Carmen Franco, unica fiică a dictatorului spaniol de extrema dreaptă Francisco Franco, a murit la Madrid la vârsta de 91 de ani, au anunţat vineri biografa şi unul dintre nepoţii ei, citaţi de AFP.

"Dumnezeu a luat-o pe Man", a anunţat nepotul ei Louis Alphone de Bourbon pe contul lui de Instagram, folosind porecla lui Carmen Franco într-un mesaj care însoţeşte o fotografie a ei.

"A murit în reşedinţa ei din Madrid", a confirmat biografa Nieves Herrero într-un articol publicat în cotidianul El Mundo.

Carmen Franco a anunţat în acest an că suferea de un cancer în fază terminală.

Carmen Franco Polo a fost preşedintele de onoare al Fundaţiei Naţionale Francisco Franco, înfiinţată pentru a celebra personalitatea generalului Francisco Franco, decedat în 1975 după ce s-a aflat la putere timp de 36 de ani.

Până anul trecut, când Carmen a ieşit dintr-o biserică după o slujbă în memoria părintelui ei, participanţii la astfel de reuniuni făceau încă salutul fascist în curtea bisericii, aflată în centrul Madridului.

"Istoria trebuie să îl judece pe tatăl meu, nu eu", s-a justificat ea în acest an în epilogul unei biografii romanţate - ce a fost autorizată - scrisă de Nieves Herrero.

"Când mi se spune că a fost un dictator, nu neg, dar asta nu-mi place, pentru că acest termen este folosit adeseori ca o insultă, în timp ce mie nu mi se pare atât de grav", a adăugat Carmen Franco, care a apărat întotdeauna - într-o manieră discretă - activitatea tatălui ei.

Ca o prinţesă

"Carmencita" - cum îi spunea presa franchistă - a fost crescută "în puf", dar şi închisă în cazărmi şi, apoi, în palate în care a fost educată de guvernante franceze, a relatat biografa ei, care a subliniat faptul că "niciodată Carmen nu a mers la şcoală, niciodată nu a intrat într-o bucătărie".

Învingător în 1939 într-un război civil extrem de sângeros, Franco s-a mutat alături de soţia şi fiica lui într-o reşedinţă regală din apropiere de Madrid - palatul Pardo, înzestrat cu un domeniu uriaş.

Acolo s-a rugat "Carmencita" pentru tatăl ei, când acesta a mers să se întâlnească în Franţa, în 1940, cu Adolf Hitler.

Tot acolo a învăţat să şi vâneze, una dintre puţinele activităţi desfăşurate în comun cu tatăl ei, pe care l-a descris în felul următor: "un cap de familie machist, ca toţi bărbaţii din epocă" şi căruia "îi plăcea să comande în absolut tot".

În biserica de pe acel domeniu, purtând în păr o diademă, Carmen Franco s-a căsătorit în 1950 cu marchizul de Villaverde, Cristobal Martinez Bordiu, în cadrul unei ceremonii grandioase.

Cuplul s-a mutat într-un alt palat şi a avut şapte copii.

După moartea lui Franco în 1975, "fiica generalului" a devenit "fiica dictatorului".

Însă regele noii democraţii spaniole, Juan Carlos I - ales chiar de către Franco pentru a-i urma la putere - i-a acordat titlul de "ducesă de Franco" şi a vegheat ca absolut nimic să nu o deranjeze pe ea şi pe mama ei, potrivit biografei sale.

Carmen a putut să vâneze, să călărească, să joace cărţi şi şi-a înmulţit călătoriile în străinătate graţie unui paşaport diplomatic acordat de suveran, străbătând lumea până în Filipine, atunci când familia ei era apropiată de cea a dictatorului Ferdinand Marcos.

Avere incalculabilă

Într-o Spanie încă nevindecată după război civil şi dictatură, copiii şi nepoţii ei - dintre care unii au vieţi tumultuoase - fac în prezent obiectul unei curiozităţi constante în rândul presei tabloide, care îi tratează care pe adevărate celebrităţi mondiale.

Familiei Franco i se reproşează adeseori faptul că profită de averea "opacă" a dictatorului - care include numeroase bunuri imobiliare - evaluată de jurnalişti de câteva sute de milioane de euro.

"Carmen Franco a fost administrator pentru tot ceea ce au furat tatăl şi mama ei, o avere care nu era legală", spune Emilio Silva, unul dintre fondatorii Asociaţiei pentru recuperarea memoriei istorice.

Vorbind despre acest patrimoniu material, Carmen Franco spunea că el "nu este atât de spectaculos pe cât cred oamenii". AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu, editor: Codruţ Bălu, editor online Ada Vîlceanu)