Un tezaur de 150 de desene realizate de romancierul Franz Kafka şi recuperate dintr-un seif bancar din Elveţia în 2019 după mai mulţi ani de dispute juridice a fost prezentat joi pentru prima dată publicului oferind o interpretare mai optimistă a termenului ''kafkian'', scrie The Guardian.

Populate de clovni cu membre exagerat de lungi care se deplasează cu mişcări caraghioase, personaje care seamănă cu Chaplin şi care poartă melon sau accidente comice de călărie, desenele şi schiţele, prezentate în premieră publicului, scot la iveală imaginaţia însorită a autorului lor.

''Este greu să ne imaginăm fiinţa angelică care a creat aceste desene lejere ca pe un om nefericit'', a scris romancierul german Daniel Kehlmann într-un eseu publicat în Die Zeit.

Desenele nu sunt doar nişte mâzgălituri, ci îl arată pe Kafka ca fiind posesorul unui talent şi al unei ambiţii artistice deosebite. ''Am descoperit că Kafka se implica intens în arta vizuală'', a spus Andreas Kilcher, editorul unui volum care conţine desenele realizate de Kafka şi care va apărea la editura C.H. Beck în Germania pe 2 noiembrie şi la Yale University Press din Statele Unite şi Marea Britanie primăvara viitoare.

''Colegii lui de la şcoală şi de la universitate aveau un interes enorm în artă, pe care Kafka nu doar că-l împărtăşea, dar îl şi practica cu o pasiune reală'', a spus Kilcher. ''Era cu siguranţă ceva mai mult decât marginal pentru el''.

Kafka, care a copilărit în Boemia, o regiune de limbă germană în prezent parte a Republicii Cehe, a studiat dreptul la universitatea din Praga din 1901 până în 1906. Atât de serios era interesul lui pentru artă, a precizat Kilcher, încât un coleg student care îl admira şi avea să contribuie la faima postumă a lui Kafka l-a cunoscut iniţial doar ca ilustrator.

Prietenul său, Max Brod, care a devenit mai târziu executorul testamentar al scriitorului, obişnuia să recupereze ceea ce Kafka arunca la coşul de gunoi ca fiind doar nişte ''mâzgălituri'' sau să le decupeze de pe marginile cărţilor de drept. Când Kafka, bolnav de tuberculoză, l-a instruit pe Brod să ardă manuscrisele necitite după moartea sa, a menţionat în mod explicit şi desenele.

După moartea scriitorului, în 1924, Brod a ignorat dorinţa prietenului său şi a publicat romanele, povestirile şi jurnalele, care au fost întâmpinate cu entuziasm de critici. O selecţie de 40 de desene a fost de asemenea publicată, care scoate în evidenţă partea mai sumbră a personalităţii scriitorului: începând cu anii 1950, romane precum ''Metamorfoza'' sau ''Procesul'' au fost deseori editate însoţite de ilustraţii cu siluete de omuleţi într-o perpetuă stare de disperare existenţială.

După ce a fugit din Cehoslovacia odată cu invazia nazistă în 1939, Brod a dus cu el desenele şi picturile lui Kafka în exil, în Palestina. Înainte de moartea sa, în 1968, a dat documentele secretarei sale, Esther Hoffe, cu instrucţiuni de a le preda ''Universităţii Ebraice din Ierusalim, bibliotecii municipale din Tel Aviv sau unei alte organizaţii din Israel sau din străinătate''.

Dorinţa acestuia a fost de asemenea ignorată, iar familia Hoffe a păstrat documentele lui Kafka încuiate în cutiile de valori ale unor bănci din Israel şi Elveţia până când Curtea Supremă din Israel a decis, în 2016, că manuscrisele sunt proprietatea Bibliotecii Naţionale din Israel. Conţinutul acestei comori neştiute de documente a fost accesibil publicului prin intermediul paginii de internet a Bibliotecii Naţionale din Israel începând cu luna iunie.

Cele 52 de documente individuale descoperite în 2019, inclusiv un caiet de schiţe complet şi mai multe tăieturi disparate, nu doar sfidează reputaţia lui Kafka ca fiind un existenţialist sumbru chinuit de o permanentă angoasă, ci sunt similare cu tablourile pe care Kafka le-a descris în multe dintre romanele şi povestirile sale: populate de oameni călare pe găleţi zburătoare, şoareci cântăreţi şi creaturi confecţionate din resturi casnice, povestirile asemenea unor vise par deseori să provoace imaginaţia vizuală a cititorilor.

''Desenele lui Kafka sunt departe de a fi nişte redări realiste'', a spus Kilcher. ''Există de obicei un element de abstractizare, dar sunt rareori spaţiale şi întotdeauna dinamice''. AGERPRES/(AS-autor: Simona Tatu, editor: Codruţ Bălu, editor online: Ady Ivaşcu)

Sursa foto: theguardian.com