Soprana Mihaela Marcu, solistă a Operei Naţionale din Timişoara, cu evoluţii pe zeci de scene internaţionale, spune, într-un interviu acordat AGERPRES, că România are multe specificităţi culturale, iar "dacă am urma o politică menită să ne integreze în produse culturale actuale, am putea deschide pieţe, am putea exporta produse culturale".

Soprana în vârstă de 37 de ani vorbeşte şi despre curajul de a deschide prin profesionalism, muncă şi seriozitate scenele lirice internaţionale, unde a interpretat roluri care au consacrat-o definitiv şi le transmite tinerilor să se înconjoare de adevăratele valori morale şi spirituale, să se îndepărteze de tot ceea ce este nociv şi să-şi urmeze visul, cu seriozitate.

Mihaela Marcu mai spune că acum este copleşită de apropierea celui mai important moment al vieţii ei, când va deveni mamă.

AGERPRES: Care a fost momentul când aţi ştiut că vă veţi dedica scenei lirice?

Mihaela Marcu: Sunt momente decisive în viaţă, încă de la începuturi, când parcă din neant apar persoane, evenimente aparent nesemnificative, care schimbă parcursuri sau deschid drumuri necunoscute. Dacă alegem să înţelegem sau cel puţin să rezonăm cu astfel de sensuri de neînţeles, este un act de mare curaj, pentru că facem alegeri fără să avem confirmarea sensului sau a scopului acestuia, ci doar un ecou sensibil a ceea ce credem că reprezintă drumul nostru.

Cam asta s-a întâmplat şi cu mine, când foarte mică fiind, am fost atrasă iremediabil de muzica lui Verdi, de dramatismul construcţiilor sale, de romantismul şi tragicul uneia dintre creaţiile sale, "Traviata".

Fără să provin dintr-o familie cu înclinaţii sau preocupări în registrul liricii, întâmplător am urmărit "Traviata" la televizor şi din acel moment au început căutările, imitările, joaca, îmbrăţişarea muzicii. Aveam patru ani. Nu cred că eu am ales ceva, cred că muzica m-a ales pe mine, însă confirmarea alegerii a venit mult mai târziu.

AGERPRES: Cine v-a modelat?

Mihaela Marcu: Am păşit în lumea operei văzând lumina zilei la Timişoara, m-am născut sub îndrumări atente, înţelepte, oportune. Am avut şansa ca maestrul Corneliu Murgu să-mi construiască primii paşi pe scenă. A fost un început continuu, îmi place să mă refer la el ca la un popas existenţial cât toată viaţa mea artistică, pentru că şi acum construim sensuri, roluri, idei, abordări.

În anii de început, când ne descoperim şi încercăm să transformăm descoperirile în sens, am avut bucuria de a lucra cu una dintre marile mezzo-soprane ale României, Lucia Papa. Mi-au fost aproape colegi de mare valoare scenică. Desigur, conservatorul a avut rolul său, însă nu unul definitoriu, constant, coerent, ci mai degrabă unul incidental, dat de devotamentul unora dintre profesori, precum Mihaela Grama.

Un alt reper foarte important a fost marea soprană Daniela Dessi, un artist fabulos, pentru care voi avea un respect toată viaţa. A fost mai mult decât o profesoară de canto, m-a însoţit până şi la spectacole.

În prezent, am bucuria să lucrez şi să mă perfecţionez cu Mariella Devia şi mă bucur de imensa experienţă a maestrei. Dar, indiferent cu cine abordăm aspecte din viaţa noastră, este important să rezonăm cu persoana respectivă. În acest registru, am avut şanse enorme să lucrez cu marile artiste Alida Ferrarini, Raina Kabaivanska şi Lela Cuberli.

AGERPRES: În această carieră, cât de mult artistul este "el" şi cât de mult îl transformă rolurile?

Mihaela Marcu: Sunt două aspecte. Unul care ţine de partea pregătirii unui rol, iar cel de al doilea, de identitatea de pe scenă, de cine suntem noi.

