Fiecare zi este specială şi merită celebrată, mai ales atunci când există motive în plus în calendar. Fie că este vorba despre sărbători cunoscute în toată lumea, sau de ocazii mai puţin ştiute, în orice zi a anului există cel puţin o sărbătoare demnă de atenţie, ce oferă un motiv în plus atât de amuzament, cât şi de extindere a ariei de cunoaştere sau de sporire a gradului de conştientizare.

Pentru a ne bucura pe deplin de fiecare zi a anului, ne lăsăm inspiraţi şi de unul dintre celebrele dialoguri ale îndrăgitelor personaje ale lumii de basm create de scriitorul britanic A.A. Milne în urmă cu puţin peste un secol, în cartea sa pentru copii "Winnie-the-Pooh": "- What day is it?, asked Pooh. - It's today, squeaked Piglet. - My favorite day, said Pooh'' ('' - Ce zi este?, întrebă Pooh. - Este astăzi, guiţă Piglet. - Ziua mea favorită, spuse Pooh'').

Aşadar, ziua de astăzi cu unele dintre sărbătorile ei ar putea fi ziua preferată a multora dintre noi.

Ziua alunelor trase în ciocolată

Puţine gustări sunt mai savuroase decât alunele trase în ciocolată, iar un asemenea desert probabil că merita cu prisosinţă o zi specială în care să fie celebrat.

Povestea alunelor trase în ciocolată este strâns legată de originile ciocolatei. Mayaşii şi chiar culturi premayaşe aşa cum au fost olmecii (sudul Mexicului de astăzi) cunoşteau şi foloseau arborii de cacao. Deşi nu se ştie cu exactitate când au început să fie folosite boabele de cacao, unii istorici sunt de părere că boabele de cacao erau culese încă din jurul anului 1500 î.Hr. şi erau folosite pentru a prepara o băutură specială, folosită în anumite ceremonii religioase. Atunci, ciocolata era mult mai tare şi mai amară decât este azi, pentru că nu se foloseau îndulcitori şi lapte.

Abia la jumătatea secolului XVII cacaua a început să fie folosită pentru a produce batoane de ciocolată şi nu băuturi. Iar de la primele batoane de ciocolată până la ideea de a turna ciocolata topită peste alune, nuci sau fructe, a fost un singur pas.

Ideea de a turna ciocolată peste alune sau fructe a devenit însă populară abia din secolul XIX. Primele alune acoperite cu ciocolată produse în masă au fost vândute în SUA începând cu anul 1925, "Goobers", fiind cea mai veche marcă asociată acestui deliciu. Această marcă era produsă de Blumenthal Brothers Chocolate and Cocoa Company.

În 1954 compania Mars a lansat propria variantă de alune îmbrăcate în ciocolată sub marca "M&Ms".

Alunele acoperite cu ciocolată reprezintă gustarea perfectă atunci când te uiţi la un film, alături de popcorn.

Nu se ştie când li s-a dedicat alunelor trase în ciocolată ziua de 25 februarie, dar se crede că ideea provine din SUA, ceea ce nu este deloc surprinzător pentru că tot în SUA au apărut prima oară aceste delicatese.

Deşi sunt comercializate în prezent sub diferite mărci, alunele trase în ciocolată pot fi pregătite foarte uşor şi acasă. Este un proces foarte simplu şi nu sunt necesare multe ingrediente. Se începe prin topirea unui baton brut de ciocolată în tigaie, apoi se adaugă alunele şi se amestecă până când alunele sunt înglobate în ciocolata topită. Apoi alunele acoperite de ciocolată se extrag din tigaie şi se pun pe un pergament pentru a se răci, înainte de a fi consumate. Folosirea ciocolatei negre (fără lapte) face ca această gustare să devină foarte nutritivă. Mâncate cu măsură, alunele trase în ciocolată neagră sunt o gustare delicioasă şi sănătoasă, ce conţine, deopotrivă, proteine, fibre şi antioxidanţi.

Sursa foto: www.daysoftheyear.com

Ziua supei de scoici

În afara delicioaselor alune trase în ciocolată, ziua de 25 februarie mai are o conotaţie specială pentru gurmanzii amatori de supă de scoici. Preparată iniţial în regiunea nord-americană New England, supa de scoici a fost preluată şi a căpătat gusturi diferite, specifice, în Manhatten, Rhode Island sau Long Island.

Supa de scoici sărbătorită pe 25 februarie pe teritoriul nord-american datează de la sfârşitul secolului XVIII şi, iniţial, era o supă pescărească, bogată nu doar în scoici, dar şi în bucăţi de peşte şi legume, în special cartofi, morcovi şi ceapă. În momentul în care era servită, în această supă se adăugau pesmeţi sau biscuiţi. În anii 1700 această mâncare era prânzul obişnuit al pescarilor nord-americani.

Originile supei americane de scoici ar fi însă franceze, şi anume de la coloniştii francezi din Noua Scoţie. Din jurul anului 1836 această supă groasă, bogată în ingredinte pe bază de peşte, scoici şi legume a început să fie consumată cu precădere de marinarii care doreau să-şi mai diversifice meniul bazat oricum pe peşte. Tot ei adăugau şi lapte proaspăt sau acru, fapt care i-a dat acestei supe aspectul lăptos pe care îl are şi azi.

Mari iubitori de supă de scoici, americanii au luat foarte în serios acest preparat culinar. Atât de "în serios" încât, în 1939, a fost introdusă o propunere legislativă în statul american Maine care urmărea scoaterea în afara legii a folosirii tomatelor în supa de scoici.

În prezent, orice restaurant american respectabil are în meniu o varietate sau mai multe de supă de scoici. Unul dintre cele mai faimoase localuri unde poate fi gustată o supă americană de scoici "a la carte" este Ye Olde Union Oyster House, unul dintre cele mai vechi restaurante din New England, care serveşte această supă încă de la deschiderea sa, în 1836. AGERPRES/(AS - autor: Codruţ Bălu, editor: Mihaela Moise, editor online: Simona Aruştei, editor online: Simona Aruştei)