu perioada anterioară lunii martie 2020, s-a observat o creştere a cazurilor de pacienţi care au fost diagnosticaţi la prima adresabilitate cu tulburări psihice şi care au accesat serviciile de sănătate mintală, a declarat pentru AGERPRES Raluca Prepeliţă, medic primar psihiatru.

Potrivit medicului, anxietatea, depresia, psihoza, tulburările de somn şi de alimentaţie, dar şi tulburările neurocognitive au prezentat o creştere semnificativă în ultimele 19 luni.

"Analizând perioada de după martie 2020, putem spune că, la început, infecţia cu SARS-CoV-2 a afectat psihicul uman generând simptome din spectrul anxietăţii şi al depresiei, atât din cauza insuficientelor informaţii primite, cât şi ca urmare a inadaptării în izolare. Insomniile, starea de angoasă, incertitudinea, frecventele atacuri de panică, precum şi somatizarea au fost printre primele motive pentru care oamenii au solicitat examinare psihiatrică în urgenţă la Camera de Gardă a Institutului (n.r. - Institutul de Psihiatrie 'Socola' Iaşi), dar şi în ambulatoriile de specialitate. Concomitent cu acestea, dependenţele de alcool şi droguri, decompensările psihotice şi ale afectivităţii au înregistrat o creştere de aproximativ 40 - 45% faţă de anul anterior, cu precizarea că 8 luni din anul 2020 la Institut s-au prezentat doar urgenţele psihiatrice", a explicat dr. Raluca Prepeliţă, medic primar psihiatru în cadrul Institutului de Psihiatrie "Socola" Iaşi.

Aceasta a menţionat că infecţia cu noul coronavirus a reprezentat în sine un factor de stres pentru populaţie, atunci frica de îmbolnăvire, frica de moarte chiar, îngrijorarea, frustrarea, atacurile de panică însoţite de fenomene disvegetative, insomnia au apărut încă de la începutul pandemiei, accentându-se pe perioada stării de urgenţă şi a celei de alertă.

"Aceste simptome asociate cu izolarea impusă de restricţii - socializare cu membrii familiei sau prieteni doar online, program de lucru modificat în domeniul profesional, restricţii cu privire la timpul liber - au declanşat decompensări la pacienţii anterior diagnosticaţi cu tulburări psihice, precum şi noi cazuri de anxietate şi depresie care au necesitat evaluarea terapeutică prin spitalizare", a precizat dr. Prepeliţă.

Ea spune totodată că adaptarea deficitară la noul status a cauzat agravarea simptomatologiei anxioase atât la pacienţii deja diagnosticaţi cu tulburări psihice, cât şi la persoanele străine de serviciile de sănătate mintală, în această ultimă categorie intrând şi personalul medical implicat direct în îngrijirea pacienţilor COVID-19 pozitivi.

"Reacţia acută la stresul reprezentat de noul coronavirus a determinat o creştere cu aproximativ 58% a cazurilor de anxietate prezentate în ambulatoriile de specialitate psihiatrice, cabinetele medicilor de familie şi psihologilor şi psihoterapeuţilor. Dintre aceste cazuri, 50% au urmat un tratament medicamentos, 20% tratament psihoterapic şi 30% tratament combinat - medicamentos şi psihoterapic", a arătat medicul psihiatru.

Cazurile de depresie au înregistrat, la rândul lor, o creştere faţă de perioada anterioară pandemiei cu aproximativ 38%, aproximativ 60% dintre ele necesitând spitalizare în Institut pentru conduită terapeutică specifică.

"Dispoziţia afectivă negativă, sentimentele de deznădejde, diminuarea capacităţii de concentrare a atenţiei, plânsul facil, labilitatea emoţională, ideaţia sumbră, însoţită uneori de gânduri autolitice, expectanţele negative, anxietatea paroxistică cu tendinţă la generalizare, tulburările hipnice şi tulburările de alimentaţie sunt doar câteva dintre simptomele care au conturat tabloul diagnostic al pacienţilor internaţi. Riscul suicidar a crescut cu aproximativ 13% atât la pacienţii cu tulburări psihiatrice din sfera afectivităţii, cât şi la cei diagnosticaţi cu tulburări psihotice", a menţionat dr. Raluca Prepeliţă.

