Prioritatea zero pentru Misiunea Permanentă a României la ONU o constituie, în această perioadă, candidatura României pentru un loc de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU, în perioada 2020-2021. ''Doar 15 state sunt acolo, dintre care cinci sunt membri permanenţi. Să aducem România timp de doi la vârful deciziei mondiale în ceea ce priveşte pacea şi securitatea planetei, alături de marile puteri ale lumii, cred că merită orice efort'', a declarat ambasadorul Ion Jinga într-un interviu pentru AGERPRES.

Prezenţa în Consiliul de Securitate al ONU reprezintă ''cea mai importantă poziţie pe care o ţară şi-o poate dori în arena internaţională, pentru că oferă vizibilitate, prestigiu, influenţă şi capacitate de a radia influenţă într-un areal geografic ce depăşeşte anvergura determinată tradiţional de dimensiunea geografică, populaţie, forţă economică sau militară'', a explicat diplomatul român.

Potrivit acestuia, România participă la două treimi din misiunile ONU de menţinere a păcii şi la două misiuni politice speciale. În cadrul acestor misiuni, militarii, poliţiştii şi jandarmii români ocupă şi funcţii cheie în structurile de comandă ale forţelor, în domeniile informaţii, operaţii, comunicaţii, logistică şi personal, cooperare civili-militari, fapt ce dovedeşte recunoaşterea profesionalismului acestora.

Ion Jinga a mai vorbit, în interviul acordat prin email, despre teme de actualitate ce figurează pe agenda ONU, precum reforma Consiliului de Securitate, ''un proces eminamente politic'', sau situaţia migranţilor şi refugiaţilor. Totodată, el s-a referit şi la tinerii care doresc să efectueze stagii la Misiunea Permanentă a României la ONU.

Interviul face parte din proiectul editorial #CentenarDiplomatic desfăşurat de AGERPRES pe parcursul întregului an, cu accent pe relaţiile diplomatice în contextul aniversării a 100 de ani de la Marea Unire.


AGERPRES: România şi-a depus în 2006 candidatura pentru un nou mandat de membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU, pe locul alocat Grupului Est-European, în intervalul 2020-2021. Campania oficială de promovare a acestei candidaturi a fost lansată în iunie 2017, la sediul ONU din New York, în prezenţa ministrului afacerilor externe, Teodor Meleşcanu, iar alegerile vor avea loc în iunie 2019. Cât de dificile sunt negocierile pentru obţinerea sprijinului statelor membre pentru acest mandat? Care ar fi priorităţile României în calitate de membru nepermanent al Consiliului de Securitate?

Ion Jinga: Prezenţa în Consiliul de Securitate al ONU reprezintă cea mai importantă poziţie pe care o ţară şi-o poate dori în arena internaţională, pentru că oferă vizibilitate, prestigiu, influenţă şi capacitate de a radia influenţă într-un areal geografic ce depăşeşte anvergura determinată tradiţional de dimensiunea geografică, populaţie, forţă economică sau militară. Pentru a fi ales, un stat trebuie sa primească sprijinul a cel puţin 2/3 din numărul total de membri ai ONU, adică 129 voturi, de aceea alegerea în Consiliul de Securitate necesită un efort considerabil chiar şi atunci când numărul candidaţilor coincide cu numărul locurilor vacante. Este cu atât mai dificilă în situaţii de concurenţă, cum este cazul candidaturii României, unde avem contracandidat Estonia. Fiecare ţară încearcă să-şi valorifice atuurile proprii, care includ relaţiile pe care şi le-a dezvoltat de-a lungul anilor nu doar pe propriul continent, ci şi în alte colţuri ale lumii, reţeaua diplomatică de care dispune, contribuţia la promovarea păcii şi securităţii internaţionale, inclusiv sub drapel ONU, asistenţa pentru dezvoltare, proiecte de interes pentru interlocutorii cărora li se adresează, reputaţia de care se bucură în rândul celorlalte state, inclusiv prin prisma respectării angajamentelor asumate în campanie.

