Doris Day, decedată luni la vârsta de 97 de ani, a fost una dintre cele mai mari atracţii de box-office de la Hollywood la jumătatea secolului XX, reprezentând o personificare pe marile ecrane a americancei vesele şi sănătoase din anii 1960, şi va rămâne în memoria publicului pentru "Que Sera, Sera", un cântec de notorietate mondială, care i-a permis să reunească cele două mari axe ale carierei sale, muzica şi cinematografia, graţie cărora a fost recompensată cu două stele pe Walk of Fame din Hollywood, informează AFP şi Reuters.

Imaginea ei de reprezentantă tipică a conceptului de "fata din vecini" a fost construită pe baza unei serii de comedii romantice inocente, inclusiv "Pillow Talk", pentru care a primit o nominalizare la Oscar, "That Touch of Mink" şi "The Thrill Of It All".

A avut şi piese muzicale de mare succes, mai ales "Que Sera, Sera", un single de pe coloana sonoră a filmului "The Man Who Knew Too Much". Acel cântec a devenit single-ul care i-a definit cariera, deşi artista ezitase iniţial să îl înregistreze.

Avea 32 de ani în 1956 când Alfred Hitchcock i-a oferit în acest film rolul unei mame al cărei fiu este răpit de spioni. Alături de James Stewart şi Daniel Gelin, Doris Day a făcut un rol care i se potrivea ca o mănuşă: cel al unei cântăreţe celebre care interpretează "Que Sera, Sera", pentru a-i semnala fiului ei că se apropia momentul eliberării sale. Compoziţia muzicală, semnată de Jay Livingston şi Ray Evans, a câştigat premiul Oscar pentru cel mai bun cântec original.

Însă viaţa artistei nu a fost întotdeauna la fel de senină ca rolurile interpretate de ea în filme. A fost căsătorită de patru ori, a divorţat de trei ori şi a rămas văduvă o dată, a suferit o cădere nervoasă şi s-a confruntat cu probleme financiare foarte grave după ce unul dintre soţii ei i-a risipit averea.

"Imaginea mea publică este aceea a virginei americane sănătoase, fata din vecini, fără griji şi care plesneşte de fericire", spunea Doris Day într-un volum de memorii. "Era o imagine, vă asigur de asta, mai credibilă decât orice rol de film pe care l-am interpretat vreodată. Asta este, sunt Miss Centura de Castitate şi cam la asta se rezumă totul", a adăugat artista.

"Este fata cu care orice bărbat ar trebui să se căsătorească", scria un critic de film în Saturday Review. "Marilyn Monroe, Elizabeth Taylor, Kim Novak? Toate ţi-ar face probleme. Însă Doris Day ar fi fidelă, înţelegătoare, directă, onestă şi chiar puţin sexy", continua acelaşi critic.

S-a născut cu numele Doris Mary Anne Kappelhoff pe 3 aprilie 1922, în Cincinnati, s-a mutat în California la vârsta de 14 ani pentru a deveni dansatoare. A renunţat la acel vis după ce şi-a fracturat piciorul drept într-un accident de automobil. Părinţii ei divorţaseră când ea avea 13 ani, iar mama ei a fost persoana care a insistat ca ea să urce pe scenă.

"Călătorie sentimentală"

S-a concentrat asupra muzicii şi la vârsta de 16 ani a început să colaboreze cu Les Brown, unul dintre cei mai importanţi dirijori de orchestre din epocă, alături de care a înregistrat prima ei piesă de mare succes, intitulată "Sentimental Journey" ("Călătorie sentimentală") - viitorul imn cu care erau întâmpinaţi soldaţii americani la revenirea pe sol american după victoria din 1945. Şi-a schimbat numele de familie la sugestia unui dirijor care a auzit-o interpretând single-ul "Day by Day".

