Un preparat esențial în gastronomia britanică, 'pie and mash' (plăcintă cu piure) se află în centrul unei campanii menite să facă din el o denumire protejată, la fel ca șampania sau parmezanul, informează AFP.

Într-un restaurant 'Pie and mash shop' din estul Londrei, comenzile se succed cu rapiditate și arată la fel: aici nu există meniu, ci doar un singur fel de mâncare. O plăcintă cu carne tocată de vită și o lingură de piure de cartofi. Totul este stropit cu un sos de pătrunjel, numit lichior.

Restaurantul G Kelly servește un flux constant de clienți care caută o masă simplă și ieftină (în medie de cinci lire sterline sau șase euro).

Originar din zona docurilor din Londra, acest fel de mâncare, popular inițial în rândul muncitorilor, a devenit un element de bază al meselor din Regatul Unit.

Popularitatea sa este atât de mare, încât un deputat conservator, Richard Holden, dorește să facă din el o denumire protejată. Un proiect de lege în acest sens a fost depus în Parlamentul de la Londra la sfârșitul anului 2024 și a primit sprijinul a aproximativ zece deputați.

'Era și timpul!', se entuziasmează Daniel Terrance între două înghițituri de plăcintă, a treia din această săptămână.

'Patrimoniu'

Acest electrician în vârstă de 39 de ani, care își savurează mâncarea asezonată cu o garnitură tradițională de anghilă în jeleu, spune că nu se poate sătura de acest preparat.

Deși gastronomia engleză are încă o reputație proastă, în special printre francezi, susținătorii preparatului 'pie and mash', despre care se crede că își are originea în secolul al XIX-lea, sunt ferm convinși că acesta are o șansă reală de a obține statutul de denumire protejată.

Următorul pas este aprobarea rețetei de către Ministerul Mediului, Alimentației și Afacerilor Rurale (DEFRA) pentru a obține eticheta 'Specialitate tradițională garantată' (STG).

Această etichetă protejează din punct de vedere juridic rețetele tradiționale, dar diferă de etichetele acordate unor alimente precum șunca de Parma prin faptul că autorizează producerea lor în afara unei zone geografice precise.

Neil Vening, proprietarul restaurantului G Kelly, speră că eticheta va împiedica supermarketurile să producă și să vândă plăcinte de calitate inferioară.

'Ar fi un atac la adresa marelui nostru patrimoniu', a declarat Neil Vening, în vârstă de 33 de ani, arătând fotografii alb-negru cu membrii familiei sale și personalul angajat, în jurul magazinului fondat de George Kelly în 1939.

Victimă a evoluției sociale

Însă comerțul cu amănuntul nu reprezintă singurul pericol.

Evoluția socială din estul Londrei a afectat acest fel de mâncare, unii dintre noii veniți preferând cafelele cu lapte de ovăz sau chiflele din aluat fermentat. Mai multe magazine au fost nevoite să se închidă.

Dar pentru clienții obișnuiți, nostalgia se află în centrul acestei experiențe gastronomice.

'Mie îmi plac schimbările, dar nu tuturor le plac', a declarat Leanne Black, care lucrează la G Kelly de 14 ani.

Această femeie în vârstă de 45 de ani, originară din estul Londrei, spune că mulți dintre clienții ei apreciază localul pentru că este reconfortant.

'Nu este vorba doar despre mâncare. Unii oameni au impresia că, afară, lumea s-a schimbat atât de mult, iar atunci când ei vin aici, parcă se întorc în timp', a declarat ea.

'Este vorba și despre mirosul specific, mesele, marmura rece, gresia de aici', a adăugat ea.

Neil Vening susține că restaurantul său se bucură de o recrudescență a numărului de vizitatori, determinată de noii veniți în zonă și de turiști.

În același timp, foștii locuitori din estul Londrei, care s-au mutat în alte zone, au luat cu ei acest preparat culinar. Ca urmare, zeci de restaurante 'pie and mash' au apărut de acum în afara Londrei. AGERPRES/(AS - redactor: Florin Bădescu, editor: Simona Tatu, editor online: Ady Ivaşcu)