Să vizitezi Creta fără a călca pe urmele Europei, cea care l-a vrăjit cu frumuseţea ei pe marele Zeus transformat în taur, e ca şi cum te-ai plimba pe pământurile ce poartă numele prinţesei feniciene precum Tezeu prin labirintul regelui Minos, fără ajutorul firului Ariadnei care să te facă să găseşti calea de întoarcere.

Pe de altă parte, fără să ţii cont de noile realităţi ale zilelor noastre, de toate regulile şi măsurile care trebuie respectate pentru a putea vedea frumuseţile locurilor ce l-au făcut pe Zeus să aleagă Creta pentru iubita sa, ar însemna să trăieşti în acelaşi labirint fără ieşire.

Zeus a avut dreptate, Creta, chiar dacă te întâmpină cu nori şi stropi de ploaie, nu are cum să nu-ţi taie răsuflarea cu frumuseţea peisajelor sale, cu plajele sălbatice, cu înălţimile înzăpezite ale munţilor săi chiar şi în luna lui cuptor, cu sutele de hectare de culturi de măslini sau viţă de vie, cu viaţa simplă pe care continuă cu încăpăţânare să o trăiască cretanii.

Dar insula Creta înseamnă şi mii de ani de istorie, de la legendele care o dau drept locul de naştere al părintelui tuturor zeilor, trecând apoi prin perioada minoică, prima civilizaţie europeană care controla Mediterana şi care ajunsese să exporte opere de artă către marele Egipt al faraonilor, prin epoca elenă şi romană, apoi bizantină, veneţiană, turcă şi mai târziu să-şi cunoască independenţa greu dobândită. Insula Spinalonga, din apropierea Cretei, cu a sa fortificaţie transformată intenţionat în colonie de leproşi pentru a-i alunga pe turcii refugiaţi acolo, stă drept mărturie a luptei pe care locuitorii insulei au dus-o pentru libertatea lor.
 

Foto: (c) Adrian Ţone / AGERPRES

Tot despre libertatea Cretei poţi afla vizitând Mănăstirea Arkadi, din apropiere de Rethymnon, unde s-a aprins scânteia revoluţiei împotriva otomanilor în secolul XIX. Dintre cei peste 900 de călugări, rebeli dar şi numeroase femei şi copii, o singură fetiţă de doar 5 ani a scăpat din luptele cu turcii. Cum mănăstirea se afla sub asediu otoman şi o treime dintre cretani muriseră deja în lupte, aproape 300 de oameni s-au retras în depozitul de muniţie, şi au preferat să recurgă la sacrificiul suprem aruncându-se în aer decât să devină ostatici. Toţi au murit, mai puţin o fetiţă care a fost aruncată de suflul exploziei într-un chiparos bătrân din curtea mănăstirii, care poate fi văzut şi azi.

Dacă vrei să vezi viaţa adevărată a insulei, atunci Sitia, cel mai cunoscut orăşel din partea estică a Cretei, este cea mai bună alegere. Cu un port cochet plin de vase de mici dimensiuni, Sitia e departe de zgomotul turismului modern. Îţi oferă liniştea unei vacanţe tihnite, cu apus arămiu peste casele albe aşezate cuminţi pe deal ca într-o vedere netrimisă prin poştă, pe care ai vrea să o păstrezi întotdeauna în minte. Sitia a păstrat din obiceiurile calde ale Mediteranei. E uşor să întâlneşti aici o familie care a scos masa pe una dintre străduţele întortocheate pentru o cină târzie alături de vecini, în timp ce copiii bat mingea în apropiere.

"Distanţarea socială" e un termen străin pentru nişte oameni obişnuiţi să trăiască la fel ca o mare familie. Şi terasele din port sunt pline ochi de localnici, mai puţini turişti, spre deloc, opriţi de pandemia de coronavirus să descopere frumuseţile insulei. Chiar dacă, aşa cum se laudă localnicii, pe întreaga insulă Creta, deloc mică, în trei luni de "lockdown", doar trei cazuri au agitat pentru scurt timp apele.

"Românii nu vin aici, nu am văzut prea mulţi nici în anii trecuţi. Poate pentru că preferă viaţa mai zgomotoasă din staţiuni", spune o româncă căsătorită cu un localnic.
 

Foto: (c) Adrian Ţone / AGERPRES

Şi într-adevăr, românii preferă zonele mai aglomerate cu plaje turistice, unde angajaţii dezinfectează de câteva ori pe zi şezlongurile aşezate la distanţe corespunzătoare astfel încât virusul care a înnebunit lumea să nu tulbure vacanţele oamenilor.

"Am venit în Grecia cu avionul, nu am avut niciun fel de probleme şi este mult mai bine decât în ţară. Am dat 445 de euro de persoană, cu transport şi toate mesele, plajele sunt curate, civilizate, şi nici aglomeraţie nu e. Nu ne pare rău deloc", spune un cuplu de români dintr-un grup mai mare care a ales plaja Vai. Este una dintre atracţiile Cretei, aici aflându-se cea mai mare pădure de curmali din Grecia. Care are, bineînţeles, o poveste atrăgătoare. Se spune că, în timpuri străvechi, zona era căutată de mulţi piraţi care şi-ar fi ascuns comorile prin peşterile din zonă şi că pădurea de palmieri ar fi crescut de la sâmburii de curmale pe care aceştia le-ar fi consumat.

