Unul dintre cei mai cunoscuţi rapsozi populari din judeţul Mureş, Rafila Moldovan, din satul Idicel de Pădure, care şi-a transformat casa în muzeu, adunând în aceasta cele mai importante valori etnografice ale satului mureşean, a primit din partea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale titlul de "Tezaur Uman Viu".

Rafila Moldovan, care, în 19 octombrie, va împlini 80 de ani, a amenajat, împreună cu fiul ei, Mihai, în căsuţa mică din curte, un muzeu, în care a salvat o serie de lucruri care amintesc de viaţa satului de odinioară - porturi populare, obiecte de uz casnic şi gospodăresc, de la lăzi de zestre, la fiare de călcat care erau încălzite cu jar, până la obiecte folosite la dărăcitul lânii sau pentru pregătirea războiului de ţesut, până la capra tradiţională, cu care tinerii umblau cândva la colindat.

O parte dintre obiectele din căsuţa-muzeu i-au aparţinut mamei şi bunicii sale, o alta le-a salvat înainte să fie arse de către oamenii din sat, unele i-au fost donate, iar pe altele pur şi simplu le-a cumpărat.

"Sunt greu de găsit astfel de lucruri fiindcă oamenii le-au ars. Acum, dacă le cer cuiva vreun obiect, îmi cere bani, dar dacă îl aruncă pe foc nu-i trebuie nimic. Mai bine le ard. Multe lucruri frumoase au fost arse în satul acesta! Mi-e mi-au plăcut lucrurile acestea şi nu le-am distrus (...) Nu mi-a luat mult să adun lucrurile acestea, multe le-am ţesut eu, pe acestea le am de la mama. Multe dintre lucruri au fost băgate de mama în lădoi şi îngropate sub pat, în timpul războiului. La sfârşitul războiului, au fost dezgropate (...) Acum nimeni nu mai lucrează în sat porturi populare, acum toată lumea e cu telefonul", a spus Rafila Moldovan.

Aceasta a afirmat că este legată sufleteşte de fiecare dintre lucrurile din căsuţa-muzeu, oricât de mic şi de neînsemnat ar părea, fiindcă fiecare reprezintă o poveste, personală sau a satului.

"Am văzut că se deteriorează toate şi îmi părea aşa de rău când vedeam că oamenii aruncă haine şi le dau foc. Îmi venea să plâng. Ţin minte când a scos mama hainele din lădoi, când s-a terminat războiul, poate de aia ţin atât de mult şi la catrinţa de pe mine. Asta a fost a bunicii mele, a mamei mele, are peste 150 de ani. Mama ne-a învăţat să avem grijă de ele, ne spunea 'să le grijiţi, să nu le stricaţi, că e atât de greu de lucrat la ele'. Dacă nu le îngrijeşti, nu puteau să ţină atâta vreme. Nu le spăla multă vreme, ci le îngrijea", a declarat tanti Rafila.

Nu demult, Muzeul de Etnografie şi Artă Populară din Târgu Mureş i-a conferit Rafilei Moldovan titlul Meritul Cultural Etnografic, colecţionar, meşter şi rapsod popular, pentru implicarea sa în salvarea şi promovarea portului tradiţional românesc din această zonă.

Muzeografii au arătat atunci că este o datorie a specialiştilor etnografi să omagieze oameni ca Rafila Moldovan, un adevărat colecţionar, care, prin eforturi proprii, şi-a transformat casa în care locuieşte în muzeu de etnografie. Şi aceasta pentru că, prin eforturi proprii, femeia a organizat, la casa-muzeu din Idicel Pădure, numeroase festivaluri etnografice şi manifestări menite să scoată în evidenţă importanţa păstrării portului popular tradiţional.

Tanti Rafila - care a rămas văduvă, cu trei copii mici, la vârsta de 36 de ani - este unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai îndrăgiţi rapsozi şi meşteri populari din judeţul Mureş, care se implică voluntar în salvarea porturilor populare româneşti din zona Văii Mureşului Superior.

Evident că toate aceste eforturi i-au atras invidia satului, iar sătenii, în loc să îi recunoască meritele, o nedreptăţesc de cele mai multe ori, izolând-o.

