Misiunea japoneză Martian Moons eXploration (MMX), care are drept obiectiv studierea originii sateliților lui Marte Phobos și Deimos și colectarea de mostre de la suprafața lui Phobos, este pregătită de lansarea anunțată pentru luni, la ora 19:41 GMT (marți, 04:41 ora locală), transmite Space.com.

Misiunea MMX va fi lansată cu o rachetă H3 de la Centrul Spațial Tanegashima. După o călătorie de 10 luni spre Marte, sonda va petrece aproximativ 3 ani pentru a-l studia pe Phobos, la suprafața căruia va trimite un rover autonom pentru colectarea de mostre de sol. Apoi, misiunea se va concentra asupra lui Deimos pentru a executa o serie de survoluri înainte de a porni înapoi spre Terra în noiembrie 2030. Dacă totul va merge conform planului misiunii, mostrele de pe Phobos vor ateriza în Australia în 2031.

Sonda spațială MMX este alcătuită din trei componente principale, precum și dintr-un mic rover. După separarea de racheta purtătoare H3, un modul de propulsie va asigura impulsul necesar pentru a plasa MMX pe traiectoria către Marte. Modulul principal de explorare al MMX transportă roverul IDEFIX - de dimensiunea unui cuptor cu microunde - și majoritatea instrumentelor științifice ale misiunii, în timp ce modulul de întoarcere găzduiește capsula destinată aducerii probelor pe Pământ.

Compania japoneză Mitsubishi Electric a construit cele trei module principale ale MMX, în timp ce agenția spațială franceză CNES (Centre National Etudes Spatiales) și centrul aerospațial german DLR (Deutsches Zentrum fur Luft- und Raumfahrt) au colaborat la dezvoltarea roverului IDEFIX. Numele micului rover este împrumutat de la celebrul cățel din seria de benzi desenate franceze 'Asterix' (apărută în anii '60) și face, totodată, trimitere la primul satelit al Franței, numit 'Asterix', lansat în 1965.

IDEFIX este echipat cu o serie de camere, precum și cu spectrometrul Raman pentru MMX (RAX) și un radiometru miniaturizat (miniRAD), instrumente destinate analizării compoziției suprafeței lui Phobos și a temperaturii acesteia.

Majoritatea instrumentelor științifice ale MMX se află pe modulul de explorare. Printre acestea se numără dispozitivul MEGANE ('Mars-moon Exploration with Gamma rays and Neutrons'), un spectrometru de raze gamma și neutroni dezvoltat de Johns Hopkins Applied Physics Laboratory (APL), precum și instrumentul francez MIRS (MMX InfraRed Spectrometer).

Modulul de explorare găzduiește, de asemenea, camera TENGOO (TElescopic Nadir imager for GeOmOrphology) - de fabricație japoneză - camera multispectrală cu unghi larg OROCHI (Optical RadiOmeter composed of CHromatic Imagers), un altimetru laser (LIDAR) și un analizor de spectru de masă (MSA).

Pe de altă parte, modulul de întoarcere transportă instrumentele japoneze CMDM (Circum-Martian Dust Monitor - pentru monitorizarea prafului din jurul planetei Marte) și IREM (Interplanetary Radiation Environment Monitor - pentru monitorizarea mediului radiațiilor interplanetare).

Misiunea MMX va ajunge pe orbita planetei Marte în august 2027. În acel moment, sonda se va separa de modulul său de propulsie și va intra pe o orbită de tip 'cvasi-satelit' (QSO) în jurul lui Phobos. Această orbită îi va permite sondei să se deplaseze într-o formație alături de micul satelit - de dimensiunile unui asteroid - în timp ce ambele corpuri orbitează în jurul Planetei Roșii.

În primele luni petrecute în sistemul marțian, sonda va observa Phobos de la diverse altitudini, utilizând instrumentele sale - camerele TENGOO și OROCHI, sistemul LIDAR și instrumentul MSA - pentru a cartografia suprafața satelitului, a-i studia compoziția și a identifica posibile locuri de asolizare.

Roverul IDEFIX va fi lansat spre suprafață la sfârșitul anului 2028 sau începutul anului 2029, de la o altitudine de aproximativ 40 de metri deasupra lui Phobos. Datorită gravitației extrem de scăzute a satelitului - care are un diametru de doar 22 de kilometri - roverul va putea coborî în cădere liberă până la suprafață fără a suferi daune (teoretic), se va redresa după câteva salturi și va începe explorarea pentru a colecta date despre teren și condițiile de la suprafață.

