DIALOG PRINTRE FOTOGRAFII cu Oana Sîrbu (interviu)

Flux: Documentare
Data: 02-07-2018 13:51
Foto: Oana Sîrbu / Facebook.com

A- A A+

Oana Sîrbu este o artistă foarte iubită - de copii, de tineri, de adulţi în egală măsură. Talentul şi frumuseţea au făcut-o să fie cunoscută şi apreciată de când era elevă. În 1985 a câştigat trofeul "Steaua fără nume", iar un an mai târziu, Premiul Tinereţii la Festivalul Mamaia '86. Cu o voce caldă, un chip angelic, Oana a fost selectată să joace în celebra serie "Liceenii", filmele fiind urmărite cu plăcere de public şi în prezent. Turneele la mare în anii '80-'90, emoţia revederii cu colegii din filme, ţinutele de scenă preferate, experienţa unui accident grav prin care a trecut sunt câteva dintre subiectele discutate cu Oana într-un interviu în care a rememorat momente surprinse de fotografii din arhiva AGERPRES.

AGERPRES: Oana, ţi-am pregătit câteva fotografii din diferite etape ale activităţii tale şi te rog să le comentezi, să ne împărtăşeşti ce amintiri te leagă de momentele respective, de oamenii lângă care apari în imagini.
Oana Sîrbu: Cu multă plăcere, sunt curioasă ce poze aveţi voi.

AGERPRES: Primele două fotografii sunt de la Festivalul Mamaia 1992, din acelaşi spectacol.
Oana Sîrbu: Cred că aici cântam piesa "În seara asta", posibil la secţiunea şlagăre, o secţiune unde erau prezentate piesele lansate în timpul anului. Pare a fi o piesă veselă, deci mai curând era o piesă samba, care îmi plăcea foarte mult, compusă de Virgil Popescu, eu colaborez cu el din 1985. Încerc să-mi amintesc de unde aveam pantofii ăştia. Nu ştiu ce culoare au, pozele sunt alb-negru... Cred că îi primisem cadou de la fostul meu soţ, Virgil Popescu. Pe vremuri, înainte de 1990, existau tot felul de persoane care veneau pe la teatre, pe la diverse instituţii, cu produse aduse din străinătate şi pe care le puteam cumpăra. Costumaţia o am de la un magazin de pe strada Rosetti. Era un magazin unde se aduceau diverse haine lucioase, care-mi plăceau foarte mult. Aceasta este o fustă pantalon, de fapt. Am purtat-o foarte mulţi ani, o aveam de prin clasa a VIII-a, era adusă de tata din străinătate. Iar geaca era din piele, am avut-o până acum câţiva ani. Costumaţia era aurie, dar era o improvizaţie. Cerceii erau roşii cu paiete tot roşii. Eram foarte bronzată, pentru că stăteam mult la soare. Din păcate, atunci nu ne protejam la plajă, nu foloseam loţiuni cu factor de protecţie ridicat, motiv pentru care în ultimii ani am dezvoltat tot felul de pete din cauza soarelui.

Foto: (c) MIHAI SAVU / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Nişte fotografii cu fanii în culise, tot în 1992.
Oana Sîrbu: Astea sunt tot atunci, pentru că purtam şi un permanent lăsat, motiv pentru care mi se spunea că semăn cu Sandra. Nu aş mai purta în viaţa mea o asemenea pieptănătură, dar aşa era moda atunci, cu mulţi fluturaşi prin păr. Rochia asta sigur era una din material elastic, portocalie, şi aveam o centură din piele, pe care o mai port şi acum, avea motive orientale şi nişte pietre colorate. Mie îmi plac foarte mult accesoriile orientale. Mai port şi acum centura aceasta, cu cercei portocalii sau aurii. Cred că aici aveam întâlnire cu un domn care avea o revistă la Braşov, cred că se numea "Ecran magazin". Şi domnul respectiv îmi făcea poze la spectacole, iar eu, din când în când, îi dădeam materiale. Oricum, nu mai arăt cum arătam atunci. Aici eram mai rotunjoară, acum sunt altfel proporţionată. În 1992 eram puştoaică. Încă. În 1989 m-am măritat, în 1992 eram în al treilea an de căsnicie şi cred că în perioada aceea a apărut filmul "Liceenii Rock'n'Roll". A fost primul film după revoluţie cu scene sexy. În orice caz, perioada cea mai frumoasă şi cea mai de succes din viaţa mea cam asta a fost: după 1985, în anii '90, până în 2000. A fost perioadă în care aveam foarte multe contracte şi turnee pe an. Erau trei-patru luni de turneu la mare, plecam în mai şi mă întorceam în septembrie, cu trei-patru spectacole pe zi, plus baruri de noapte în care cântam. Atunci erau multe cluburi de noapte şi teatre de vară. Acum sunt în paragină toate, nu mai există nici "Internaţional" din Mamaia, nici "Paradis" din Jupiter", nici "Scoica" nu ştiu dacă mai e, unde cânta Cornel Verban, "Melody" este tot aşa, căzut. Acolo era toată protipendada litoralului, toate vedetele cântau la "Melody": Păuniţa Ionescu, Dan Spătaru, Elena Cârstea.