O doamnă cu doi copii este atât de îndrăgostită de Creta încât e convinsă că nu are ce să mai caute pe plaja din Mamaia, pe care o consideră mult prea zgomotoasă: "Am fost câteva zile anul trecut şi mi-a părut rău. Prea mult zgomot şi mult prea scumpă Mamaia. Am ales să venim din nou aici în Creta. Suntem un grup mai mare, plajele sunt curate, serviciile sunt excelente".

Grecii îşi cunosc foarte bine interesul, ştiu că fără turişti viaţa lor ar fi mult mai grea şi ăsta este principalul motiv pentru care fac tot ce le stă în putinţă pentru ca aceştia să se simtă în siguranţă. Pe plajele aproape goale, gradul de ocupare fiind în Creta la sub 30 la sută, angajaţii robotesc în fiecare clipă, dezinfectează şezlonguri, le şterg, le aşează la distanţe considerabile unele de celelalte. Paharele în care se servesc băuturile pe plajă sunt de asemenea dezinfectate, fiind spălate la temperaturi foarte mari.

Foto: (c) Adrian Ţone / AGERPRES

Aceleaşi reguli sunt respectate chiar şi pe plaje îndepărtate, la care se ajunge mai uşor cu ajutorul bărcilor, aşa cum e cazul Lagunei Balos, una dintre cele mai spectaculoase plaje din întreaga lume, care te încântă cu apa clară şi nisipul roz. Pentru naturaleţea şi frumuseţea peisajelor, aici obişnuiau să vină Prinţul Charles şi Prinţesa Diana de câte ori aveau ocazia. În apropiere, nu trebuie ratată nici mica insulă Gramvousa cu impunătorul său fort construit pe muntele de lângă plajă. Panorama de sus îţi taie pur şi simplu răsuflarea. Iar o baie este binevenită la coborâre, mai ales că salinitatea ridicată a apei te face să nu ai grija adâncimii, ci doar a micuţilor arici de mare.
 

Foto: (c) Adrian Ţone / AGERPRES

Acelaşi reguli de igienă şi distanţare sunt respectate şi în hoteluri. Numărul de persoane care pot intra în piscine este afişat la vedere astfel încât turiştii să se simtă în siguranţă. Este acelaşi sentiment pe care vor să-l transmită şi hotelierii prin discursurile şi măsurile pe care le iau. Fiecare angajat are mască de protecţie, unii chiar şi vizieră. La masă, chiar şi în hotelurile cu oferte all-inclusive, turistul alege ceea ce doreşte să mănânce, fără însă a se apropia de mâncare. Chelnerul preia comanda şi o aduce la masă. În holuri şi la fiecare etaj sunt amplasate dozatoare cu dezinfectant, în camere la fel, acolo unde până şi telecomanda televizorului sau a aparatului de aer condiţionat este învelită în folie de plastic pentru a preîntâmpina răspândirea virusului.

În autocare este obligatorie purtarea măştilor de protecţie de către toţi turiştii iar distanţele între anumite destinaţii turistice pot părea mai lungi, având de traversat munţi anevoioşi. O destinaţie de neratat este satul Margarites, cu puţini turişti în acest an din cauza pandemiei de coronavirus. Mica localitate este o minune şi poate deveni una dintre excursiile care să-ţi rămână adânc întipărită în memorie. Oamenii au preluat meşteşugul olăritului din perioada civilizaţiei minoice (3650-1170 î.Hr.) şi au reuşit să îl ducă la rangul de artă. Trec mai greu prin această perioadă din cauza lipsei de clienţi, dar nu disperă, muncesc la vasele de lut care vor înfrumuseţa în viitor casele miilor de turişti ce vor veni.

Foto: (c) Adrian Ţone / AGERPRES

Acelaşi sentiment de siguranţă, de parcă nimic nu s-ar fi schimbat, dacă faci abstracţie de măştile de protecţie ale angajaţilor teraselor şi de numărul scăzut de turişti pentru luna iulie, îl poţi trăi şi în Chania, poate cel mai frumos şi cochet oraş din Creta. Cu un port vechi, înţesat de terase cu mâncare specifică, cu străduţe înguste, arhitectură din perioada veneţiană a insulei, dar şi cu câteva clădiri din timpul dominaţiei otomane, Chania este perla Cretei.

În lupta împotriva noului coronavirus, Creta pare că afişează îndrăzneala lui Tezeu la intrarea sa în labirint. Iar firul Ariadnei este tocmai frumuseţea acestei insule liniştea şi culorile sale care te fac să trăieşti pe deplin în prezent şi în acelaşi timp în trecut. În faţa acestui minotaur modern, Covid-19, Creta rămâne încrezătoare cu aceeaşi determinare a eroilor din celebrele mituri greceşti şi nu are cum să nu izbândească.

Cutreierând acest labirint al Cretei, care reprezintă unul dintre fundamentele culturii sale, nu ai cum să nu te regăseşti proiectat în oglinda din oricare colţ al său, şi să vezi imaginea minotaurului, acel monstru pe jumătate om de care să te temi sau să găseşti puterea de a-l înfrunta. Iar puterea locuitorilor Cretei este poate chiar acea simplă masă scoasă în stradă pe care mănâncă alături de vecinii lor cartofi prăjiţi, salată de roşii sau o felie de pepene. AGERPRES (AS-autor: Adrian Ţone, editor: Mihai Ţenea, editor online: Gabriela Badea)