Există un loc în Germania unde este Sfântul Valentin în fiecare zi: la arhiva cu scrisori de dragoste de la universitatea din Koblenz, care păstrează epistole sentimentale datate încă din 1836. Lectura lor oferă şansa comparării limbajului mesajelor scrise de mână, care conţin formulări precum ''onorată şi graţioasă domnişoară'', cu postările de pe reţelele de socializare din ziua de astăzi, precizează DPA.

De Sfântul Valentin, adresările de dragoste şi alint precum ''Bună, iepuraş'', ''Draga mea'', ''Ursuleţ iubit'', ''Bună, iubitule'' sunt la ordinea zilei.

Şefa arhivei care păstrează scrisorile de dragoste de la Koblenz University, Eva Wyss, şi care cunoaşte multe aspecte despre viaţa sentimentală a germanilor, observă că ''îndrăgostiţii scriu mute postări pe Facebook pentru a-şi face cunoscută relaţia''.

''În acest nou format al scrisorii de dragoste, oamenii le pot arăta prietenilor că îşi consolidează relaţia'', spune cercetătoarea.

Arhiva universităţii deţine aproximativ 17.000 de scrisori, cărţi poştale, SMS-uri şi mesaje e-mail. Mesajele de WhatsApp sunt păstrate separat. ''Cea mai veche scrisoare de dragoste pe care o avem datează din 1836'', spune Wyss, care este profesoară de lingvistică.

Sfântul Valentin este probabil ziua în care sunt postate pe internet cele mai multe declaraţii de dragoste, spune cercetătoarea. În epistolele scrise de mână din colecţia iniţiată cu 21 de ani în urmă, Ziua Îndrăgostiţilor era doar rareori menţionată. ''Sărbătorirea Sfântului Valentin este de dată mai recentă în Germania''.

În epoca mesajelor de dragoste digitale, textele au devenit mai scurte, iar imaginile, mai importante. Fotografiile, imaginile simbolice, felicitările demonstrează că ''imaginea nu mai scoate imaginea în evidenţă textul, ci dimpotrivă'', spune Wyss. ''Emoticoanele ne arată sentimentele. Fac parte din limbajul internetului.''

O caracteristică a comunicării on-line dintre cupluri este amestecul de declaraţi romantice cu chestiuni din viaţa de zi cu zi cum ar fi listele de cumpărături. Anul trecut de Sfântul Valentin, spre exemplu, o tânără a postat pe Facebook: ''Te salut cu drag... iubitul meu, vei reuşi, succes la examenele pe care le mai ai de dat!'' Mesajul era urmat de o inimioară roşie şi o iconiţă cu un trandafir roşu. Răspunsul a fost: ''Mulţumesc, iubito'', urmat de simbolul unui sărut.

''Dragule'' sau formele diminutivale pentru ''scumpo'' sau ''iubitule'' sunt cei mai întâlniţi termeni care exprimă afecţiunea în scrisorile de dragoste germane. Se întâmpla asta încă din secolul al XIX-lea, notează profesoara de lingvistică Andrea Rapp de la Universitatea politehnică Darmstadt, care participă la realizarea studiului alături de Wyss.

De aproape un secol, cuplurile îndrăgostite şi-au adresat forme de alint precum ''iepuraş'', ''ursuleţ'' sau simplu ''dragă'', termeni neutri din punctul de vedere al genului şi care pot fi folosiţi pentru destinatarii de ambele sexe.

Demodatele epistole de dragoste scrise de mână au devenit un lucru rar, spune Rapp, dar în cazul relaţiilor la distanţă nu au dispărut cu desăvârşire.

Pe hârtie sau pe computer, ''multe lucruri sunt exprimate în formă scrisă'', subliniază cercetătoarea. Lucrurile s-au schimbat într-o oarecare măsură după invenţia telefonului.

Printre descoperirile făcute de cercetătoare sunt şi scrisori de dragoste care relatează întreaga existenţă a unui cuplu. S-au găsit scrisori bătute la maşina de scris, acoperite cu urme de ruj, broşuri cu litere aurite şi ''scurte note cu mesaje pentru a fi puse pe pernă''.

Multe scrisori de dragoste conţin ilustraţii, de multe ori ale unor animale, printre care şi şoricelul ''Diddl'', un simpatic personaj de benzi desenate.

''Comparaţiile cu animale sunt foarte populare în scrisorile de dragoste'', spune Rapp, dând exemplu apelativele ''fluturaş multicolor'' sau ''albinuţă care aduce mierea''.

Wyss aminteşte exemplul unui femei care în anii '1920-'1930 primea scrisori de dragoste de la ''17 bărbaţi''.

Arhiva conţine şi câteva scrisori înduioşătoare, spre exemplu corespondenţa unui cuplu care îşi scria în secret folosind un cod din note muzicale întrucât părinţii erau împotriva relaţiei lor.

Una dintre scrisori conţine o cerere în căsătorie. Pasiunea şi efortul semnatarului au fost răsplătite cu un final fericit şi cuplul s-a căsătorit în 1957. Anul trecut au sărbătorit cea de-a 60 aniversare.

''În cele mai multe cazuri, bărbaţii erau cei care scriau epistole de dragoste'', este concluzia studiului, spune Rapp, fapt explicat prin rolul atribuit bărbatului în mod tradiţional. ''În trecut, bărbaţii trebuiau să curteze femeia, să iniţieze relaţia şi să o consolideze.'' Bărbatul avea rolul activ şi trebuia să exprime în cuvinte sentimentelor partenerilor.

Pe de cealaltă parte, potrivit convenţiilor, femeia trebuia să fie modestă în răspunsuri. Mentalităţile s-au schimbat în ceea ce priveşte reţinerea de care trebuie să dea dovadă femeile. ''Lucrurile s-au mai relaxat pe parcurs, inclusiv în cadrul relaţiei'', spune Rapp.

În ceea ce priveşte declaraţia ''Te iubesc'', Rapp spune că ''această frază a apărut relativ târziu''. A început să apară mai des din anii '50, de obicei la finalul epistolei. Încheind cu această formulă, semnatarul dorea să se asigure că ''păstra deschis canalul de comunicare''.

De multe ori, formula de încheiere era o rugăminte: ''Scrie-mi cât mai curând!''

Regula a rămas valabilă şi în corespondenţa digitală din ziua de astăzi. ''Dacă o persoană trimite trei emoticoane cu zâmbete, aşteaptă trei inimioare drept răspuns'', spune cercetătoarea.AGERPRES/(AS-autor: Simona Tatu, editor: Florin Ştefan, editor online: Anda Badea)