Când prinţul Charles, care împlineşte miercuri 70 de ani, va deveni rege, după moartea mamei sale, regina Elisabeta a II-a, va pune capăt unei perioade de aşteptare mai lungi decât în cazul tuturor predecesorilor săi ajunşi pe tronul Marii Britanii, o monarhie cu o istorie de peste 1.000 de ani, relatează Reuters într-un amplu material dedicat aniversării moştenitorului tronului Marii Britanii.

Teama unora dintre monarhişti, dar şi speranţa republicanilor, este că prinţul Charles va fi un rege slab. Admiratorii săi cred însă că înţelepciunea, grija şi preocuparea pentru ecologie îi va aduce sprijinul public de care are nevoie.

Singurele lucruri care ar putea umbri toate acestea sunt decesul primei soţii, prinţesa Diana, care a pus capăt brusc primei sale căsătorii, şi ostilitatea, persistentă în anumite cercuri, împotriva celei de-a doua soţii, Camilla, ducesa de Cornwall.

"Eşti acuzat că provoci controverse doar pentru că încerci să atragi atenţia asupra unor lucruri care nu fac neapărat parte din perspectiva convenţională", a spus Charles într-un interviu pentru revista GQ în septembrie.

"Problema mea este că găsesc prea multe lucruri care trebuie făcute sau în numele cărora merită să te lupţi", a completat prinţul.

Charles Philip Arthur George, prinţ de Wales, duce de Cornwall, duce de Rothesay, conte de Carrick, baron de Renfrew, conte de Chester, lord de Isles, prinţ şi mare intendent de Scoţia s-a născut la Palatul Buckingham, în data de 14 noiembrie 1948.

Avea patru ani când bunicul său, George VI, a încetat din viaţă, iar mama sa, în vârstă de 25 de ani, a preluat tronul. Anul următor, Charles a privit, împreună cu bunica şi mătuşa sa, prinţesa Margaret, ceremonia încoronării reginei Elisabeta peste 16 ţinuturi.

Lui Charles nu i-a plăcut perioada în care a trebuit să urmeze cursurile îndepărtatei şcoli scoţiene Gordonstoun, unde învăţase şi tatăl său, dar a fost primul membru al familiei regale care a obţinut o diplomă de la Universitatea Cambridge.

Charles a fost făcut prinţ de Wales în cadrul unei ceremonii grandioase care a avut loc în 1969.

Foto:(c) Toby Melville/REUTERS

În vârstă de 92 de ani, mama sa are o sănătate bună şi nu are planuri de abdicare, aşa că aşteptarea prinţului continuă.

Pentru criticii săi, dar şi pentru o parte dintre monarhiştii care cred că va aduce dezastrul asupra Casei Windsor, acest fapt nu este un lucru rău.

"Sincer, suntem foarte norocoşi că nu a ajuns rege, pentru că, pe cât timp regina a fost un monarh exemplar şi a păstrat respectul oamenilor pentru monarhie, cred că Charles o va compromite", este de părere Tom Bower, autorul volumului ''Rebel Prince'', o biografie neoficială a moştenitorului coroanei britanice.

Astfel de biografii puţin măgulitoare îl înfăţişează pe Charles ca arogant, cu un caracter slab, care se lasă prins în capcanele luxului - are propriul cântăreţ la harpă -, intolerant la critici şi adeptul teoriilor excentrice.

Prinţul Charles a refuzat invitaţia Reuters de a fi intervievat pentru acest articol, precizează agenţia de ştiri.

''Are o personalitate complicată''

Susţinătorii lui Charles susţin că prinţul este o pradă uşoară, fiecare acţiune sau discurs al său fiind analizat cu atenţie de o presă, în cea mai mare parte, ostilă.

''Când te afli într-o poziţie publică foarte expusă, loialitatea şi lipsa de loialitate sunt probleme complexe'', a declarat un fost asistent al prinţului, care a lucrat timp de mai mulţi ani pentru Charles.

Potrivit acestui fost asistent, detractorii aleg să vadă însuşirile lui Charles într-o lumină negativă.

"Sunt o grămadă de lucruri care pur şi simplu nu sunt adevărate", a declarat această sursă pentru Reuters, sub protecţia anonimatului. "Bower a vorbit doar cu oamenii nemulţumiţi".

Cum este însă prinţul în realitate?

"Are o personalitate complicată. Rareori am întâlnit pe cineva cu o curiozitate atât de mare despre lume, dornic să afle tot ce se întâmplă şi de ce. Mai mult decât orice, are această ambiţie, are o putere de muncă fenomenală", spune fostul asistent.

Simon Lewis, secretarul reginei pe probleme de comunicare în perioada 1998-2001, îl descrie pe Charles ca plin de entuziasm, implicat, cu un "simţ al umorului mai ciudat".

"Dacă eşti o personalitate publică... dacă eşti mai presus decât ceilalţi, atunci eşti criticat", a spus Lewis pentru Reuters.

Atât prietenii, cât şi duşmanii vorbesc despre devotamentul său pentru îndatoririle regale. Ziua de muncă a prinţului începe odată cu micul dejun - prinţul nu obişnuieşte să ia prânzul - şi se termină înspre miezul nopţii. Fostul asistent povesteşte că a primit un telefon legat de probleme de serviciu de la Charles în ziua de Crăciun.

În afara sarcinilor regale, Charles este pasionat de arte, cultură, teatru, literatură, operă şi muzică pop. Este, de asemenea, un mare admirator al lui Leonard Cohen.