România candidează cu un angajament pe termen lung în favoarea păcii, justiţiei şi dezvoltării, acesta fiind, de altfel, moto-ul campaniei noastre. Priorităţile pe care ţara noastră şi le-a asumat, dacă va fi aleasă ca membru al Consiliului de Securitate, au în vedere promovarea obiectivelor şi principiilor Cartei ONU, respectul faţă de multilateralism şi dreptul internaţional, prevenirea şi reglementarea paşnică a conflictelor, creşterea eficienţei misiunilor de menţinere a păcii, consolidarea păcii, promovarea respectării drepturilor omului, protecţia femeilor şi copiilor în conflictele armate, îmbunătăţirea cooperării dintre Consiliul de Securitate şi organizaţiile regionale şi sub-regionale în menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.

AGERPRES: Domnule ambasador, aţi fost anul trecut co-preşedinte al Procesului de negocieri interguvernamentale privind reforma Consiliului de Securitate al ONU. Ce viziune privind reforma Consiliului de Securitate susţine România şi, pe de altă parte, în contextul experienţei personale dobândite în acest proces, care sunt schimbările care au cele mai mari şanse de concretizare?

Ion Jinga: Procesul de negocieri interguvernamentale (IGN - Intergovernmental Negotiations) privind reforma Consiliului de Securitate este considerat cea mai complexă componentă în cadrul general de reformă a sistemului Naţiunilor Unite, având în vedere faptul că acest organism deţine răspunderea principală pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. În cadrul dezbaterilor, axate pe cinci teme majore - relaţia Consiliului cu Adunarea Generală, magnitudinea extinderii şi metodele de lucru, categoriile de membri, dreptul de veto, reprezentarea regională - am plecat de la premisa că negocierile nu pot avansa decât printr-o abordare imparţială, echilibrată, caracterizată de transparenţă şi pragmatism, dublată de creativitate din partea celor doi copreşedinţi, care să ţină cont de aspiraţiile statelor membre şi să evite transformarea procesului într-un joc de sumă zero. Rezultatul acestei munci de un an îl reprezintă documentul intitulat "Elemente comune şi aspecte ce necesită consideraţii suplimentare", care sintetizează atât progresele înregistrate în negocierile pe care le-am coordonat împreună cu colegul tunisian, cât şi reperele pe care se desfăşoară IGN anul acesta.

Reforma Consiliului de Securitate este un proces eminamente politic care, în funcţie de profunzimea schimbărilor adoptate, poate avea consecinţe geopolitice majore, de aceea nu se poate rezuma la o simplă colectare de date şi poziţii. Abordarea mea, în calitate de copreşedinte al IGN, a fost aceea de a crea punţi de încredere între grupuri de state cu poziţii uneori radical diferite pe anumite subiecte, scopul fiind identificarea unei soluţii acceptabile pentru toţi. Deoarece toate aspectele reformei Consiliului de Securitate sunt interconectate, am introdus în negocieri un principiu folosit de către Uniunea Europeană - pe care îl cunoşteam foarte bine din perioada în care făceam parte din echipa de negociere a aderării României la UE - "nothing is agreed until everything is agreed" ("nimic nu e agreat până când totul este agreat"). Această mică inovaţie translatată la New York a dus la o anumită creştere a gradului de încredere care, la rândul său, ne-a permis să construim scheletul documentului de care vorbeam. Nu pot anticipa care vor fi dezvoltările de anul acesta, până la urmă orice progres depinde de gradul de susţinere din partea ţărilor membre, iar una din rezoluţiile ce stau la baza acestor negocieri precizează că orice modificare de fond trebuie să beneficieze "de cea mai largă acceptare politică" (the widest possible political acceptance) din partea statelor membre.

România susţine reforma Consiliului de Securitate, astfel încât acest organism să devină mai transparent şi eficient, adaptat realităţilor secolului XXI. Un punct important pentru noi îl reprezintă creşterea reprezentării Grupului est-european, din care face parte şi România, prin alocarea unui loc suplimentar de membru nepermanent.

AGERPRES: Spuneaţi într-un interviu din septembrie 2016, în contextul crizei migraţiei, că oamenii ar trebui să aibă mai multă empatie în relaţia cu refugiaţii şi cu migranţii şi respectiv "să ne imaginăm, pentru o clipă, că într-o zi ne-am putea afla în situaţia lor". În perioada de un an şi jumătate care a trecut de atunci aţi remarcat o schimbare de atitudine faţă de migranţi şi refugiaţi în ţările de destinaţie?