AGERPRES: La Festivalul Mamaia, în 1993.
Oana Sârbu: Uite, costumul acesta îl am şi acum şi îl pot îmbrăca. Am păstrat toate ţinutele de scenă din perioada respectivă, pentru că moda a revenit şi se poartă din nou tot felul de modele sau detalii de atunci. Aici sigur cântam "Dacă te-am minţit cândva", o piesă de dragoste compusă de Virgil Popescu, care a participat tot la Mamaia, la secţiunea "Şlagăre". Costumul este superb, l-am cumpărat de la un magazin de pe Calea Victoriei, aveam acelaşi permanent lăsat şi bronz lejer. Există o filmare în arhiva TVR, în care suntem cam toţi cei care ne-am lansat înainte de 1990. Acum nu mai suntem difuzaţi deloc, ceea ce nu este cel mai fericit lucru, dar bine că ne mai cheamă, totuşi, din când în când, prin emisiuni.

Foto: (c) SORIN LUPŞA / AGERPRES FOTO

AGERPRES: O fotografie din 1998, era lansarea unui album de autor al lui Marius Ţeicu, "Parada vedetelor în concert". Eşti şi tu printre artiştii care au cântat piesele lui Marius pe acest album.
Oana Sîrbu: Mai sunt în fotografie Ioana Bogdan de la TVR, Silvia Dumitrescu, Octavian Ursulescu. Eu am cântat o piesă de-a lui Marius şi mi-a cerut s-o treacă pe disc, dar nu ştiu dacă despre asta este vorba. "Ce puternic e un om îndrăgostit" se numeşte piesa, am cântat-o într-o emisiune - "Casa cu patru fete" a lui Titus Munteanu, Dumnezeu să-l odihnească! În perioada asta tocmai avusesem un accident urât de maşină. Dacă nu mă înşel, aveam cârje. Ştiu pentru că acest cojocel l-am purtat în perioada respectivă, după accidentul de maşină. Am făcut vreo cinci operaţii la picior în doi ani ca să-mi revin, dar tot organismul mi-a fost dat peste cap. A fost complicată perioada respectivă. Dar a fost şi cu energii bune din partea celor dragi să mă ajute să-mi revin. Nu ştiu cum aş fi reuşit fără suportul acesta moral, prietenesc şi de admiraţie din partea lor.

AGERPRES: Un concert din 2000.
Oana Sîrbu: Aici port un costum pe care l-am lucrat la Paris. Îmi pare foarte rău că nu l-am păstrat, pentru că şi acum am aceleaşi dimensiuni. Era superb. Aveam o "nebunie" când eram mai tânără şi colindam în toată lumea: să intru în magazine atipice, cu haine nu neapărat de brand, dar care nu se găseau în comerţ. Şi ţin minte că am găsit un magazin pe o străduţă, undeva în Cartierul Latin, ceva cu produse orientale. Şi ăsta este un costum cu motive indiene. Mi-a plăcut atât de mult! Şi l-am purtat mult. Cred că aici cântam la Mamaia o piesă care se numea "Mă întorc la dragostea ta". A fost piesă foarte grea şi s-a cântat live, cu negativ. Din perioada aceea am acasă fotografii cu foarte mulţi solişti, colegi, cu Sanda Ladoşi, Luminiţa Anghel, Marcel Pavel, cu Ştefan (Bănică jr - n.r.). Doamne, când a trecut atât timp? Nu-mi vine să cred, sunt 18 ani de atunci!

