La fel ca basmele orientale care ne făceau să visăm în copilărie, ţărmurile fostului Imperiu Otoman ne fac încă să râvnim la o viaţă de huzur, bogăţia de arome şi culori ne îmbie şi, ca întotdeauna, marea ne spune poveşti pe care să le transmitem mai departe.

Foto: (c) Adrian Ţone/AGERPRES

Şi asta nu numai datorită farmecului pe care Orientul ni l-a inspirat dintotdeauna, ci şi pentru că în hotelurile luxoase, care amintesc de palatele sultanilor, fiecare turist regăseşte atmosfera poveştilor orientale, dar şi cele mai moderne facilităţi, toate menite să-i asigure confortul.

Iar cum din toată viaţa unui sultan nimic nu rămâne în afara dorinţelor unui om de rând, cu excepţia, poate, a unui turban imens care să îl facă să arate ridicol în zilele noastre, Antalya, poate câştiga uşor orice bătălie când e vorba de tihnă şi trai îmbelşugat. De aceea, după secole de-a rândul în care am reuşit "să ţinem piept cotropitorilor otomani", aşa cum am fost învăţaţi la şcoală, acum a venit timpul să cucerim noi teritoriile turceşti.

Cu aproape 250.000 de turişti care vizitează anual Antalya, această regiune are şanse să devină curând o enclavă a noilor "sultani" români.

***

Cum în Turcia orice nume înseamnă ceva, aşa cum pe celebrul scriitor Orhan Pamuk îl cheamă de fapt Orhan Bumbac, pe Mihaela o cheamă 55. Fix aşa cum baschetbalistul american Michael Jordan şi-a legat destinul de numărul 23, Mihaela a ales să devină Elibeş (cincizeci şi cinci în limba turcă). "Îţi spun cum mă cheamă, doar dacă nu râzi de mine", i-a spus prima oară cel care avea să-i devină ulterior soţ. A râs doar în sinea ei, acum râde cu poftă când spune că e totuşi norocoasă că nu o cheamă 07, indicativul pe care îl are Antalya.

Este de aproape 20 de ani ghid în Turcia, acum la Summer Tour, agenţie care a dus nu mai puţin de 25.000 de români în Antalya în acest an. Turcia a adoptat-o şi acum ea o iubeşte ca pe o a doua patrie, după felul în care descrie fiecare cutumă a localnicilor, după cum vorbeşte despre Poarta lui Hadrian din oraşul Antalya, unde al treilea şi cel mai cel dintre cei cinci împăraţi buni Romei, a poposit în anul 130. Mihaela e un fel de Şeherezada a zilelor noastre, o asculţi cu aceeaşi pasiune de care ea dă dovadă atunci când îşi spune poveştile. Şi sunt multe. Ca în 1001 de nopţi.

Desigur, în poveştile ei, românii sunt personajele principale. "Când vin aici, cu copii sau nu, vin la odihnă, mai ales că sunt după un an de muncă. Le facem program încă de a doua zi, în funcţie dacă sunt cu copii sau nu. Dacă au copii, ne axăm pe programe pentru ei, pentru că românii ar face orice pentru ei, gen Land of Legends, care e ce mai mare parc din Turcia, acvariu sau submarinul, care a avut succes foarte mare în rândul românilor. Nu ştiu de unde l-au adus, dar fac treabă cu el, pentru că e foarte interesantă senzaţia de a coborî la 35 de metri cu un submarin. Cei fără copii au altfel de programe, cum ar fi Biserica Sfântul Nicolae, unde a fost episcop, mormintele liciene săpate în stâncă. Dacă românii vor să vadă cum arată Turcia adevărată, acolo e locul perfect, pentru că văd cu adevărat cum trăiesc turcii la ţară, nu e ceea ce văd ei în resorturi. Mai este Manavgat, unde e o cascadă renumită din această zonă", spune Mihaela Elibeş.

Foto: (c) Adrian Ţone/AGERPRES

În cei 20 de ani de experienţă, ghidul a întâlnit fel şi fel de oameni, cazuri în care răbdarea i-a fost pusă la încercare, dar a avut posibilitatea să participe şi la evenimente importante din viaţa unor turişti.