Ion Jinga: Situaţia migranţilor şi refugiaţilor este una dintre temele intens discutate de către Organizaţia Naţiunilor Unite în ultima perioadă. Prin Declaraţia de la New York privind refugiaţii şi migranţii, din septembrie 2016, statele membre ONU s-au angajat să negocieze şi să adopte două documente fundamentale, Compactul Global pentru Migraţie, respectiv Compactul Global pentru Refugiaţi. Acestea se află acum în plin proces de negociere la New York, respectiv la Geneva. Urmărim cu atenţie discuţiile şi negocierile de la New York privind Compactul Global pentru Migraţie şi sperăm că se vor concretiza prin adoptarea documentului la 10 - 11 decembrie 2018, în Maroc. Compactul abordează situaţia migranţilor într-o perspectivă completă, aş spune de 360 grade, pornind de la cauzele migraţiei, parcursul migranţilor şi sosirea acestora în ţările de destinaţie. În ceea ce priveşte atitudinea faţă de migranţi, proiectul de text aflat în negociere confirmă impactul pozitiv al migraţiei legale, îşi propune să elimine discriminarea şi să promoveze discursurile publice bazate pe fapte şi date concrete, pentru conturarea unei percepţii corecte şi eliberate de impactul emoţional. Prezentarea aspectelor pozitive ale migraţiei şi necesitatea construirii unei percepţii publice obiective asupra imigranţilor sunt, de altfel, teme incluse în raportul prezentat de Secretarul General ONU, Antonio Guterres, la începutul acestui an, intitulat "Making migration work for all". Ar fi hazardat să anticipăm acum finalitatea negocierilor în curs privind Compactul Global pentru Migraţie. Nu putem decât spera că vor fi identificate cele mai bune soluţii care să răspundă aşteptărilor ţărilor de tranzit şi destinaţie, nevoilor de stabilitate şi dezvoltare ale statelor de origine şi, poate în primul rând, speranţelor imense pentru o viaţă decentă pe care migranţii şi le pun în ziua de mâine şi în cei care decid pentru ei. La nivelul ONU sunt mulţi paşi care s-au făcut începând din 2016 în ceea ce priveşte acest subiect, iar demersurile sunt susţinute de toate statele, fie ele de origine, tranzit sau destinaţie.

AGERPRES: Şi pentru că vorbim despre empatie, pe 24 februarie, ambasadorul SUA la ONU, Nikki Haley, a avut un discurs emoţional după votul din Consiliul de Securitate privind solicitarea unui armistiţiu umanitar de 30 de zile în Siria, acuzând întârzierea votului de către Rusia în condiţiile în care bombardamentele armatei siriene continuau în Ghouta de Est. "Poate nu ştim feţele oamenilor despre care vorbim. Poate nu le ştim numele, sau pe ei, dar ei ne cunosc pe noi. Şi i-am dezamăgit cu toţii în această săptămână. Cred că în asta există unitate", a spus ambasadoarea SUA. Este aceasta o ilustrare a incapacităţii Consiliului de Securitate de a acţiona prompt, în actuala formulă, când este mai mare nevoie de acest lucru?

Ion Jinga: Intervenţia Reprezentantului permanent al SUA a avut loc în contextul negocierilor privind rezoluţia 2401 (2018), adoptată de Consiliul de Securitate la 24.02.2018. Ambasadorul Nikki Haley este o persoană pe care o apreciez în mod deosebit, atât ca profesionist cât şi ca om, şi o admir pentru inspiraţia cu care reuşeşte să exprime ceea ce foarte mulţi dintre noi simţim în anumite momente, iar drama poporului sirian este greu de definit în cuvinte. În cazul respectiv, Consiliul de Securitate s-a întrunit în sesiuni succesive de negocieri care au durat trei zile, pentru a exista certitudinea că niciunul dintre membrii permanenţi nu va utiliza dreptul de veto. În final, rezoluţia a fost adoptată prin consens, într-o situaţie în care fiecare clipă de întârziere putea să însemne noi victime. Eficienţa Consiliului de Securitate constă în adoptarea cu celeritate a unor rezoluţii dar, mai ales, în implementarea acestora. Din această perspectivă, unitatea membrilor Consiliului trebuie să existe atât la momentul adoptării unor rezoluţii, cât şi la cel al transpunerii lor în practică.