Colectarea probelor în cadrul misiunii MMX ar putea începe încă din decembrie 2028, a declarat Lindsay Hays, director interimar al Diviziei de Științe Planetare din cadrul NASA, în timpul unei informări despre misiune, pe 15 octombrie. Sonda va efectua două coborâri pentru colectarea de mostre, modulele sale de explorare și de revenire acționând ca un singur ansamblu în timpul coborârii și al reîntoarcerii pe orbită.

Pe suprafața lui Phobos vor fi folosite două mecanisme distincte de prelevare - un mecanism de forare (C-sampler) și un mecanism pneumatic (P-sampler) - vor extrage și colecta cel puțin 10 grame de material. Acesta va fi depozitat în capsula de revenire a sondei, înainte ca MMX să decoleze din nou spre orbită. După prima aterizare și colectarea probelor, MMX va reveni pe orbita de tip 'cvasi-satelit' din apropierea lui Phobos, urmând apoi să coboare într-un al doilea punct pentru o încercare similară, după care va reveni din nou pe orbită.

MMX își va încheia observațiile asupra lui Phobos după aproximativ trei ani dedicați acestui satelit marțian, urmând ca, în 2030, să treacă pe o orbită mai înaltă, de rezonanță, în jurul planetei Marte. Această traiectorie se va intersecta în mod repetat cu orbita lui Deimos, permițând o serie de survoluri în scopul colectării și comparării datelor cu cele obținute în urma observațiilor asupra lui Phobos; demersul face parte din eforturile oamenilor de știință de a investiga originile acestor sateliți.

Spre sfârșitul anului 2030, modulul de explorare se va separa, în timp ce modulul de întoarcere își va porni propulsoarele pentru a ieși din sfera de influență gravitațională a planetei Marte, începând o călătorie de opt luni către Pământ, având la bord mostrele colectate. Pe măsură ce MMX parcurge ultima etapă a drumului spre Pământ, în 2031, capsula care conține mostrele se va desprinde și va intra în atmosferă, urmând să aterizeze cu ajutorul unei parașute în regiunea Woomera din Australia. De aici, conținutul capsulei va fi recuperat pentru a fi supus unor analize de laborator, realizate de Japonia și partenerii săi în cadrul misiunii.

Aceste mostre, alături de datele colectate de MMX, ar putea oferi oamenilor de știință informații prețioase despre compoziția și geografia sateliților și, poate cel mai important, despre modul în care aceștia au luat naștere. Există două teorii principale privind originile lui Phobos și Deimos, ambele conturând scenarii foarte diferite despre istoria îndepărtată a planetei Marte.

'Phobos și Deimos sunt interesante, dar nu doar prin ele însele. Prezența lor constituie o piesă esențială în tabloul mai larg al sistemului marțian', a declarat Tom Statler, director executiv al programului MMX și om de știință în cadrul Diviziei de Științe Planetare a NASA, în timpul informării despre misiune din 15 octombrie. 'Descoperind originea acestor sateliți, vom obține noi perspective asupra istoriei atât a planetei Marte, cât și a Pământului, în special acele evenimente care au modelat ambele planete în urmă cu miliarde de ani și au contribuit la crearea lumilor pe care le vedem astăzi'.

Atât Phobos, cât și Deimos sunt corpuri relativ mici, au forme neregulate și prezintă o serie de asemănări și caracteristici spectrale cu asteroizii primitivi de tip D (corpuri cerești străvechi despre care se crede că păstrează material ce datează încă de la formarea Sistemului Solar, acum aproximativ 4,6 miliarde de ani). Aceste similitudini sugerează că Phobos și Deimos s-ar fi putut forma în altă parte a Sistemului Solar, fiind ulterior capturate de gravitația planetei Marte.

Totuși, orbitele lor aproape circulare, aliniate cu ecuatorul Planetei Roșii', complică într-o oarecare măsură această teorie, fiind mai degrabă în acord cu o altă poveste a unei origini violente a celor două corpuri, similară celei ce a dus la formarea Lunii, după impactul cu un corp cosmic masiv care ar fi putut proiecta material pe orbită, formând un disc de resturi din care, în cele din urmă, s-au format cei doi sateliți.

Datele geologice și orbitale contradictorii colectate până în prezent cu privire la sateliții marțieni Phobos și Deimos i-au împiedicat pe oamenii de știință să valideze definitiv una dintre aceste ipoteze în detrimentul celeilalte. Misiunea MMX își propune să ofere un răspuns derfinitiv la aceste întrebări cu privire la originea celor doi microsateliți marțieni. AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Simona Aruştei)