Abordarea fenomenelor de dispariţie a copiilor şi a traficului de persoane în viitoarea Strategie Naţională de Apărare a Ţării pentru perioada 2025 - 2030 din perspectivă internă, ca obiectiv de securitate naţională, este una dintre recomandările făcute în proiectul de Hotărâre al Camerei Deputaţilor privind concluziile şi măsurile Comisiei parlamentare de anchetă privind situaţia cazurilor copiilor dispăruţi, adoptat, marţi, de plenul Camerei, cu majoritate de voturi.

Potrivit raportului final în acest sens, România este pe primul loc la traficul de persoane în Europa, statistică dovedită de numeroase rapoarte internaţionale. Traficul de persoane este mult mai mult decât o simplă infracţiune prevăzută în Codul Penal, este un fenomen social, cu anumite caracteristici, de la cauzele care îl generează şi condiţiile care favorizează dezvoltarea fenomenului.

În ceea ce priveşte fenomenul, pe primul loc se află traficul în scop de exploatare sexuală, unde grupul principal vizat îl reprezintă fetele, urmează exploatarea prin muncă, unde grupul principal vizat sunt băieţii, iar pe locul al treilea se află traficul pentru exploatare prin cerşetorie. Traficul de persoane generează profituri uriaşe, cu risc destul de mic pentru traficanţi de a fi prinşi. Reţelele sunt complexe, traficanţii găsesc modalităţi de a identifica vulnerabilităţile din sistem în ţara de origine şi de destinaţie a victimei, fiind un fenomen în continuă schimbare.

Potrivit documentului, cauza principală de natură sistemică a dispariţiei minorilor, fie din centrele specializate, fie din familia naturală sau lărgită, din familii dezorganizate sau familii care şi-au abandonat copii către rude, plecând la muncă în străinătate, este sărăcia extremă şi lipsa de educaţie care creează ulterior posibilitatea racolării, traficării şi exploatării acestora.

De asemenea, persoanele majore care sunt traficate au istoric de traficare şi exploatare încă din copilărie, astfel, fetele care pleacă voluntar la prostituţie au traume repetate în copilărie, care reduc aşteptarea de viaţă cu 20 de ani şi cresc riscul apariţiei anumitor boli.

Raportul mai constată, între altele, că actul sexual cu un minor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani nu reprezintă în orice situaţie o infracţiune, din punct de vedere al Noului Cod Penal, conform dispoziţiilor art. 220. Deşi datele spun că numărul de persoane traficate a crescut, numărul dosarelor instrumentate este în scădere, cu o rată de achitare de 2%, adaugă documentul.

Comisia parlamentară de anchetă emite astfel Guvernului mai multe recomandări şi măsuri privind prevenirea şi combaterea fenomenelor de trafic de persoane şi dispariţie de copii, prima dintre acestea fiind dezvoltarea unui mecanism administrat şi a unui cadru legal coerent de colaborare, cooperare şi coordonare mai bună între toate instituţiile de căutare, cercetare şi anchetă a persoanelor dispărute şi/sau traficate şi instituţiile de asistenţă socială şi protecţie a copilului care să se aplice distinct faţă de prevederile Codului de Procedură Penală (în condiţiile în care sunt situaţii ce nu se încadrează ca şi fapte penale, sens în care nu se pot utiliza instrumente date de CPP într-o procedură de căutare a unei persoane dispărute, în care nu există indicii că ar fi victima unui abuz sau altei infracţiuni).

Următoarele recomandări vizează reducerea minimului de pedeapsă pentru infracţiunile de trafic de persoane, diminuarea duratei proceselor, în condiţiile în care în anul 2018 durata medie a procedurilor judiciare în cazurile de trafic de persoane a fost de 689 de zile, precum şi dezvoltarea unui sistem de soluţionare accelerată a urmăririi penale desfăşurate în cazurile de trafic de persoane, pentru a îmbunătăţi procesul penal şi pentru a reduce presiunea pusă asupra victimelor şi martorilor, inclusiv asupra copiilor.