În primul aspect, cred că nu putem face abstracţie de ceea ce este în jurul nostru, că nu putem fi ingnoranţi şi să apreciem că nu contează înaintaşi, prezent, curente, stiluri interpretative. De aceea sunt avidă de informaţie, caut bibliografie conexă, surse care au inspirat, ca la rându-mi să fiu inspirată. Studiez cântăreţii actuali sau pe cei care au făcut istorie, pentru a înţelege procesul sau mai degrabă pentru a încadra procesul. După ce depăşesc această aventură, mă îndrept spre mine, interiorizez, îmi las sufletul să vibreze la ceea ce abia acum înţeleg, la emoţie, la muzică. Aici aş vedea cel de-al doilea aspect; atunci când sunt eu, urmarea întregului proces care îmi permite aceasta. În totalitate, sunt eu aşa cum fiecare dintre noi suntem individualităţi unice, însă în acelaşi timp suntem o sumă a temperamentului, a experienţelor, a analizelor, a ceea ce interiorizăm, a persoanelor pe care le întâlnim.

AGERPRES: Ce v-a dat curajul de a intra într-o carieră internaţională şi ce rol v-a consacrat?

Mihaela Marcu: Drumul meu a fost anevoios, s-a derulat cu efort şi angajament. După ce am refuzat să fiu solistă stabilă la Opera din Dresda, pentru că am considerat că nu aş avea libertatea alegerilor, a creionării destinului cu propriile mâini, am urmat drumul audiţiilor şi al căutărilor, al orelor de canto atât pentru stăpânirea tehnicii cât şi pentru roluri neabordate încă. Începuturile nu sunt simple sau cel puţin al meu nu a fost, dar am ştiut mereu că asta vreau să fac. Curajul mi l-am dat singură şi toţi oamenii care au crezut în mine, familie, colegi, maeştrii, regizori, dirijori.

Rolul care m-a marcat şi consacrat este Giulietta din opera "I Capuleti e i Montecchi" de Bellini, pe care l-am interpretat în multe teatre precum Verona, La Fenice-Veneţia, Muscat-Oman, Lisabona, Atena. Consider că fiecare rol are însemnătatea lui pentru că, aşa cum succesul se clădeşte pe reuşite, insuccesul este mult mai crud şi nu are nevoie decât de indispoziţie sau sănătate precară. Cred că trebuie să fim conştienţi de toate aceste aspecte şi să înţelegem firescul vieţii.

AGERPRES: Aţi prefera să fiţi în inimile melomanilor asemuită cu "Callas" sau Mihaela Marcu?

Mihaela Marcu: Aş prefera ca publicul care participă la spectacole sau care ascultă această muzică să devină mai uman, să-i ajut să interiorizeze şi să conştientizeze cu adevărat emoţiile, aspectele importante ale vieţii. Să zăbovească puţin asupra lor, să fie un popas nu pentru că sunt un brand, ci pentru că spectatorul din ultimul rând al sălii de spectacol a înţeles că arta nu este ceva abstract, ci noi suntem destinatarii, nu consumatorii ei. Nu îmi doresc să fiu un brand, o Callas, o copie; îmi doresc să fiu Mihaela Marcu.

AGERPRES: Ce vă face fericită?

Mihaela Marcu: Nu ne-am născut să fim fericiţi apriori, ci să lucrăm la fericirea noastră. Nu cred în fericire ca într-un dat; cred în construcţii care pot duce la fericire sau chiar că ele însele pot fi fericirea. Cred în angajare, implicare, în a nu lăsa lucrurile la voia întâmplării, a nu trăi întâmplător. Mă face fericită orice, totul. Un efort, o descoperire, să gătesc, să vorbesc cu oamenii, să deschid o partitură, să văd un zâmbet. Dincolo de aceste lucruri mai sunt şi fericiri complexe, ample, care vin ca un dar ce ne umple existenţa, aşa cum este ceea ce mi se întâmplă în aceste momente, inundându-mă de fericire: aşteptarea de a deveni mamă. Este un dar care transformă, îl simt ca pe un dar dincolo de mine, cea mai frumoasă trăire din viaţa mea. Sunt copleşită, viaţa care creşte, surprinzându-mă continuu, este o minune în sine.

AGERPRES: Cum vă păstraţi vocea curată, când trebuie să schimbaţi într-un interval scurt de timp registre vocale mult diferite, care să vă solicite vocea?