Tanti Rafila spune că s-a obişnuit să fie apreciată "doar de la Brâncoveneşti încolo", adică de la peste 10 kilometri distanţă de satul a cărui cultură a salvat-o, şi că se roagă lui Dumnezeu să-i binecuvânteze sătenii, fiindcă ceea ce a reuşit ea să salveze de la pieire e mult mai de valoare decât aprecierea unora.

Foto: (c) DORINA MATIS / AGERPRES FOTO

Meritul Rafilei Moldovan este cu atât mai mare cu cât a reuşit să salveze şi să poarte cu mândrie o cătrinţă cu trup vânăt, specifică acestei zone etnografice, unicat în ţară, care are peste 150 de ani, cătrinţă care a fost martoră la două războaie mondiale şi la toate tragediile produse de acestea.

Cătrinţa cu trup vânăt purtată de Rafila Moldovan în timpul ceremoniilor la care este invitată nu mai poate fi reprodusă de niciun meşter popular, întrucât nu mai există materialele din acea perioadă.

"Cătrinţa e din păr tras, un fel de dărac mic (unealtă simplă de pieptănat lâna, n.r.) cât un mai, un fir merge încoace şi unul încolo, iar din firul mai lung se face un caier separat, din care se toarce firul acesta. În orice caz, bunica nu le-a purtat atât cât le-am purtat eu. Mama nu a prea purtat-o, că era război, a fost foarte greu şi nu îi venea la lume să se îmbrace. Alte femei le puneau pe jos, ca preş, dar mie mi-au fost dragi (...) Îmi place să mă port aşa cum m-am purtat de când m-a născut mama. Pentru mine, opinca, haina de la ţară ţesută de mine e cea mai mare valoare. Nu are nimeni atâţia bani să plătească valoarea sentimentală a acestei cătrinţe care a fost a străbunicii mele", a declarat Rafila Moldovan.

Visul Rafilei Moldovan din copilărie era să devină cântăreaţă de muzică populară, iar pentru a-şi alina neîmplinirea, a început să scrie cărţi de poezii populare. Talentul muzical l-a moştenit de la tatăl ei, pe care nu l-a cunoscut niciodată, fiind ucis la Cotul Donului, şi căruia i-a dus dorul toată viaţa.

Tanti Rafila a spus că şi-a regăsit liniştea sufletească în ce îl priveşte pe tatăl ei, abia după ce i-a ridicat acestuia un monument în apropierea casei.

Pentru anul 2018 au fost recompensaţi cu titlul "Tezaure Umane Vii" Teodora Purja, rapsod popular din satul Agrieş (judeţul Bistriţa-Năsăud), Moise Gavra, meşter cojocar, prelucrarea pieilor şi blănurilor, din Vărzarii de Jos (judeţul Bihor), Şerban Terţiu, meşter în realizarea măştilor tradiţionale din Chircari (judeţul Vrancea), Szoke Tibor, meşter dogar din Harale (judeţul Covasna), Pavel Caba, meşter în prelucrarea lemnului din Nereju (judeţul Vrancea), Nicolae Vădan, constructor de instrumente muzicale din lemn din Cluj-Napoca (judeţul Cluj), Anica Fichioş, meşter în prelucrarea firelor şi fibrelor textile din Oituz (judeţul Bacău), Iosif Iepure, păstrător al obiceiului "Junii din Şcheii Braşovului", Mircea Lac, meşter în prelucrarea lemnului şi metalului din Deva (judeţul Hunedoara), Constantin Niţu, meşter în realizarea ţesăturilor şi cusăturilor din Conrăţelu (judeţul Olt), Rafila Moldovan, rapsod popular din Idicel de Pădure (judeţul Mureş) şi Gheorghe Tănase, meşter în prelucrarea lemnului din Corbu (judeţul Olt). Distincţiile au fost acordate de Comisia Naţională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, condusă de academicianul Sabina Ispas. AGERPRES / (A - autor: Dorina Matiş, editor: Diana Dumitru, editor online: Irina Giurgiu)