"Am avut o întâmplare mai ciudată (...) cu un turist care suferea de o boală despre care nu ştiam. Era maniaco-depresiv sau ceva de genul ăsta şi după o excursie a mers prin hoteluri unde făcut consumaţie fără oprire şi spunea de fiecare dată că vine ghidul şi plăteşte. Am vorbit cu părinţii lui care ne-au spus că nu îşi ia medicaţia şi că au probleme mari cu el. A fost închis pentru o zi, apoi a trebuit să mergem să-l scoatem de acolo, l-am dus la un spital, mă duceam zilnic să-i duc de mâncare şi când a trebuit să merg să-l scot şi să-l trimit în România nu l-am mai găsit, fugise. A trebuit să anunţ la consulat că mi-a fugit turistul din spital şi nu-l găseam. Apoi l-am găsit în hotel, stătea liniştit şi şi-a cerut scuze pentru neplăcerile create. Se pare că îşi revenise în spital şi îşi dădea seama de ceea ce ne făcuse. Asta e una dintre întâmplările pe care nu cred că o să le uit. Dar au fost şi situaţii emoţionante în care m-am implicat total. Sunt naşa unor turişti, ca să spun aşa, cu care am fost în Capadoccia. Domnul a vrut să facă o cerere în căsătorie în balon, dar nu am reuşit din cauza chinezilor care ocupă absolut tot. Până la urmă am reuşit să facem în Manavgat, pe vapor. A ieşit până la urmă mult mai frumos, parcă mă măritam eu, aşa eram de emoţionată. După aceea le-am văzut şi nunta organizată, pot să spun că sunt naşa lor. A fost un moment foarte fericit pentru că am ajutat şi eu la acest eveniment, cu tort, cu şampanie, cu flori. Dacă o vedeaţi pe mireasă ce emoţionată era... plângea".

A avut însă situaţii delicate şi cu unii turişti cu dare de mână care se considerau mici zei, cărora lumea ar fi trebuit să le stea la picioare.

"Am lucrat în toţi anii ăştia cu turişti foarte bogaţi din România, persoane cunoscute, nu dau nume acum, dar eu nu fac diferenţe între turişti. Dacă se întâmplă să se depăşească o limită, eu îi dau imediat jos din maşină. Aşa cum s-a întâmplat acum câţiva ani când un domn mai recalcitrant a început să înjure, nu neapărat pe mine, că nu îi convenea programul, cu bazarul de aur şi piele, deşi îl ştia dinainte. I-am spus că are două variante: ori opresc maşina şi coboară, ori, dacă nu se potoleşte, chem poliţia şi rezolvă situaţia. Şi vă daţi seama că el avea doi metri şi eu 1,50. A trebuit să iau hăţurile în mână şi până la urmă a coborât din maşină. Aveam un program pentru un grup de 45 de oameni", spune ghidul.

Antalya este destinaţia în care nu te plictiseşti pentru că plajele sunt şi ele de cinci stele, şi chiar dacă unele servicii sunt contra cost, preţurile nu sunt deloc mari. Spre exemplu, un baldachin pentru patru persoane amenajat pe un ponton care merge aproape 50 de metri în largul mării, cu scară proprie pentru intrat în apă, costă 20 de euro pe zi. Cam cât un şezlong la Mamaia în full-sezon.

Dar plajele sunt căutate mai mult de români, străinii preferă apa uşor mai caldă a piscinelor, sau zonele de distracţie pentru copii, cu tobogane şi tot felul de năzdrăvănii, cum are Kaya Palazzo Golf Resort, din Belek, aflată la aproximativ 40 de minute de mers cu maşina de la aeroport. Un resort gigantic, întins pe 120.000 de metri pătraţi, cu piscine, baruri, restaurante cu specific, terase, centru Spa, plajă proprie, cam tot luxul la care te poţi gândi. Şi nu este de cinci stele premium.

"Fiecare hotel sau resort încearcă să aducă câte ceva în plus (...) iar facilităţile contează. Orice care să se te facă să te simţi bine, orice beneficiu adus turistului e un câştig pentru başkan. Iar turcii ştiu foarte bine piaţa. Sunt multe resorturi care fac seri cu specific turceşti, italiene, japoneze. Un sejur minim este undeva pe la 500 de euro de persoană, la 5 stele. Adică am avut şi 400, dar la un hotel de 4 stele, un pic mai modest. Cei mai mulţi se duc către cinci stele lux, care sunt în jur de 1.000 de euro de persoană, depinde foarte mult şi de perioada în care achiziţionezi pachetul. O medie ar fi cam la 700 de euro. Iar ca perioadă, iulie-august e bătaia cea mai mare. Majoritatea turiştilor români, ca toată Europa de altfel, aleg să meargă în Antalya în toiul verii, chiar dacă temperaturile ajung de multe ori şi la 50 de grade", spune Corina Enache, director de vânzări la Paralela 45.

Foto: (c) Adrian Ţone/AGERPRES

Restaurantele hotelurilor din Antalya organizează în fiecare zi, multe dintre ele în regim non-stop, adevărate desfrâuri culinare. Doar raionul destinat brânzeturilor, spre exemplu, se întinde pe mai bine de 10 metri, apoi tot aşa pentru peşte, fructe de mare sau orice altceva mişcă prin apă. Dulciurile îţi reamintesc faptul că turcii sunt meşteri neîntrecuţi la acest capitol. Urmează apoi mâncarea tradiţională turcească şi afli că renumitul kebap nu e doar o carne la grătar, ci poate fi cu diferite sosuri, cu carne tocată, de vită sau pui, cu legume sau fără.

Foto: (c) Adrian Ţone/AGERPRES

Când vine vorba de băutură, eşti servit cu unele dintre cele mai fine coniacuri, digestive sau distilate, mărci de renume, ca şi în cazul berii sau vinurilor.

