Fiecare zi este specială şi merită celebrată, mai ales atunci când există motive în plus în calendar. Fie că este vorba despre sărbători cunoscute în toată lumea, sau de ocazii mai puţin ştiute, în orice zi a anului există cel puţin o sărbătoare demnă de atenţie, ce oferă un motiv în plus atât de amuzament, cât şi de extindere a ariei de cunoaştere sau de sporire a gradului de conştientizare.

Pentru a ne bucura pe deplin de fiecare zi a anului, ne lăsăm inspiraţi şi de unul dintre celebrele dialoguri ale îndrăgitelor personaje ale lumii de basm create de scriitorul britanic A.A. Milne în urmă cu puţin peste un secol, în cartea sa pentru copii "Winnie-the-Pooh": "- What day is it?, asked Pooh. - It's today, squeaked Piglet. - My favorite day, said Pooh'' ('' - Ce zi este?, întrebă Pooh. - Este astăzi, guiţă Piglet. - Ziua mea favorită, spuse Pooh'').

Aşadar, ziua de astăzi cu unele dintre sărbătorile ei ar putea fi ziua preferată a multora dintre noi.

Ziua lui Dracula

Personaj de sorginte romantică similar ca şi construcţie literară lui Lucifer, care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu din dragoste pentru o muritoare şi a fost blestemat să-şi petreacă nemurirea la graniţa dintre viaţă şi moarte, rătăcitor prin istorie în căutarea iubirii pierdute, Dracula este poate cel mai celebru vampir din literatura şi filmele horror. Ziua de 26 mai îi este dedicată acestui personaj imaginat de celebrul scriitor irlandez Bram Stoker - #WorldDraculaDay.

De-a lungul vremii personajul lui Bram Stoker a inspirat zeci de filme şi o bogată literatură ce îmbină genurile fantasy şi horror.

Înainte de toate, Dracula este un vampir, un om blestemat să afle ce înseamnă de fapt nemurirea, să trăiască în timp ce tot ceea ce iubeşte moare şi se transformă în praf şi pulbere. Conceptul de vampirism este însă mult mai vechi decât literatura romantică a secolului XIX. Vechii greci, iudei, egipteni şi chiar şi babilonieni aveau mituri şi legende despre astfel de creaturi nemoarte care supravieţuiau hrănindu-se cu sângele celor vii. Consensul istoricilor este însă că personajul Dracula al lui Bram Stoker este inspirat de o personalitate istorică reală, prinţul Vlad al III-lea al Valahiei, cunoscut şi drept Vlad Dracula sau Vlad Ţepeş. Există însă şi alte surse de inspiraţie folosite de Bram Stoker pentru a crea acest personaj.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/AGERPRES FOTO

Brutalitatea demonstrată de Vlad Ţepeş împotriva inamicilor săi, în contextul politic tulbure al Valahiei din secolul XV, l-a proiectat pe voievodul român drept sursă principală a miturilor despre Dracula. Bram Stoker a avut însă şi alte surse de inspiraţie pentru a-şi crea celebrul personaj, precum folclorul şi istoria irlandeze, în care apare un personaj numit Abhartach. Acesta a fost un rege-pitic din secolul V, prezentat pe larg într-o povestire publicată în 1875, cu 22 de ani înainte ca Bram Stoker să publice "Dracula", menţionează site-ul historicmysteries.com.

"...Acest pitic era un magician şi un tiran de temut şi după ce şi-a supus poporul la multe cruzimi, el a fost în cele din urmă îndepărtat şi ucis de o căpetenie vecină... El a fost îngropat în picioare, însă chiar de a doua zi a apărut din nou în locurile unde-şi avea sălaşul pe când trăia, mai crud şi mai în putere decât oricând. Iar căpetenia l-a ucis din nou şi l-a îngropat ca şi mai-nainte, dar a scăpat din nou din mormânt şi şi-a răspândit teroarea în întreaga ţară. Căpetenia a consultat apoi un druid şi, conform indicaţiilor acestuia, a tăiat piticul a treia oară şi l-a îngropat în acelaşi loc dar de această dată cu capul în jos, fapt care i-a distrus puterile magice şi nu a mai umblat niciodată pe faţa pământului".

Într-o ediţie din anul 2000 a revistei "History Ireland" sunt citate izvoare istorice în care se menţionează că Abhartach obişnuia să bea sânge uman.

Alte surse de inspiraţie pentru Bram Stoker apar în literatura romantică a secolului XVIII, care îşi trage rădăcinile, de asemenea, din folclorul şi miturile despre vampirism ce sunt omniprezente la popoarele europene. Astfel, Heinrich August Ossenfelder a scris un poem romantic clasic pe tema vampirismului în 1748. În poemul denumit "Der Vampir" (Vampirul) este vorba despre un vampir care tânjeşte după dragostea unei tinere femei. El este însă frustrat de faptul că fata ascultă de mama sa creştină care îi spune să se ţină departe de vampir. Mama îşi avertizează fiica că vampirul nu este muritor, iar acesta jură că se va strecura în patul fetei atunci când doarme pentru a-i da "sărutul" care îi va goli trupul de sânge şi-i va lua viaţa.

O altă operă literară care l-ar fi influenţat pe Stoker este "Carmilla", un roman scris de Joseph Sheridan Le Fanu ce a fost publicat în 1871, cu 26 de ani înainte de apariţia lui "Dracula" şi care conţine temele clasice ale romantismului gotic. Carmilla este însă o femeie vampir care îşi doreşte dragostea unei alte femei.

O baladă denumită "Lenore", scrisă de Gottfried August Bürger în 1773, conţine cuvintele "for the dead ride fast" (pentru că morţii călătoresc repede) ce au fost folosite şi de Stoker în "Dracula".

Odată cu apariţia cinematografiei, filmele cu vampiri au contribuit şi mai mult la dezvoltarea mitului romantic al mortului viu. Filmul mut "Nosferatu" (1922) a preluat atât de multe idei din cartea lui Stoker încât văduva autorului irlandez a câştigat un proces de drepturi de autor împotriva autorilor producţiei.AGERPRES/(AS - autor: Codruţ Bălu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Irina Giurgiu)

Sursa foto: World Dracula Day/facebook.com