Mihaela Marcu: Viaţa este solicitantă şi sunt partituri în registre diferite, care necesită abordare de pe poziţii diferite. Pentru a face faţă unor astfel de solicitări, facem eforturi care duc la izolarea noastră: nu vorbim, nu ieşim, suntem atenţi la tot ce consumăm. Dar lucrurile acestea ajung să ne pară fireşti. Am trăit o experienţă pe care vreau să v-o relatez, când în acelaşi timp am fost Violeta Valery la Fenice şi Hanna Glavary, la Verona, iar spectacolele efectiv au alternat. Astfel, am fost în situaţia de a fi mereu pe drumuri, terminând un spectacol pentru a putea pleca spre celălalt. Efortul a fost consistent, dar şi bucuria. Şi atunci când este bucurie, este împlinire, iar unde este împlinire se sălăşluieşte fericirea.

AGERPRES: Vă simţiţi vreodată "exploatată" de mercantilul angajator?

Mihaela Marcu: Nu trăim într-o lume perfectă şi nici într-una în care oamenii se îmbrăţişează între ei. Dar pot spune că încă de la primii paşi făcuţi pe scene internaţionale am întâlnit oameni şi artişti care m-au îmbogăţit şi mi-au dăruit enorm. După primul spectacol, cu maestrul Gelmetti, am fost cerută în acea stagiune într-un alt spectacol, apoi maestrul mi-a cerut să interpretez în primă audiţie mondială creaţia dânsului, dirijată de dumnealui la Opera din Monte Carlo, în prezenţa unor personalităţi ale prezentului, sub patronajul Majestăţilor Lor. Şi exemplele pot continua cu alţi maeştri, dirijori, regizori, chiar personal din teatre.

Nu mi s-a întâmplat să fiu exploatată de mercantilul angajator, dar nu neg că astfel de situaţii sunt prezente în lume.

AGERPRES: Unde v-ar plăcea să vă găsiţi "cuibul"?

Mihaela Marcu: Mă simt acasă acolo unde mă regăsesc, unde ceea ce fac are ecou, acolo unde nu sunt doar ziduri,l ci pot comunica actul meu artistic, individualitatea mea. Sunt acasă acolo unde este inima mea, pe scenă, sunt acasă acolo unde sunt îmbrăţişată. E adevărat că ţara şi identitatea naţională, patriotismul în însuşi sensul lui au un loc sedimentat în fiecare dintre noi, mai ales când suntem plecaţi departe de ţară, dar trebuie să recunosc că arta ne face universali.

Intrăm într-o lume care nu poate fi mărginită, cu limbaj universal, care se regăseşte pe mapamond. Am cântat în SUA, în America de Sud, Asia, Orientul Mijlociu, Europa. Publicul, chiar dacă reacţionează diferit, se hrăneşte cu arta, bineînţeles cu specificitatea socio-culturală a ariei geografice căreia îi aparţine. Identitatea artei este universală şi cred că ar trebui să fim conştienţi şi noi românii, pentru că universalitatea ei o transformă şi într-un produs care poate fi propus. Avem multe specificităţi culturale şi dacă am urma o politică menită să ne integreze în produse culturale prezente, actuale, am putea deschide pieţe, am putea exporta produse culturale.

AGERPRES: De 8 Martie, ce mesaj le transmiteţi femeilor?

Mihaela Marcu: Să fie capabile să vadă şi să pună în evidenţă lucrurile frumoase şi interesante ale vieţii, să fie dinamice şi optimiste. Trăim într-o lume a superficialului şi pentru a contracara aspectul, cred că trebuie să fim încrezătoare în propriile forţe. Să emanăm încrederea în sine, atente cu lucrurile şi persoanele din jurul nostru. Să arătăm profesionalism, că lumea se poate baza pe noi şi deasupra de toate, să fim feminine.

AGERPRES: Vă pregătiţi să deveniţi mamă; cum vă vedeţi în cel mai mare rol al vieţii?

