Premiul Nobel pentru Medicină din 2026 a fost câștigat de Karl Deisseroth, Peter Hegemann și Georg Nagel pentru 'descoperirile lor privind canalele ionice activate de lumină și optogenetică', potrivit anunțului făcut luni de Adunarea Nobel de la Institutul Karolinska din Stockholm, Suedia, potrivit site-ului nobelprize.org.

Anunțul a fost transmis de Thomas Perlmann, secretarul general al comitetului care decernează Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină.

'Hegemann și Nagel au descoperit canalrodopsina, o proteină cu proprietăți unice. Ei au constatat că, indiferent de celula în care introduceau proteina, celulele respective deveneau sensibile la lumină. Deisseroth a introdus gena pentru canalrodopsină în celulele nervoase ale șoarecilor. Prin iluminarea celulelor cu lumină albastră, el a reușit să declanșeze un semnal nervos. Ulterior, el a făcut ca acest comutator controlat de lumină pentru celulele nervoase să funcționeze în creierul șoarecilor vii', potrivit anunțului.

'Această metodă de control al semnalelor nervoase cu ajutorul luminii se numește acum optogenetică și a câștigat rapid importanță la nivel mondial', se precizează în text.

Karl Deisseroth, născut în 1971, este cercetător, medic la Centrul Medical al Universității Stanford din Statele Unite și profesor în cadrul aceleiași universități.

Peter Hegemann, născut în 1954, este este specialist în neuroștiințe și profesor de biofizică experimentală la Departamentul de Biologie al Facultății de Științe ale Vieții din cadrul Universității Humboldt din Berlin, Germania.

Georg Nagel, născut în 1953, este biofizician și profesor la Catedra de Neurofiziologie a Universității din Würzburg, Germania.

Optogenetica este o metodă ce permite 'demonstrarea modului în care celulele nervoase modelează amintirile, sentimentele și comportamentele în creierul viu', iar cei trei laureați 'au pus bazele unei noi ere în neuroștiințe', potrivit anunțului.

'Modul în care creierul controlează sentimentele, comportamentele și funcțiile corporale a reprezentat mult timp un mister. În secolul XX, cercetătorii au început să studieze care zone ale creierului influențează anumite funcții, dar metodele utilizate nu le-au permis să demonstreze relații de cauzalitate. Imaginea pe care au creat-o despre creier era ca o schiță de hartă, plină de semne de întrebare și necunoscute. Acum, toate acestea se schimbă', se arată în comunicatul care însoțește anunțul.

'Optogenetica oferă oportunități de cartografiere a creierului într-un mod la care odinioară nu puteam decât să visăm', a declarat Per Svenningsson, președintele Comitetului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină.

Totul a început de la 'curiozitatea lui Peter Hegemann', potrivit comunicatului. El s-a întrebat cum reușește Chlamydomonas, o algă unicelulară, să înoate spre o sursă de lumină. La începutul anilor 2000, el și Georg Nagel au descoperit canalrodopsina, o proteină din alge cu proprietăți unice, prezentă la suprafața celulei. Când este iluminată de lumină albastră, se deschide un canal prin proteină. Ionii încărcați pătrund apoi în celulă, generând un impuls electric. Ei au constatat că, indiferent în ce celulă introduceau proteina, acele celule deveneau sensibile la lumină.

Karl Deisseroth a introdus gena canal-rodopsinei în celulele nervoase ale șobolanilor. Iar iluminarea celulelor cu lumină albastră, a reușit să declanșeze un semnal nervos. El a publicat această descoperire revoluționară în 2005. Doi ani mai târziu, a reușit să facă în așa fel încât acest comutator controlat de lumină pentru celulele nervoase să funcționeze în creierul șoarecilor vii. Această metodă de control al semnalelor nervoase cu ajutorul luminii se numește acum optogenetică.

'Folosind optogenetica, cercetătorii au reușit să descopere circuitele neuronale care guvernează anumite amintiri, sentimente și comportamente relevante pentru tulburările neurologice și psihiatrice. În medicina clinică, cercetătorii utilizează această metodă în încercarea de a restabili vederea la persoanele cu deficiențe de vedere. Optogenetica a schimbat fundamental înțelegerea noastră asupra creierului', conform comunicatului în care se precizează că 'fiecare zi aduce noi descoperiri, contribuind la dezlegarea unuia dintre marile mistere ale umanității: modul în care funcționează incredibilul nostru creier'.

Un număr de 116 premii în domeniul medicinei au fost acordate până anul acesta. Cel mai tânăr laureat a avut 31 de ani (Frederick G. Banting), iar cel mai în vârstă 87 de ani (Peyton Rous).

Anul trecut, Premiul Nobel pentru Medicină a fost câștigat de oamenii de știință Mary E. Brunkow, Fred Ramsdell și Shimon Sakaguchi pentru 'descoperirile lor privind toleranța imunitară periferică'. Aceste descoperiri 'au pus bazele unui nou domeniu de cercetare și au stimulat dezvoltarea de noi tratamente, de exemplu pentru cancer și boli autoimune', potrivit comisiei de acordare a premiului.

După atribuirea premiului pentru medicină, sezonul Nobelurilor continuă cu Premiul Nobel pentru Fizică, marți, pe 6 octombrie, urmat de premiul pentru chimie, miercuri, 7 octombrie, înainte de premiul pentru literatură, joi, 8 octombrie, și de cel pentru pace, vineri, 9 octombrie, singurul decernat la Oslo. Premiul Riksbank Sveriges în Științe Economice va fi anunțat luni, 12 octombrie.

Premiul Nobel vine însoțit de o sumă recent majorată la 12 milioane de coroane suedeze (1,21 milioane de dolari) și conferă laureaților o faimă instantanee.

Premiul Nobel a fost creat de bogatul chimist și antreprenor suedez Alfred Nobel, inventatorul dinamitei, care a stipulat în testamentul său că cea mai mare parte a averii sale trebuie folosită pentru finanțarea unor 'premii acordate celor care, în cursul anului precedent, au adus cel mai mare beneficiu omenirii'.

Premiile Nobel sunt înmânate laureaților, anual, la data de 10 decembrie, ziua morții lui Alfred Nobel. AGERPRES/(AS - redactor: Dana Purgaru, editor online: Simona Aruştei)