Există numeroase critici în rândul statelor membre ONU privind utilizarea dreptului de veto, precum şi tentative de limitare a folosirii acestuia, în sensul permiterii adoptării unor rezoluţii ce au ca obiect situaţii umanitare, crime împotriva umanităţii, crime de război sau alte atrocităţi. Aşa cum am menţionat mai devreme, chestiunea dreptului de veto se află pe agenda procesului de reformă a Consiliului de Securitate.

AGERPRES: În câte operaţiuni de menţinere a păcii şi misiuni politice ale ONU este implicată în prezent România cu efective de militari şi de poliţişti? Prin ce anume se remarcă contribuţia României la aceste misiuni ale ONU?

Ion Jinga: La începutul anului 2018, România participa cu efective din Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării Naţionale şi Serviciul de Protecţie şi Pază în zece operaţiuni de menţinere a păcii (Cipru, RD Congo, Republica Centrafricană, India-Pakistan, Haiti, Kosovo, Liberia, Mali, Sudan, Sudanul de Sud) şi două misiuni politice speciale (Afganistan, Libia), sub drapel ONU.

Suntem, practic, prezenţi în două treimi din misiunile ONU de menţinere a păcii (sunt 15 în total) şi în două din cele opt misiuni politice speciale. Ca număr de personal aflat în teren, România ocupă poziţia 71 din 123 de state care contribuie cu militari şi poliţişti la misiunile sub egida ONU. În toate aceste misiuni, militarii, poliţiştii şi jandarmii români ocupă şi funcţii cheie în structurile de comandă ale forţelor, în domeniile informaţii, operaţii, comunicaţii, logistică şi personal, cooperare civili-militari. Anul trecut, România a deţinut cea mai înaltă funcţie pe care o poate ocupa un militar în misiunea ONU din Afganistan, acest lucru fiind o recunoaştere a profesionalismului militarilor români. În anul 2015, o femeie ofiţer român a primit titlul de International Female Police Peacekeeper, drept recunoaştere a rezultatelor de excepţie obţinute pe timpul participării la Misiunea ONU de Stabilizare din Haiti. Aş aminti aici faptul că ONU consideră sporirea rolului femeilor în uniformă în misiunile de menţinere a păcii un obiectiv operaţional, ţinta fiind de 15% până la finele acestui an.

Ţara noastră are deja o tradiţie de 27 de ani în participarea cu căşti albastre, începând cu 1991, când au fost dislocaţi primii militari în misiunea de observare din Irak şi Kuweit, iar acum este prezentă în câteva dintre misiunile cu cel mai ridicat grad de risc. Există, de asemenea, o serie de capabilităţi militare suplimentare pe care România le-a pus la dispoziţia ONU pentru dislocare în teatre, începând cu 2016: companie de infanterie, o aeronavă militară de transport, un detaşament pentru neutralizare dispozitive explozive, un număr sporit de observatori militari. Conform angajamentului luat la Summit-ul privind operaţiunile de menţinere a păcii, de la New York, din septembrie 2015, ţara noastră va pune la dispoziţia ONU şi patru elicoptere militare de transport, acestea urmând a fi evaluate şi certificate în anul 2019, precum şi o Unitate de Poliţie Constituită. Este, de asemenea, important de amintit că, dintre toate statele europene, România se clasează pe primul loc în ceea ce priveşte numărul poliţiştilor trimişi în misiunile ONU. În fine, Şcoala de Aplicaţie pentru Ofiţeri a Jandarmeriei Române, organizează anual, începând din 2003, în limba franceză, Cursul Superior Internaţional destinat ofiţerilor din structurile de securitate internă şi de apărare din România şi alte state. Până în prezent au absolvit 14 promoţii de ofiţeri din 26 de state din Europa, Africa şi Asia.