Foto: (c) PAUL BUCIUTA / AGERPRES FOTO

AGERPRES: O fotografie din 2003, în care porţi o ţinută superbă, şi una din 2004.
Oana Sîrbu: Costumaţia este improvizată. Am combinat o fustă din voal, foarte frumoasă, cumpărată de la Paris cu un maieu de paiete. Pe deasupra aveam un fel de minibolero pe care îl am şi acum, o dantelă de pus pe braţe. Şi încă am bijuteriile care se văd aici. Nu sunt sigură dacă poza e de la Mamaia, dar o bună perioadă am cântat în fiecare an la Mamaia. Nu neapărat cu piese în primă audiţie, ci şi cu şlagăre. Poza din 2004 îmi aminteşte că atunci mi s-a schimbat, cumva, viaţa... am intrat într-o poveste... Ţin minte că am purtat pantalonii aceştia până în urmă cu ceva timp, apoi nu i-am mai găsit. Cred că i-am dăruit din greşeală. Eu de două ori pe an fac "curăţenie" în dulapuri, adun saci întregi de haine şi le dau. Bluza am păstrat-o mulţi ani, floricelele le am şi acum, şi aveam obiceiul, la un moment dat, să port şaluri orientale. Cred că am trăit în altă viaţă în Orient, pentru că am foarte multă vestimentaţie cu iz oriental, îmi plac literatura şi muzica orientale. Chiar acum lucrez la o piesă cu Ninel de la Brăila, este cel mai bun violonist care colaborează cu Adrian Minune. Suntem prieteni pe Facebook şi tot îmi propunea o colaborare. Mi-a făcut o baladă superbă pe care s-o orchestreze Virgil Popescu, i-am făcut şi un text foarte frumos. Am înregistrat-o şi sper să fie gata curând. Are o introducere cu "duduc", un instrument popular armenesc, are o sonoritate aparte.

Foto: (c) PAUL BUCIUTA / AGERPRES FOTO

AGERPRES: În 2005, ai fost la premierea echipelor campioane şi a unor sportivi de la clubul Steaua.
Oana Sîrbu: O, da. Ţin minte că am mai purtat ţinuta asta de câteva ori. Ştiu că la acest eveniment m-am schimbat şi am cântat, iar această costumaţie am mai folosit-o ulterior la Sala Radio, unde am cântat cu orchestra. Este o fustă făcută de o prietenă de-a mea din clasele V-VIII, care lucrează foarte frumos, are şi un atelier. Şi bluza la fel. Are un atelier undeva pe la Foişorul de foc şi o perioadă ne-am revăzut, ne-am tot ţinut de întâlniri şi am văzut o fustă foarte frumoasă, cu margarete, pe care o purta ea, şi am rugat-o să-mi facă una în acelaşi gen, mai deosebită. Mi-a făcut o fustă pe care o port şi acum, albastră, care este cusută pe ici, pe colo ca să arate ca un gogoşar lung. Nu ştiu ce cântam aici, la Clubul Steaua. Nu am nicio preferinţă legată de cluburile sportive. Fac sport de când eram puştoaică - înot, atletism, chiar am practicat sport la Liceul "Emil Racoviţă" şi am avut colegi care au ajuns performeri de-a lungul vieţilor lor. Organizăm întâlniri foarte drăguţe între noi, dar nu am îmbrăţişat arta sportivă decât pentru menţinere şi pentru condiţia fizică. Între timp am trecut la pilates, la yoga, la altă filosofie, pe care încerc să mi-o înşusesc mai bine. Are legătură cu tehnica respiraţiei, cu lectura. Dar nu pot să spun că respect tot ce citesc acolo, adică nu mă las influenţată mult. În schimb, pe băieţelul meu îl duc la multe sporturi. La 9 ani şi jumătate face schi, înot, atletism, fotbal. Iar dacă va dori să se înscrie la vreun club, de ce nu?! Cântă şi la pian şi cu vocea foarte bine. Mergem împreună la concerte, are ureche muzicală şi am vrut să facă un instrument. Chiar dacă n-o să profeseze în zona artistică, muzicală, mă gândesc că o să-i ajute. Îl sensibilizează şi îl disciplinează.

