Copiii care trăiesc doar alături de mame şi seamănă mult cu taţii lor sunt mai sănătoşi decât copiii crescuţi doar de mame şi care seamănă mai degrabă cu acestea, conform unui nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea Binghamton din New York, informează Live Science.

Studiul a identificat faptul că acei copii care seamănă mai mult cu taţii lor au o stare de sănătate mai bună în jurul vârstei de 1 an, prin comparaţie cu cei care nu au împrumutat prea multe din atributele fizice ale taţilor. Explicaţia ar fi că acei copii care seamănă cu taţii primesc mai multă atenţie din partea acestora în primul an de viaţă şi astfel se dezvoltă mai armonios şi au o stare a sănătăţii mai bună.

"Tatăl este foarte important atunci când trebuie crescut un copil", a subliniat Solomon Polachek, profesor de economie la Universitatea Binghamton din New York.

Cercetătorii s-au axat doar asupra copiilor din familii monoparentale ce sunt crescuţi de mame - deci aceşti copii nu trăiesc zi de zi alături de taţi. Copiii crescuţi de mame care seamănă însă cu taţii primesc mai multă atenţie şi sunt vizitaţi mai des de aceştia din urmă.

Acest efect nu se manifestă în cazul copiilor care se nasc în familii cu doi părinţi şi trăiesc împreună cu aceştia, pentru că, susţin cercetătorii, taţii sunt mai siguri pe calitatea lor paternă şi-şi petrec mai mult timp alături de copii.

Acest studiu este bazat pe analiza unui eşantion reprezentativ de 715 copii ce a fost folosit pentru a analiza fragilitatea şi bunăstarea familiilor. Copiii din studiu s-au născut în cupluri necăsătorite şi au rămas să fie crescuţi de mame, fiind vizitaţi, din când în când, de taţi. După naşterea copiilor din eşantion, părinţii au fost întrebaţi cu cine seamănă micuţii. În aceste momente, la scurt timp după naşterea copiilor, taţii care poate nu erau siguri de paternitatea lor ajung să se convingă dacă este sau nu copilul lor. În cadrul studiului, copiii erau clasificaţi ca semănând cu taţii lor dacă ambii părinţi remarcau această asemănare.

Conform concluziilor studiului, micuţii care seamănă mai mult cu taţii se bucură, în medie, lunar, de două zile şi jumătate mai mult timp petrecut în compania taţilor. Taţii care petrec mai mult timp alături de copii sunt şi mai preocupaţi de eventualele probleme de sănătate ale acestora şi sunt mai conştienţi de nevoile micuţilor.

Acesta este un comportament evolutiv, susţin cercetătorii care au publicat acest studiu în Journal of Health Economics.

"Acei taţi care observă că le seamănă copilul sunt mult mai siguri că micuţul este al lor şi implicit îi dedică mai mult timp", a adăugat Polachek.

Teoria evolutivă despre familii susţine că părinţii vor dedica mai mult timp şi atenţie pentru a avea grijă de un copil căruia i-au transmis propriile gene, crescând astfel şansele ca respectivul copil să crească sănătos, să ajungă să aibă la rândul său copii şi să transmită mai departe genele primite de la părinţii săi. Prin contrast, din punct de vedere evolutiv, "investiţia făcută (de un părinte) într-un copil care nu-i seamănă, şi despre care nu este sigur că-i aparţine, poate părea o risipă de resurse care altfel ar fi păstrate pentru copiii care le seamănă şi a căror paternitate nu poate fi pusă sub semnul întrebării".AGERPRES/(AS - editor: Codruţ Bălu, editor online: Irina Giurgiu)