La 17 ani, Doris Day s-a căsătorit cu Al Jorden, un interpret la trombon, despre care ea a dezvăluit ulterior că era violent şi o agresa fizic. Singurul lor copil, Terry, s-a născut în 1942, iar cuplul a divorţat în anul următor.

Filmul ei dedebut, "Romance on the High Seas", a avut premiera în 1948 şi a fost un succes, cel puţin datorită rolului jucat de Doris Day şi cântecului interpretat de ea în această peliculă, intitulat "It's Magic", care a fost nominalizat la Oscar.

Au urmat o serie de musicaluri, în care Doris Day juca adeseori cântăreţe care încercau să devină cunoscute şi apreciate în industria de divertisment: "My Dream Is Yours" (1949), "It's a Great Feeling" (1949) şi "Tea for Two" (1950).

În 1953, a primit rolul principal din "Calamity Jane", iar succesul a continuat în 1955, când a făcut echipă cu Frank Sinatra în musicalul "Young at Heart" şi cu James Cagney în drama "Love Me or Leave Me".

Şi-a extins orizonturile interpretative jucând în remake-ul filmului "The Man Who Knew Too Much" regizat de Alfred Hitchcock, în care a jucat alături de Jimmy Stewart.

Star de vodevil

A revenit la comediile romantice în 1957 cu "The Pajama Game", iar doi ani mai târziu a jucat alături de Rock Hudson în "Pillow Talk", cel mai popular film al ei şi acela care i-a adus singura sa nominalizare la Oscar.

Doris Day şi Rock Hudson au jucat împreună în unele dintre cele mai populare filme de la începutul anilor 1960, inclusiv în "Lover Come Back", "Move Over Darling" şi "Send Me No Flowers".

Probleme financiare

A fost căsătorită cu saxofonistul George Weidler în perioada 1946-1949.

În 1951, s-a căsătorit cu agentul Martin Melcher, iar după moartea acestuia din 1968 a descoperit că a rămas fără niciun ban. A suferit o cădere nervoasă în 1974 şi a câştigat apoi despăgubiri de 22 de milioane de dolari de la avocatul şi asociaţii lui Martin Melcher, pe care i-a dat în judecată pentru administrarea deficitară a averii sale.

A început să aibă din nou succes cu "The Doris Day Show", prima ei emisiune de televiziune, care a fost difuzată timp de patru sezoane. Doris Day a aflat abia după moartea lui Martin Melcher că acesta semnase în numele ei contractul pentru realizarea acelui show de televiziune.

În 1976, s-a căsătorit cu proprietarul de restaurante Barry Comden, de care a divorţat în 1981.

Pe parcursul întregii sale cariere, Doris Day s-a luptat pentru a-şi apăra imaginea de americancă veselă şi sănătoasă, refuzând în 1967 rolul doamnei Robinson din filmul "The Graduate", pe care l-a considerat prea îndrăzneţ.

"Îmi place să fiu veselă. Îmi place să mă distrez în timpul filmărilor. Îmi place să port haine frumoase şi să fiu frumoasă. Îmi place să zâmbesc şi atunci când oamenii râd. Este tot ceea ce vreau", declara ea într-un interviu.

După ce s-a retras din activitate, Doris Day a lucrat în principal cu Doris Day Animal Foundation, fundaţia pe care a înfiinţat-o pentru ajutorarea animalelor abuzate. Reşedinţa ei din Carmel, California, era de obicei plină de câini şi pisici pe care artista i-a adoptat după ce acestea fuseseră abandonate.

A rămas în afara industriei de divertisment timp de peste 20 de ani după ce a acceptat Globul de Aur pentru întreaga carieră în 1989 şi a revenit cu un album muzical, lansat pe CD în 2011. Încasările obţinute din comercializarea acelui album au revenit fundaţiei sale.

În 2004, preşedintele George W. Bush i-a atribuit Medalia Libertăţii, cea mai înaltă recompensă civilă americană. AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu, editor: Codruţ Bălu, editor online: Ady Ivaşcu)