Foto: (c) ALEX MICSIK / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Apropo de mişcare, aici e o fotografie în care participai la o cursă de alergare.
Oana Sîrbu: Însoţeam nişte jurnalişti la un cros, a fost ceva legat de o Cupă a Presei. Cred că era în Herăstrău. Recunosc medalionul de la gât pe care mi l-a oferit cineva în perioada aceea şi îl am şi acum. Ochelarii nu îi mai am.

Foto: (c) SIMION MECHNO / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Aici sunt două fotografii de la evenimente, după cum arată ţinuta.
Oana Sîrbu: Cred că sunt la Premiile revistei VIP. Eu sunt o prezenţă mondenă destul de rară, nu-mi place să merg la evenimente. În poza aceasta sigur cântam sau urma să cânt. Pantalonii aceştia îi am şi acum, cred că au 25 sau 30 de ani, tot de la Paris îi am. Sunt lucioşi. Şi mai am nişte bluziţe de lână pe care le combin şi le port. Sunt evenimente diferite, pentru că în poza aceasta am breton, iar în cealaltă am părul puţin mai lung. Port în fotografie un alt medalion de la aceeaşi persoană.

AGERPRES: Urmează un set de imagini în care apari alături de mai mulţi domni artişti. Iată-le pe primele două.
Oana Sîrbu: Prima este cu Mircea Vintilă. Este atât de frumoasă poza aceasta! El este un tip cu un umor deosebit şi cred că este cel mai prolific compozitor de şlagăre folk, dacă pot să spun aşa. El şi Mircea Baniciu au scris piesă după piesă, una mai frumoasă ca alta. Şi care se cântă şi se fredonează şi acum, le ştie toată lumea. Amândoi fac parte dintr-o generaţie foarte frumoasă care a fost destul de sprijinită. Cântăreţii de folk au publicul lor, oamenii le ştiu versurile. Iar în poza asta sunt cu Mircea Vintilă şi cu Ovidiu Lipan Ţăndărică. Săptămânile trecute am fost invitată în emisiunea pe care Ţăndărică o realizează la Smart FM. Îmi place foarte mult fotografia cu cei doi, e o plăcere să privesc pozele voastre!

Foto: (c) SIMION MECHNO / AGERPRES FOTO

AGERPRES: În imaginea următoare eşti alături de Cătălin Crişan, la evenimentul lansării postului tv Romantica.
Oana Sîrbu: Vai! Ce cântam, oare, împreună aici? Lansarea a avut loc la Circ şi ştiu că am cântat ceva. Asta mi-a amintit că am avut acolo amândoi o colaborare de o jumătate de an. Aveam o emisiune pe care o "împărţeam", o zi eu, o zi el. "Domnul şi doamna de la 5" se numea emisiunea. Iar Teo Trandafir era directorul postului. Rochia din imagine o am şi acum, îmi vine bine, dar nu am mai purtat-o de mult timp. Este o rochie dintr-o mătase gri, foarte frumoasă.

Foto: (c) VIOREL LĂZĂRESCU / AGERPRES FOTO

AGERPRES: La lansarea despre care vorbeam a fost şi acest domn.
Oana Sîrbu: Vaaai, Toto Cutugno! Ce frumos! Eu l-am urmărit pe Toto Cutugno de foarte mult timp. Am fost şi la nişte petreceri împreună, la un moment dat, când a fost invitat la Braşov, să susţină un recital, am făcut parte dintr-un grup care l-a însoţit în diverse vizite, acolo, la Braşov, şi am petrecut ceva timp împreună. Este un artist pe care-l preţuiesc enorm, are atât de multe cântece splendide, pe care le cântă o lume întreagă. Şi este compozitorul unora dintre cele mai cunoscute piese ale lui Joe Dassin. Este minunat Toto Cutugno.

Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Uite şi o fotografie în care eşti împreună cu Dan Teodorescu de la Taxi.
Oana Sîrbu: Pe Dan îl cunosc de foarte mult timp, am fost vecini. El stătea lângă liceul unde am învăţat eu, "Iulia Haşdeu", cu profil de filologie-istorie. Ne întâlneam în perioada aceea destul de des. Îl apreciez foarte tare pe Dan, are un mesaj al versurilor extraordinar, în fiecare melodie. Bluziţa din poză am dăruit-o săptămâna trecută unei nepoţele de-a mea. Cureaua o mai am şi acum.