Nu în ultimul rând, suntem singura ţară care furnizează, prin SPP, unităţi de protecţie apropiată (close protection units) pentru protecţia înalţilor demnitari ONU ce se deplasează în zone de conflict. Începând cu anul 2009, la Bucureşti funcţionează Centrul comun ONU-SPP de pregătire a ofiţerilor de protecţie ONU ce acţionează în zone cu risc ridicat. Peste 200 ofiţeri ONU au urmat această pregătire ce se desfăşoară în limba engleză.

AGERPRES: România va deţine în primele şase luni ale lui 2019 preşedinţia Consiliului UE, alte şase luni, înainte şi după, va fi membră a trioului preşedinţiei UE şi va deveni şi membru nepermanent al Consiliului de Securitate în 2020-2021. Astfel, timp de trei ani şi jumătate Bucureştiul se va afla la vârful deciziei europene şi mondiale. Aţi declarat într-un interviu că "reverberaţiile unei astfel de poziţii ar putea proiecta statura internaţională a României pentru următorul deceniu". Ce trebuie să facă România în această perioadă de 3 ani şi jumătate pentru a-şi dezvolta această statură internaţională? Este acesta un moment de răscruce pentru diplomaţia românească?

Ion Jinga: Sper ca optimismul dumneavoastră privind obţinerea de către România a unui loc de membru nepermanent în Consiliul de Securitate să fie de bun augur. Cred, însă, că este prea devreme să afişăm siguranţa succesului. Concurăm alături de Estonia (nu spun împotriva Estoniei) pentru singurul loc de membru nepermanent alocat Grupului Est-European în Consiliul de Securitate. Estonia, o ţară prietenă şi un partener cu care România colaborează strâns în numeroase proiecte europene, este membră a UE şi NATO, desfăşoară o campanie susţinută şi inteligentă în care a angajat resurse politico-diplomatice importante şi nu a mai fost niciodată membră în acest organ ONU. Ambele ţări îşi promovează candidatura transparent şi cu fair play. Altfel spus, avem un competitor remarcabil, care ştie să îşi folosească atuurile. Dacă reuşim să obţinem votul a cel puţin două treimi dintre statele membre ONU, vom putea vorbi despre valorificarea acestor mandate de prestigiu pentru statura internaţionale a României. Până atunci, vorbim de o muncă de echipă care, dacă va fi încununată de succes, se va transforma în victoria unei mari echipe numită România.

AGERPRES: Evenimentele din acest an dedicate centenarului Marii Uniri se suprapun, la Reprezentanţa Permanentă a României la ONU, cu promovarea candidaturii pentru un nou mandat de membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU în 2020-2021. După cum aţi reamintit la unul dintre aceste evenimente, România a fost membru fondator al Ligii Naţiunilor în 1919. Este acest context unul benefic pentru demersul României?

Ion Jinga: Misiunea României la ONU este profund angajată în promovarea, în mediile onusiene şi nu numai, a proiectului naţional dedicat sărbătoririi Centenarului Marii Uniri. Manifestările deja organizate la New York şi cele care vor avea loc în următoarele luni ne-ar putea oferi un plus de vizibilitate inclusiv din perspectiva candidaturii pentru Consiliul de Securitate, fără să existe însă o relaţionare directă. România a fost membru fondator al Ligii Naţiunilor, iar acesta este un argument pe care îl folosim pentru a arăta ca angajamentul nostru în favoarea diplomaţiei multilaterale ca instrument pentru promovarea păcii şi securităţii internaţionale este unul de lungă durată, constituind o carte de vizită ce sporeşte garanţia că demersul pentru Consiliul de Securitate nu este unul conjunctural, ci se bazează pe o continuitate de 100 de ani în politica noastră externă.

AGERPRES: Domnule ambasador, sunteţi din acest an preşedintele grupului ambasadorilor ţărilor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei (OIF) la ONU, după ce aţi fost şi vicepreşedinte al acestui grup în 2015-2017. Puteţi să ne daţi exemple de situaţii concrete în care ţările membre OIF au acţionat ca un bloc unit în cadrul ONU? Care este miza acestei poziţii pentru diplomaţia românească?

