Sediul Operei din Paris, cu o arhitectură somptuoasă, Palatul Garnier sărbătorește 150 de ani de existență pe 5 ianuarie 2025, după ce scena sa a găzduit evoluțiile celor mai mari cântăreți și ale celor mai mari balerini din lume, informează AFP.

Pe 5 ianuarie 1875, după lucrări de 14 ani coordonate de arhitectul Charles Garnier, această clădire monumentală comandată de Napoleon al III-lea, care a costat 36 de milioane de franci (329 milioane de euro în zilele noastre), a fost inaugurată cu mare fast de Patrice de Mac-Mahon, președintele Republicii Franceze, în prezența a 2.000 de invitați veniți din Franța și toată Europa, inclusiv capete încoronate.

'La inaugurarea sa, era cel mai mare teatru de operă din lume: 173 de metri lungime, 125 de metri lățime', a declarat ghidul și conferențiarul Jean-Jacques Serres, cu ocazia unui tur al clădirii. Având o lățime de 27 de metri, o lungime de 48 de metri (inclusiv culise) și o înălțime de 60 de metri, 'scena sa era cea mai mare din acea vreme'. 'Este de trei ori mai mare decât o scenă de pe Broadway!', a adăugat el.

În prezent ascunsă de o prelată instalată pentru renovare, fațada clădirii, cu materialele sale policrome, măștile aurite, medalioanele și alegoriile sale, frapează prin opulența sa și contrastează cu arhitectura riguroasă a baronului Haussmann, creatorul planului de modernizare urbanistică a Parisului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

'Cei doi bărbați nu se înțelegeau. Haussmann a realizat, în jur, câteva clădiri puțin mai înalte decât se prevăzuse inițial. Garnier, furios, a adăugat câțiva metri la fațada sa', a explicat același ghid.

Loja fantomei

Interiorul este la fel de maiestuos, cu scara sa monumentală și diferite tipuri de marmură.

Clădirea, declarată monument istoric în 1923, este vizitată de foarte mulți oameni în fiecare an - un milion de vizitatori în 2023 - nu în ultimul rând datorită pânzelor viu colorate și a personajelor aeriene cusute în tavanul sălii de spectacole, semnate de Marc Chagall.

Acea comandă, un omagiu adus unui grup de 14 compozitori de operă și balet, a venit din partea ministrului culturii André Malraux, în 1964, căruia nu îi plăcea plafonul original, deteriorat, realizat de Jules-Eugene Lenepveu.

Din rândul lojelor, cea cu numărul 5 este specială: 'Este cea rechiziționată de fantoma Eric, în romanul lui Gaston Leroux', a explicat Jean-Jacques Serres. Autorul 'Fantomei de la Operă' (1910) și-a imaginat acest personaj care, ascunzând sub o mască un chip deteriorat după un accident, venea să asculte o soprană de care era îndrăgostit.

Ce se mai poate spune în plus despre scena Palatului Garnier? Acolo au evoluat cei mai mari balerini ai lumii, de la rusoaica Tamara Toumanova la francezul Patrick Dupond, precum și marii interpreți de operă Maria Callas și Feodor Șaliapin.

Tocmai în 'cușca' scenei, adică spațiul care o înconjoară deasupra și dedesubt, vor avea loc lucrări de modernizare și renovare a echipamentelor începând cu vara anului 2027, ceea ce va împiedica organizarea de spectacole timp de doi ani.

Adăpost

La al cincilea nivel de dedesubt se află un rezervor uriaș de apă, folosit de Charles Garnier ca o contragreutate pentru a stabiliza fundațiile clădirii, apă fiind foarte prețioasă deoarece 'focul era principalul inamic al teatrelor', reamintește Jean-Jacques Serres. 'În zilele noastre, rezervorul este folosit de pompieri' pentru a se antrena la scufundări în mediu închis.

De asemenea, vizitatorii pot pătrunde în vechea sală a mașinilor, cu șirurile sale de cabestane și frânghii. Manevrate de 'fochiști' cu ajutorul unor contragreutăți, acestea erau folosite pentru a ridica și a coborî cortinele și pânzele 'trompe-l'oeil' depozitate mult mai sus, deasupra scenei. De atunci, ele au fost înlocuite cu motoare electrice.

Ridicând privirile, vizitatorii pot vedea primul nivel inferior și trapa sa, care îi permite lui Giselle, eroina de balet, să dispară de pe scenă, în timp ce pe un perete poate fi văzută inscripția 'Adăpostul A' - Opera din Paris a fost folosită ca refugiu 'pentru locuitorii districtului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial' - și o linie 'H' pentru înălțime, marcând nivelul atins de apă în timpul inundației din 31 ianuarie 1910.

Un alt element remarcabil: așa-numita scară 'elefant', pe care a mers un pahiderm împrumutat de la un circ pentru o reprezentație a spectacolului de operă 'Indes Galantes' a compozitorului Jean-Philippe Rameau.

La etajele superioare se află vestiarele personale sau colective ale celor 154 de dansatori ai corpului de Balet și, în partea de sus a clădirii, cinci studiouri de repetiții. Totuși, de când s-au mutat la Nanterre (la vest de Paris), în 1987, nu-i mai căutați: în Palatul Garnier nu mai există 'les petits rats' ('Micii șobolani'), numele sub care sunt cunoscuți tinerii elevi la Școala de Dans a Operei din Paris, care iau lecții și joacă în producții de balet. AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu, editor online: Ada Vîlceanu) 

Sursa foto: Opéra national de Paris/Facebook.com