"Dai nişte bani, dar merită. În România nu îţi permiţi să stai la acelaşi tip de hotel. De ziua mea şi a copilului, care s-au nimerit să fie în concediu, managerul a venit să ne felicite. Te fac să te simţi într-adevăr bine. La restaurante îi vezi cum vin să verifice cu termometrul mâncarea, să nu cumva să rişte vreo îmbolnăvire a unui client. Nu pot să spun niciodată că-mi pare rău de câţi bani am dat în Antalya. Şi am fost de nouă ori până acum. Copiii au cele mai bune programe, nici nu-i vezi toată ziua, dacă nu vrei, îi duc peste tot, seara îi mai vezi. Eu cred că oricât s-ar chinui patronii români să facă all-inclusive pe modelul turcesc, nu o să reuşească", spune Laura, un turist român îndrăgostit până peste cap de această regiune.

Nicu este un tânăr corporatist cu doi copii şi chiar dacă, prin natura job-ului, a cunoscut unele dintre cele mai luxoase hoteluri de cinci stele din lume, a fost plăcut surprins de Antalya.

"Eu sunt plecat din ţară cam şase luni pe an - asta e natura job-ului meu - şi stau de obicei câte 2-3 săptămâni peste tot în lume la hoteluri, de regulă de cinci stele. Am văzut în Antalya hoteluri cu facilităţi peste medie. Turcii încearcă să te facă să te simţi bine în orice împrejurare. Mai ales dacă ai copii, mie mi se pare vacanţa ideală. Ai absolut tot ce-ţi trebuie în resort, de la tobogane cu apă până la programe speciale pentru copii. Sunt interactive, copiii sunt implicaţi, mi se par foarte atrăgătoare. Acum am făcut o excursie pe un vapor de piraţi. Păi vreau să-ţi spun că erau băieţii terminaţi când au văzut că tot echipajul era îmbrăcat precum piraţii, cu săbii, ce mai, totul era ca în filme. Şi condiţiile excelente. În plus, dacă ai copii mai mofturoşi la mâncare, Antalya este perfectă. Nu stai cu grijă, dacă mănâncă sau nu mănâncă, ce faci, trebuie să mănânci şi porţia lui.. şi tot aşa. Nu, mie mi se pare o idee foarte bună cu bufetul, pentru că mergi cu el şi vezi ce vrea să mănânce. Bine, că ei s-ar opri doar la standul cu îngheţată şi prăjituri, asta e o altă poveste", spune Nicu.

O săptămână de huzur într-un resort de cinci stele în Antalya pentru patru persoane costă în jur de 2.200 de euro, cu avion inclus şi bilete luate din timp. Sumă care i se pare rezonabilă Laurei, având în vedere serviciile de care beneficiază. "Am dat 2.200 cu tot cu avion, 1.200 de euro era fără avion. Dar în România nu găseai la aceeaşi calitate. Eu vin în primul rând pentru calitatea serviciilor. Şi în Bulgaria e ok, dar nu e la nivel de Turcia. În România nu se va ajunge aici, pentru că nu sunt atât de serviabili, oricât de mulţi bani ai da. Eu când aud de 1.000 de euro la Mamaia mi se face rău. În Turcia sunt muncitori, de dimineaţa până seara muncesc la grădini, la tot. Chiar muncesc să te facă se te simţi bine. Eu pot să mă declar cucerită de turci. Şi uneori, în glumă, stau şi mă gândesc că îmi pare rău că nu ne-au cucerit turcii că poate aveam şi noi servicii ca aici la Marea Neagră. Anul trecut am fost două zile în Saturn, şi pentru 300 de lei pe noapte, la final de august, am primit o cameră cu igrasie. De ce să nu dai cam aceeaşi sumă şi să fii tratat ca un rege? Turcii au înţeles un lucru pe care puţini oameni de pe planeta asta îl pot pricepe, că nu e nimic înjositor în a te face preş în faţa clientului, dacă este nevoie, pentru că el este sultanul tău, este cel de care depinde viaţa ta", afirmă Laura.

Foto: (c) Adrian Ţone/AGERPRES

Cu aromele sale orientale, cu peisaje şlefuite de istorie la răspântia marilor imperii, cu o cultură milenară modelată de cuceritori şi cuceriţi deopotrivă, cu pietrele încălzite din hamamuri, cu mirosul cafelei turceşti sau a ceaiului fierbinte, cu agitaţia din bazar sau din parcurile de distracţie, cu opulenţa hotelurilor construite parcă după modele venite din alte lumi, chiar dacă "Made in Turkey" nu e întotdeauna un slogan care vinde, atunci când vine vorba de turism, rareori găseşti ceva mai bun.

Şi, ca un cuceritor de tip nou, un cuceritor capitalist, turistul vine sa ia totul, pentru că vrea tot ce este mai bun, vrea încântarea Orientului, dar şi comoditatea şi modernitatea Occidentului. Iar Antalya are totul de oferit. AGERPRES (A - autor: Adrian Ţone, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Ada Vîlceanu)