Ion Jinga: Am fost onorat de alegerea ca preşedinte al Grupului ambasadorilor francofoni la ONU - New York şi cred că aceasta reprezintă, în primul rând, o recunoaştere a contribuţiei remarcabile a României la promovarea valorilor Francofoniei: modernitate, democraţie, stat de drept, respectarea drepturilor omului, respectul faţă de alte culturi. Statele francofone au o serie de interese comune specifice la ONU, cum ar fi o mai bună aplicare a principiului multilingvismului (ONU are şase limbi oficiale - engleza, franceza, chineza, rusa, spaniola şi araba, primele două fiind şi limbile de lucru ale Organizaţiei), inclusiv în procesul de recrutare, de achiziţii publice, dar şi pentru personalul trimis în misiuni ONU în ţări francofone. Am condus o reuniune pe această temă la 7 martie a.c., la care a participat Secretarul General al ONU, domnul Antonio Guterres. România are o prezenţă semnificativă cu militari şi poliţişti într-o serie de misiuni ONU de menţinere a păcii în state francofone. Au loc, de asemenea, numeroase întâlniri cu înalţi oficiali ONU sau guvernamentali, care vin sa îşi prezinte proiectele şi să solicite susţinerea grupului francofon la ONU, evenimente pe care le prezidez. Există apoi o solidaritate francofonă la adoptarea unor rezoluţii importante ale Adunării Generale, sau în materie de candidaturi în sistemul ONU, candidaţii francofoni (ţări sau persoane) având posibilitatea de a veni să-şi prezinte programele în faţa Grupului şi să solicite sprijin, care poate fi decisiv, având în vedere că OIF are 84 membri.

AGERPRES: Preşedintele PSD Liviu Dragnea i-a cerut ministrului de externe român să prezinte o evaluare a activităţii fiecărui şef de misiune diplomatică. În mod clar, Reprezentanţa Permanentă a României la ONU nu este o misiune diplomatică obişnuită din punctul de vedere al criteriilor de evaluare. Cum vă aşteptaţi să fie evaluarea activităţii dumneavoastră? Şi privind în perspectivă, care sunt pentru dvs principalele trei obiective în 2018 în calitatea pe care o aveţi?

Ion Jinga: Evaluarea activităţii misiunilor diplomatice se realizează ori de câte ori se consideră necesar, de către cei îndrituiţi sa facă acest lucru. Nu intră în competenţa mea să anticipez rezultatul evaluării la care faceţi referire. Vă pot spune, însă, că echipa pe care o conduc face tot ce depinde de ea pentru ca interesele, prestigiul şi imaginea României la ONU să fie promovate şi apărate cu profesionalism, dedicaţie şi loialitate necondiţionată faţă de ţară. În cei doi ani şi jumătate de când am preluat postul de Reprezentant Permanent al României la ONU - New York, am fost ales preşedinte al Comisiei pentru Dezvoltare Socială (2015-2016), preşedinte al Grupului experţilor guvernamentali pentru negocierea raportului ONU privind transparenţa cheltuielilor militare - MILEX (2016-2017; MILEX a mai fost convocat o singură dată în 2011, când a fost prezidat de ambasadorul Germaniei), copreşedinte al Procesului de negocieri interguvernamentale privind reforma Consiliului de Securitate (2016-2017; primul ambasador din Europa de Est numit în această funcţie), preşedinte al Comisiei pentru Populaţie şi Dezvoltare (2017-2018; o premieră pentru Romania), preşedinte al Comisiei pentru Consolidarea Păcii (2018; tot o premieră pentru diplomaţia română; Peacebuilding Commission este una dintre cele mai importante comisii ale ONU), preşedinte al Grupului ambasadorilor francofoni (2018, din nou o premieră pentru noi la New York). Ca o paranteză, Preşedintele Adunării Generale a ONU mi-a acordat, la 7.09.2017, "Diploma de Onoare pentru contribuţia remarcabilă la succesul activităţii celei de-a 71-a Sesiuni a Adunării Generale". Aş adăuga că, în perioada menţionată, au fost câştigate toate alegerile organizate la New York pentru structuri ONU la care România a avut candidaţi. Sunt apoi deplasările în zone de intervenţie ONU, de exemplu în luna martie 2018 am fost în Ciad, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru Consolidarea Păcii, pentru a participa la Conferinţa Ministerială a statelor din regiunea Sahel şi a vedea proiecte finanţate de ONU. A fost o experienţă extrem de utilă, pentru că nu poţi avea legitimitatea să vorbeşti despre probleme cu care se confruntă ţările şi populaţia dintr-o anumită regiune dacă nu cunoşti realitatea din teren. Această vizită m-a făcut să respect şi mai mult rezilienţa acelor oameni, care au acelaşi drept ca şi noi la o viaţă decentă. Ne naştem toţi egali, dar evoluăm diferit datorită unor factori care sunt, adesea, complet independenţi de aptitudinile şi efortul nostru individual. Văzând deşertul arid şi efortul de neimaginat pe care fiecare plantă, animal şi fiinţă umană îl fac pentru a supravieţui, mă gândeam cât de binecuvântată este România.