Potrivit acesteia, pe toată perioada pandemiei, statusul acut infecţios a determinat atât modificări în sfera nevrotică, cât şi în cea psihotică.

"Afectarea respiraţiei cu scăderea saturaţiei de oxigen, cu repercusiuni inclusiv la nivelul circulaţiei cerebrale, oxigenarea cerebrală redusă, durerea resimţită la nivel somatic au fost doar câteva dintre simptomele organice care au afectat statusul psihiatric, inclusiv la pacienţii fără afecţiuni psihiatrice anterioare. Ulterior, impactul încărcăturii virale +/- parainfecţios la nivelul sistemului nervos central au determinat şi simptome psihiatrice precum delirul, anxietatea, agitaţia psihomotorie. S-a observat o deteriorare la pacienţii diagnosticaţi anterior cu tulburări cognitive de etiologii diferite cu apariţia la aproximativ 5-7 zile de la debutul simptomatologiei virotice a tulburărilor psihotice de tipul halucinaţiilor, suspiciozităţii, ideaţiei delirante, deteriorarea psihocognitivă datorându-se afectării funcţiei cardiovasculare în infecţia cu SARS-CoV-2", afirmă medicul psihiatru ieşean.

Agitaţia psihomotorie, spune medicul, a apărut la aproximativ 88% dintre pacienţii COVID-19 pozitivi atât din cauza scăderii fluxului sanguin de la nivel cerebral, adaptării deficitare la condiţia de purtare a diferitelor echipamente de creştere a nivelului de oxigen şi a lipsei de aer survenite din scăderea saturaţiei de oxigen, cât şi în contextul apariţiei simptomelor psihiatrice.

"Să nu uităm faptul că unele medicamente utilizate în terapia infecţiei cu SARS-CoV-2 (corticosteroizii, unele antivirale) pot determina apariţia sau agravarea simptomelor din sfera depresiei şi anxietăţii sau chiar a psihozei, simptome tranzitorii pe perioada administrării medicaţiei mai sus-menţionate", atrage atenţia dr. Prepeliţă.

În perioada de convalescenţă, pacienţii au necesitat inclusiv supravegherea sănătăţii psihice, având în vedere pe de o parte persistenţa unor simptome organice de tipul tusei, oboselii, inapetenţei, anosmiei, iar pe de altă parte statusul psihic dezechilibrat, a adăugat medicul.

"Reintegrarea în mediul socio-profesional şi familial după o perioadă de izolare sau spitalizare, controlul gândurilor automate negative induse de boală, menţinerea optimismului şi gândirii pozitive, schimbarea stilului de viaţă, suportul familial, optimizarea activităţilor sunt factori ce pot echilibra statusul emoţional. Psihoterapia individuală şi în special terapia cognitiv-comportamentală asociată sau nu medicaţiei specifice diferitelor tulburări psihice reprezintă, de asemenea, un suport pentru pacienţi. Având în vedere faptul că suntem deja în plin val patru, recuperarea statusului emoţional prepandemic necesită în continuare stabilirea unei strategii de lucru atât din punct de vedere al psihiatriei, cât şi al psihoterapiei. Datele ştiinţifice nou apărute în evoluţia pandemiei, cât şi studiul continuu referitor la efectele fizice şi psihice ale infecţiei cu SARS-CoV-2 reprezintă o provocare a ceea ce va urma pe partea terapiei şi, de ce nu, poate a introducerii unui nou capitol în clasificarea tulburărilor psihice", a concluzionat dr. Raluca Prepeliţă. AGERPRES/(AS - autor: Daniela Malache, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Irina Giurgiu)