Mihaela Marcu: Este o responsabilitate enormă, însă şi un dar nemaipomenit. Dacă pe scenă am înţeles că suntem creatori în actul artistic, acest atribut se manifestă complet în calitatea de mamă. Creăm nu doar urmaşi, ci societatea de mâine, pe care o dorim mai responsabilă, implicată şi angajată; care să respecte şi să fie respectată. Aştept cu nerăbdare momentul naşterii şi ştiu că din prima clipă începe formarea noului om. Copilăria ar trebui celebrată în fiecare zi, pentru că este atât de umană, de plină de întreaga paletă a sentimentelor şi experienţelor pure, pozitive, constructive, emană inocenţa şi dragoste profundă. Nu cred că este un rol, ci este o binecuvântare.

AGERPRES: Ce le-ar spune muzica de operă/operetă tinerilor, prin vocea sopranei Mihaela Marcu?

Mihaela Marcu: Trăim într-o lume bulversată, prin urmare bulversantă. Daţi-vă timp! Nu aşteptaţi efecte imediate şi materializări instantanee. Nimic în viaţa reală nu poate fi schimbat şi nu se întâmplă prin apăsarea unui buton. Creaţi-vă, fiţi proprii voştri creatori, îndreptaţi-vă către lucruri care vă îmbogăţesc şi vă împlinesc! Nu trăiţi superficial! Înconjuraţi-vă şi îmbrăcaţi-vă cu preocupare, cu căutări, cu sensuri! Respectaţi şi lucrurile pe care nu le înţelegeţi, poate că sunt altfel, dar nu înseamnă că sunt greşite! Căutaţi persoanele care vă îmbogăţesc şi îndepărtaţi-vă de nocivitate, indiferent de ce natură este ea: oameni, locuri, lucruri. Şi deasupra de toate, urmaţi-vă visul şi munciţi pentru el!

***
Soprana Mihaela Marcu, născută în Timişoara în 1982, este moştenitoarea celei mai bune tradiţii vocale româneşti. După diploma de specializare şi masteratul de la Conservatorul din Timişoara, obţinute cu nota maximă, în 2007 beneficiază de o bursă de studiu de trei ani, în cadrul CEE Musiktheater-Akademie din Viena, având oportunitatea de a performa la Wiener Staatsoper.

În anul 2009 devine solistă a Operei Naţionale Române din Timişoara, unde va debuta în roluri precum Mimi ("Boema"), Micaela ("Carmen"), Contesa ("Nunta lui Figaro"), Hanna Glawari ("Văduva Veselă"), Rosalinda ("Liliacul"). Cu aceste ultime două roluri debutează în Germania, Olanda şi Belgia în versiunea originală din limba germană.

Debutul cel mai important este cu Violetta Valery ("Traviata"), prin care obţine un mare succes la public şi critică. Performează în Festivalul Opernfestspiele San Margarethen din Austria, în rolurile Mimi şi Musetta.

În 2011 i se acordă premiul de "Cea mai bună voce din România" de către critica muzicală românească, în cadrul iniţiativei anuale a revistei VIP, iar în 2013 debutează la Teatrul Verdi din Trieste cu rolul Medorei ("Corsarul" de G. Verdi) şi cu rolul Vitelliei ("Clemenţa lui Tito" de W.A. Mozart). Toate aceste succese îi oferă şansa de a performa la Monte Carlo, într-un concert în primă audiţie, dirijat şi compus de Gianluigi Gelmetti.

Urmează evoluţii în zeci de roluri şi spectacole care i-au adus un răsunător succes de public pe scene din Sao Paulo, Verona, Royal Opera House di Muscat (Oman), Atena, Veneţia, Berlin, Marsilia, Los Angeles, New York şi Washington, Padova, Toulon, Nisa - Côte d'Azur, Lisabona, Seoul (Coreea de Sud), Opera din Beijing (China), însoţită de Orchestra Filarmonica della Scala în spectacolele de pe scenele din Elveţia, New York şi Washington.

Agenda anului 2019 include debutul Mihaelei Marcu la Teatrul San Carlo din Napoli, ca Violetta Valery ("Traviata") şi Mimi ("Boema") la Teatrul Petruzzelli din Bari, iar anul 2020 o va avea ca protagonistă în Lucia de Lammermoor, la Deutsche Oper din Berlin, alături de marele tenor Vittorio Grigolo. AGERPRES / (AS - autor: Otilia Halunga, editor: Marius Frăţilă, editor online: Irina Giurgiu)

Sursa foto: Mihaela Marcu, soprano/facebook.com