Cât priveşte obiectivele Misiunii României la ONU şi, implicit, ale şefului de misiune în anul 2018, ele se circumscriu mandatului stabilit în fiecare an de către conducerea Ministerului Afacerilor Externe şi aprobat de către Preşedintele României pentru sesiunea respectivă a Adunării Generale. Reprezentând vocea diplomatică a României la Organizaţia Naţiunilor Unite, scopul nostru este în primul rând acela de a reda poziţia Ţării şi de a promova obiectivele României în cadrul ONU, la New York. Gama largă de subiecte de care ne ocupăm, precum şi responsabilitatea crescândă asumată de România în arena internaţională, se regăsesc în priorităţi precum creşterea eficienţei ONU în abordarea ameninţărilor la adresa păcii şi stabilităţii internaţionale, menţinerea Consiliului de Securitate ca simbol şi forum principal al cooperării internaţionale pentru pace, utilizarea diplomaţiei preventive şi a soluţionării paşnice a disputelor, continuarea procesului de reformă a ONU, implementarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, promovarea dialogului şi a cooperării mai strânse între ONU şi organizaţiile regionale şi sub-regionale.

Prioritatea zero pentru noi o constituie, în această perioadă, candidatura României pentru un loc de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU, în perioada 2020-2021. Doar 15 state sunt acolo, dintre care cinci sunt membri permanenţi. Să aducem România timp de doi la vârful deciziei mondiale în ceea ce priveşte pacea şi securitatea planetei, alături de marile puteri ale lumii, cred că merită orice efort.

AGERPRES: Domnule ambasador, pe pagina web a Misiunii Permanente a României pe lângă ONU aveţi un cuvânt de întâmpinare către vizitatorii virtuali care se încheie cu sugestia de a contacta misiunea prin e-mail pentru comentarii, întrebări şi sugestii. Care sunt cele mai surprinzătoare mesaje pe care le-aţi primit pe această cale?

Ion Jinga: Îmi menţin această sugestie, pentru că este foarte important să avem un feedback din partea celor interesaţi de activitatea României la ONU. Cele mai multe mesaje primite sunt cereri din partea unor tineri care doresc să efectueze stagii la Misiunea Permanentă a României la ONU, ceea ce ne bucură pentru că sunt, de regulă, bine pregătiţi, entuziaşti şi îşi doresc să aibă şansa de a vedea cum se realizează practic diplomaţia multilaterală. De asemenea, sunt delegaţii de tineri care vizitează sediul ONU şi ne solicită întâlniri pentru a le împărtăşi din culisele vieţii de diplomat. Una dintre întrebările primite de la tinerii care ne-a vizitat a fost: "Cum poate un stat să devină membru permanent al Consiliului de Securitate ONU?" Este o întrebare pe care foarte multe ţări şi-o pun de peste 25 ani, ca parte a procesului de reformă a Consiliului de Securitate. Poate că răspunsul va veni într-o zi tocmai de la cei care au formulat întrebarea pe pagina web a Misiunii României la ONU.AGERPRES/(AS - autor: Florin Ştefan, editor: Mariana Ionescu, editor online: Ada Vîlceanu)