Modificarea şi completarea articolului 213 din Noul Cod Penal privind proxenetismul, respectiv un minor trebuie apărat până la împlinirea vârstei de 18 ani şi tratat fără consimţământ valabil, modificarea/completarea art. 220 din Cod Penal privind actul sexual cu un minor, respectiv ridicarea vârstei minorului (de la 15 ani, cât este în prezent, la 18 ani), până la care un infractor sau inculpat poate fi pedepsit pentru comiterea unui act sexual cu respectivul minor, revizuirea art. 182 din noul Cod Penal privind exploatarea unei persoane, care, în prezent, defineşte exploatarea de persoane prin omisiunea micilor infracţiuni, precum şi modificarea/completarea Legii nr 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, respectiv reglementarea unor mijloace de remediere în ceea ce priveşte art. 23 alin. 4 care arată că părinţii/ocrotitorii legali au obligaţia ca în termen de 24 de ore de la dispariţie să sesizeze organele de lege, reprezintă alte recomandări din raport.

Deputaţii recomandă totodată abordarea fenomenelor de dispariţie de copii şi a traficului de persoane în viitoarea Strategie Naţională de Apărare a Ţării pentru perioada 2025 - 2030 din perspectivă internă, ca obiectiv de securitate naţională şi reglementarea clară a mecanismelor de lucru a poliţiştilor care acţionează în activităţi de căutare, pentru a avea acces la instrumentele oferite de Codul de Procedură Penală pentru interceptare şi localizare a minorului dispărut.

Ale recomandări vizează: operaţionalizarea noii structuri specializate la nivelul MAI - IGPR de căutare a persoanelor dispărute, care să funcţioneze într-o organigramă generală (la nivelul IGPR central şi al IJP-urilor) cu o componenţă de poliţişti şi alţi specialişti (precum şi psihologi) foarte bine specializaţi, încadraţi în funcţie de volumul de muncă al fiecărui judeţ; creşterea urgentă a capacităţii operaţionale ale Poliţiei de intervenţie din linia întâi în cazurile de trafic de persoane şi dispariţie de copii, respectiv indentificarea şi acordarea tuturor resurselor necesare (în special umane) care, începând cu anul 2016, au un deficit mare de personal; crearea unei baze de date electronice care să ajute la identificarea potenţialelor victime ale traficului de persoane şi care să vină în sprijinul Europol, a Poliţiei Române şi a tuturor instituţiilor implicate în activitatea de căutare şi cercetare a dispariţiilor de minori şi a traficului de peroane; activităţi de instruire a poliţiştilor care de cele mai multe ori se află în prima linie de luptă şi combatere a traficului de persoane şi dispariţiei de minori; modificarea organigramei DCCO şi suplimentarea numărului de funcţii, conforme cu volumul real de muncă, activităţi de instruire, respectiv specializate sau dublă specializare a judecătorilor care intervin în dosarele de trafic de persoane, în mod special a magistraţilor din anchetele cu minori, care de multe ori dau hotărâri judecătoreşti nejustificat de lejere.

Deputaţii mai recomandă dezvoltarea unui mecanism de încurajare a poliţiştilor specializaţi din cadrul structurilor de prevenţie şi combatere a fenomenului de trafic de persoane şi copii dispăruţi pentru a-şi continua activitatea şi a se evita pensionarea înainte de vreme; modificarea/completarea metodologiei din partea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale cu privire la modalităţile de acordare a învoirilor copiilor minori aflaţi în centrele din subordinea DGASPC şi îmbunătăţirea standardelor de calitate pentru serviciile sociale cu cazare, organizate ca centre rezidenţiale pentru copilul victimă a traficului de persoane; reglementarea prin lege a rolului organismelor non guvernamentale de profil privind soluţionarea cazurilor de trafic de minori şi dispariţie de minori, pentru acordarea de suport şi asistenţă psihologică, Totodată, este necesară a se reglementa modalitatea de sprijin , inclusiv financiar, a ONG-urilor care acordă servicii de protecţie a victimelor.

Raportul mai recomandă: reglementarea desfacerii contractelor de muncă ale angajaţilor din sistemul de asistenţă socială şi protecţie a copilului care au comis acte de violenţă împotriva minorilor în lipsa unei soluţionări definitive şi irevocabile din partea instanţei; eliminarea reglementării legislative, prin care reprezentarea legală asupra unui minor poate fi acordată unui angajat a DGASPC; suplimentarea numărului de psihologi în centrele din cadrul DGASPC cu cel puţin un psiholog per centru, respectiv modificarea organigramelor în acest sens şi asigurarea de specializare continuă a acestora prin programe de pregătire cu o frecvenţă de cel puţin o dată pe an; elaborarea şi implementarea unui mecanism de monitorizare a copiilor ajunşi majori şi care părăsesc sistemul de protecţie socială, pentru evitarea revictimizării şi facilitarea integrării în societate. AGERPRES/(AS-autor: Cătălina Matei, editor: Mihai Simionescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)