Fiecare zi este specială şi merită celebrată, mai ales atunci când există motive în plus în calendar. Fie că este vorba despre sărbători cunoscute în toată lumea, sau de ocazii mai puţin ştiute, în orice zi a anului există cel puţin o sărbătoare demnă de atenţie, ce oferă un motiv în plus atât de amuzament, cât şi de extindere a ariei de cunoaştere sau de sporire a gradului de conştientizare.

Pentru a ne bucura pe deplin de fiecare zi a anului, ne lăsăm inspiraţi şi de unul dintre celebrele dialoguri ale îndrăgitelor personaje ale lumii de basm create de scriitorul britanic A.A. Milne în urmă cu puţin peste un secol, în cartea sa pentru copii "Winnie-the-Pooh": "- What day is it?, asked Pooh. - It's today, squeaked Piglet. - My favorite day, said Pooh'' ('' - Ce zi este?, întrebă Pooh. - Este astăzi, guiţă Piglet. - Ziua mea favorită, spuse Pooh'').

Aşadar, ziua de astăzi cu unele dintre sărbătorile ei ar putea fi ziua preferată a multora dintre noi.

Ziua pe dos

Serveşte cina în loc de micul dejun, spune la revedere în loc de bună ziua, poartă hainele de-a-ndoaselea şi amuză-te de reacţiile oamenilor! De ce? Pentru că este Ziua pe dos, o sărbătoare amuzantă, înrudită cu Ziua păcălelilor, când poţi face şi spune invers decât ar trebui. Există însă şi un paradox: din punct de vedere tehnic, această zi nu poate exista, pentru că dacă o numim aşa, din cauza regulilor jocului, ea ar fi opusul a ceea ce spunem, adică nu ar fi o zi pe dos, ci una normală.

Deşi nu este clar cine a creat această zi a contrarului şi în ce scop, Ziua pe dos (#OppositeDay) îşi are originile într-un joc pentru copii care presupune ca cei mici să facă sau să spună opusul a ceea ce ar zice sau face în mod normal.

Unele dintre primele referiri la Ziua pe dos sunt legate de o declaraţie foarte confuză din 1928 a preşedintelui american de atunci, Calvin Coolidge. Când a fost întrebat dacă va candida pentru un al doilea mandat, acesta a declarat: "Nu aleg să candidez", ceea ce a făcut ca toată lumea să se întrebe dacă nu a vrut să spună de fapt contrariul.

Iar în 1959, preşedintele american Dwight D. Eisenhower a declarat ziua de 17 august drept Ziua pe dos pentru o singură zi, pentru a îndeplini astfel o dorinţă a nepoatei sale.

Este o sărbătoare populară în special în rândul copiilor, care se bucură de absurditatea situaţiilor create atunci când spui lucrurile invers. Ziua pe dos necesită dexteritate mentală, o minte ageră şi abilitatea de a folosi cuvinte în modalităţi inedite.

Ziua pe dos este prezentă şi în cultura populară: în primul episod al serialului ''SpongeBob Pantaloni Pătraţi'', protagonistul decide că toată lumea ar trebui să se poarte pe dos, ceea ce duce la un haos total, iar în filmul ''Opposite Day'' (2009), copiii devin adulţi, iar adulţii devin copii.

Ziua spaţiului personal

''Pentru a scrie ficţiune, o femeie trebuie să aibă bani şi o cameră doar a ei; şi asta, aşa cum veţi vedea, lasă nerezolvată marea problema a adevăratei naturi a femeii şi a adevăratei naturi a ficţiunii'', scrie autoarea britanică Virginia Woolf în binecunoscutul eseu ''A Room of One's Own'' (O cameră doar a ei) publicat în 1928, în care vorbeşte atât despre un spaţiu fizic, cât şi metaforic, pentru scriitoare într-o tradiţie literară dominată de bărbaţi.

Inspirată de eseul Virginiei Woolf, Ziua spaţiului personal (#ARoomOfOnesOwnDay), marcată pe 25 ianuarie, ziua de naştere a scriitoarei, este dedicată tuturor celor care apreciază sau tânjesc la fericirea de a avea un spaţiu, oricât de umil, care să fie doar al lor.

Pentru a celebra #ARoomOfOnesOwnDay, ai nevoie de câteva cărţi bune (de ce nu un volum semnat chiar de Virginia Woolf?), muzica preferată şi neapărat o felie de tort. Poate şi puţin din vinul preferat. Apoi e timpul pentru relaxare şi pentru a petrece o vreme în tihna propriei camere.

Ziua cafelei irlandeze

Cafeaua e o băutură iubită de miliarde de oameni din lumea întreagă pentru aroma ei delicioasă, precum şi pentru efectul energizant al cofeinei. Cafeaua irlandeză conţine un ingredient inedit ce o face şi mai specială.

Istoria cafelei irlandeze începe în 1942, un an care s-a dovedit norocos pentru călătorii transatlantici, epuizaţi de frigul şi umezeala iernii irlandeze. Graţie imaginaţiei inovatoare a barmanului Joe Sheridan, călătorii aveau şansa de a se încălzi cu un amestec aproape decadent din cel mai fin whisky irlandez combinat cu aroma şi gustul irezistibile ale cafelei proaspăt măcinate. Ulterior, reţeta cafelei irlandeze a devenit mai rafinată prin adaosul de zahăr brun şi o lingură generoasă de frişcă.

În 1948, cafeaua irlandeză îşi face debutul la New York după ce criticul culinar Clementine Paddleford scrie pentru New York Herald Tribune un editorial cu prilejul zilei Sfântului Patrick în care include şi o reţetă de cafea irlandeză cu frişcă, zahăr şi whisky. Băutura nu ''prinde'' însă în Statele Unite decât câţiva ani mai târziu.

În 1952, cafeaua irlandeză ajunge la San Francisco. Scriitorul de călătorii Stanton Delaplane îi povesteşte unui barman de la Buena Vista Hotel din San Fracisco despre băutura delicioasă şi îi cere să-i prepare o porţie. Povestea spune că barmanul nu a reuşit să înţeleagă cum se menţine frişca deasupra cafelei aşa că a călătorit în Irlanda pentru a învăţa secretul chiar de la inventatorul băuturii, Joe Sheridan. Frişca trebuie să fie turnată pe dosul unei linguri pentru a nu se scufunda.

Băutura este atât de bună, încât beneficiază de o zi specială. Menţiuni despre anul de când se sărbătoreşte Ziua Naţională a Cafelei Irlandeze #IrishCoffeeDay sau desprea creatorul ei nu sunt cunoscute, dar iubitorii de cafea nu pot decât să-i fie recunoscători. AGERPRES/(AS-autor: Simona Tatu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Adrian Dãdârlat)