Fiecare zi este specială şi merită celebrată, mai ales atunci când există motive în plus în calendar. Fie că este vorba despre sărbători cunoscute în toată lumea, sau de ocazii mai puţin ştiute, în orice zi a anului există cel puţin o sărbătoare demnă de atenţie, ce oferă un motiv în plus atât de amuzament, cât şi de extindere a ariei de cunoaştere sau de sporire a gradului de conştientizare.

Pentru a ne bucura pe deplin de fiecare zi a anului, ne lăsăm inspiraţi şi de unul dintre celebrele dialoguri ale îndrăgitelor personaje ale lumii de basm create de scriitorul britanic A.A. Milne în urmă cu puţin peste un secol, în cartea sa pentru copii "Winnie-the-Pooh": "- What day is it?, asked Pooh. - It's today, squeaked Piglet. - My favorite day, said Pooh'' ('' - Ce zi este?, întrebă Pooh. - Este astăzi, guiţă Piglet. - Ziua mea favorită, spuse Pooh'').

Aşadar, ziua de astăzi cu unele dintre sărbătorile ei ar putea fi ziua preferată a multora dintre noi.

Ziua internaţională de comemorare a dezastrului de la Cernobîl

În fiecare an, pe 26 aprilie, se sărbătoreşte Ziua internaţională de comemorare a dezastrului de la Cernobîl (#InternationalChernobylRemembranceDay), care marchează producerea acestui accident nuclear istoric. De asemenea, această zi are ca scop prevenirea viitoarelor dezastre nucleare.

Explozia produsă la centrala nucleară de la Cernobîl în 1986 a răspândit un nor radioactiv peste părţi întinse ale Uniunii Sovietice, în prezent teritoriile Republicii Belarus, Ucrainei şi Federaţiei Ruse. Aproape 8,4 milioane de oameni din cele trei ţări au fost expuşi la radiaţii, aminteşte nationaldaycalendar.com.

Foto: (c) CRISTIAN LUPASCU / AGERPRES FOTO

Până în prezent, Cernobîl a afectat viaţa multor oameni din întreaga Europă. Se spune că zonele afectate de dezastrul de la Cernobîl vor continua să rămână astfel pentru încă cel puţin 150 de ani. Abia atunci vor putea fi din nou locuite corespunzător.

Acest dezastru este considerat a fi unul dintre cele mai severe şi periculoase evenimente din istoria umanităţii, iar ONU a decis că ar trebui să existe o sărbătoare care să marcheze istoria celor întâmplate.

Dezastrul a fost provocat de un surplus de energie care a provocat explozii ale miezului şi incendii deschise, ceea ce a dus la scurgeri semnificative de radiaţii care s-au dispersat în atmosferă şi în terenurile din jur. Zone mari din Europa au fost afectate de acest accident, radiaţiile răspândindu-se până în Norvegia.

Deşi centrala a fost închisă după incident, consecinţele acestuia au fost grave şi de lungă durată. Principalul pericol care a provocat expunerea la radiaţii a peste 8,4 milioane de persoane a fost cauzat de poluarea aerului.

Un studiu ONU indică dezastrul ca fiind o posibilă cauză a apariţiei cancerului tiroidian la 20.000 de copii. Peste 300.000 de oameni care locuiau în vecinătatea centralei nucleare au fost nevoiţi să se mute. Corelată cu acest incident mai este şi o creştere în ratele de sinucidere, depresie şi stres post-traumatic.

Guvernul sovietic a recunoscut nevoia de asistenţă internaţională abia în 1990, scrie ONU pe site-ul său. În acelaşi an, Adunarea Generală a adoptat rezoluţia 45/190, prin care se cerea "cooperarea internaţională pentru a aborda şi a atenua consecinţele de la centrala nucleară de la Cernobîl". Acesta a fost începutul implicării ONU în refacerea după Cernobîl.

La 8 decembrie 2016, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluţie care a desemnat ziua de 26 aprilie drept Ziua Internaţională de comemorare a dezastrului de la Cernobîl. În rezoluţia sa, Adunarea Generală a recunoscut că, la trei decenii de la dezastru, persistă consecinţe grave şi pe termen lung, iar comunităţile şi teritoriile afectate se confruntă în continuare cu probleme asociate.

Ziua scării Richter

La 26 Aprilie marcăm şi Ziua scării Richter (#ZiuaScăriiRichter). Această sărbătoare neoficială onorează viaţa şi munca seismologistului american Charles Francis Richter, conform nationaltoday.com şi timeanddate.com.

Foto: (c) DANA LEPADATU / AGERPRES FOTO

Născut la această dată în anul 1900, Richter a fost cel care a inventat scara de magnitudine Richter, care măsoară intensitatea cutremurelor.

Richter s-a născut la o fermă în Ohio şi s-a mutat în Los Angeles împreună cu mama sa, pe când era adolescent. A urmat cursurile Universităţii din California de Sud, continuând să studieze fizica la Universitatea Stanford şi Institutul de Tehnologie California, unde şi-a obţinut doctoratul, scrie timeanddate.com.

În timp ce se afla la Institutul de Tehnologie California, Richter a fost profund impresionat şi inspirat de o teză despre cutremurele de mare şi mică adâncime, scrisă de seismologul japonez Kiyoo Wadati.

Împreună Beno Gutenberg, născut în Germania, Richter a reuşit să dezvolte scara de măsurare Richter în anul 1935.

Această scară cuantifica energia eliberată în timpul unui cutremur pe o scară de la 1 la 10. Fiecare număr din scară reprezintă un cutremur de 10 ori mai puternic decât cel anterior. Spre exemplu, un cutremur de magnitudine 5 este de 10 ori mai puternic (şi eliberează de 10 ori mai multă energie) decât unul de magnitudine 4.

Scara Richter a devenit un standard universal pentru măsurarea cutremurelor. Deşi alte scări au fost inventate de atunci, niciuna dintre ele nu a atins popularitatea scării Richter.

În prezent, scara Richter a fost înlocuită de scări mai moderne care calculează magnitudinea şi puterea cutremurelor din întreaga lume. În ciuda acestui fapt, mass-media folosesc în mod obişnuit, dar eronat, termenul scara Richter atunci când identifică dispozitivul care măsoară cutremurele. AGERPRES/(AS - autor: Mihai Şofri, editor: Mariana Ionescu, editor online: Ada Vîlceanu)