Prinţul este fericit când se poate ocupa de grădinărit, îi place să-l citească pe Shakespeare, pictează în acuarelă şi a scris cărţi pentru copii. Poate fi o companie plăcută, dar şi temperamental şi exigent, spune fostul asistent.

Trai de lux?

Statisticile oficiale indică faptul că turneele sale în străinătate au fost cele mai costisitoare dintre călătoriile familiei regale.

"Doreşte să aibă un stil de viaţă super-luxos, în care să zboare cu avionul privat, (să utilizeze) trenul regal", spune Bower, care susţine că biografia sa are la bază interviuri cu 120 de persoane, multe dintre acestea aflate în serviciul familiei regale.

Charles neagă astfel de afirmaţii.

"Nu credeţi toate prostiile", a spus prinţul în aprilie pentru un post de radio australian atunci când a fost întrebat dacă obişnuieşte să ia cu el în călătorii şi scaunul de toaletă aşa cum susţine Bower.

Prinţul este mereu sufletul petrecerii: dacă reuşeşte să amuze, atunci e rost de mâncare şi vin bun şi de servire ireproşabilă.

"Crede că aşa se cuvine pentru Prinţul de Wales şi cred că oamenii ar fi dezamăgiţi dacă lucrurile ar sta altfel", a spus fostul asistent.

Foto:(c) Paul Hackett/REUTERS

Amestecul în probleme politice

Nu doar stilul său de viaţă i-a atras critici.

Activismul său pentru cauze precum mediul şi schimbările climatice i-au adus acuzaţii cum că s-ar amesteca în probleme pe care familia regală britanică ar trebui să le evite.

Cu toate acestea, Charles a spus că "ar fi o neglijenţă criminală" să nu îşi folosească rolul pentru a ajuta oamenii, iar poziţia sa i-a permis să-şi exprime păreri categorice. Acest lucru nu ar fi posibil din rolul de monarh, care, potrivit prevederilor constituţiei nescrise britanice, trebuie să rămână apolitic.

"Sunt o grămadă de lucruri pe care am încercat să mă concentrez în aceşti ani şi care cred că meritau atenţie, nu toată lumea a făcut acelaşi lucru, dar poate că acum, câţiva ani mai târziu, au început să-şi dea seama că ceea ce încerc să spun nu este atât de excentric pe cât se crede", a spus Charles într-un interviu din 2017, pe care l-a acordat împreună cu fiul său cel mic, Harry.

Potrivit susţinătorilor săi, cauzele pentru care prinţul militează - cum ar fi sprijinirea tinerilor aflaţi în situaţii dezavantajoase să-şi găsească locuri de muncă, dialogul inter-confesional - sunt deseori profetice şi demonstrează preocupare pentru compatrioţii săi.

Prinţul recunoaşte că opţiunile sale sunt controversate. A militat mult timp împotriva modelului economic care a dus la poluarea oceanelor cu plastic, problemă care a intrat recent pe agenda factorilor de decizie.

Alte opinii însă, cum ar fi promovarea medicinei tradiţionale, încă îi mai atrag critici şi ironii.

În 2013, s-a aflat faptul că a avut 36 de întâlniri cu membri ai guvernului într-o perioadă de trei ani, în timp ce doi ani mai târziu, cea mai înaltă instanţă judecătorească din Marea Britanie a decis că zecile de scrisori adresate miniştrilor - botezate ''memoriile păianjenului negru'' din cauza scrisului său dezordonat, pot fi date publicităţii.

Scrisorile erau pe teme precum problema locuinţelor în zona rurală, hrana din spitale şi soarta unei specii de peşte, codul patagonian.

Diana

Cu toate acestea, subiectul cel mai fascinant pentru public rămâne divorţul lui Charles de prinţesa Diana, moartea acesteia prematură în accidentul de maşină din 1997, la Paris, şi căsătoria prinţului, în 2005, cu Camilla. Unele voci o învinovăţesc pe Camilla de eşecul primei căsătorii a prinţului.

Sondajele de opinie spun că poziţia lui Charles nu s-a ameliorat niciodată pe deplin după prejudiciile de imagine din anii '90. Potrivit unui sondaj din ianuarie 2018, un procent de 9% l-a ales pe Charles drept membrul favorit din casa regală.

Acelaşi sondaj menţionează că 54% dintre britanici au o opinie favorabilă în ceea ce-l priveşte pe prinţ, în timp ce 24% nu îl apreciază. Mama sa împreună cu fiii prinţului, William şi Harry, întrunesc peste 80% dintre aprecierile britanicilor.

Într-un interviu televizat din 1995, Diana a sugerat că Charles nu doreşte să devină rege şi că nu este croit pentru un astfel de rol ''sufocant''. Lucrurile nu stau chiar aşa, susţin colaboratorii prinţului.

"Charles, prinţul de Wales, va fi probabil cel mai bine pregătit monarh din istorie şi cred că va fi un rege foarte bun", a spus Lewis.

Deşi prinţului Charles nu-i place să vorbească despre vremea când va deveni monarh, care echivalează cu decesul mamei sale, planuri foarte detaliate, cunoscute sub denumirea Operation London Bridge, sunt puse la punct pentru când va veni acest moment.

Până atunci, Charles îşi va continua viaţa în rolul de moştenitor.

"Oamenii vorbesc pe bună dreptate despre privilegii şi bani şi palate şi automobilele Bentley", spune fostul asistent al prinţului. "Este un privilegiu, dar duce după sine o mare povară. Nu aş dori nimănui o astfel de viaţă".AGERPRES/(AS-autor: Simona Tatu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Irina Giurgiu)