Arheologii au descoperit în Maroc ziduri defensive vechi de 4.000 de ani, acestea fiind cele mai vechi structuri de acest gen din Africa de Nord, în afara Văii Nilului, transmite miercuri Live Science care citează un studiu publicat pe 7 septembrie în revista Libyan Studies.

Descoperirea extinde cunoștințele despre evoluția umană în această regiune a Africii mediteraneene de nord-vest, cunoscută sub numele de Maghreb, în special în ceea ce privește adoptarea agriculturii.

'Timp de peste un secol, Maghrebul a fost considerat un spațiu gol în preistoria târzie a regiunii mediteraneene', a declarat pentru Live Science, într-un e-mail, Giulio Lucarini, arheolog în cadrul Consiliului Național de Cercetare din Italia.

Însă noile cercetări arată că acest gol în cunoaștere a fost cauzat de lipsa informațiilor despre regiune. 'Maghreb' este un termen arab care înseamnă 'Vestul' și se referă la Maroc, Mauritania, Algeria, Tunisia și Libia. De exemplu, abia recent, studiile asupra ADN-ului antic au dezvăluit că grupuri de vânători-culegători din Europa ar fi putut traversa Marea Mediterană până în Maghreb în urmă cu aproximativ 8.500 de ani.

'În urmă cu 4.000 de ani, comunitățile de aici își remodelau peisajul și construiau fortificații la o scară nemaiîntâlnită anterior în regiune, într-o perioadă în care și societățile de peste Strâmtoarea Gibraltar treceau prin schimbări', a spus el. 'Abia începem să înțelegem modul în care aceste evoluții de pe cele două țărmuri (Maghreb și Europa) se corelează între ele'.

Lucarini este autorul principal al noii cercetări, care descrie cele mai recente descoperiri de la Oued Beht, în Maroc, într-o vale fluvială situată la aproximativ 80 de kilometri est de capitala Rabat.

Mulți dintre aceiași cercetători au participat și la descoperirea, de anul trecut, a vestigiilor unui sat preistoric la Kach Kouch, situat la aproximativ 190 km spre nord, în Munții Rif din Maroc, în apropierea Strâmtorii Gibraltar.

Studiul descrie descoperirea unui sistem defensiv antic format din șanțuri și valuri de pământ la Oued Beht, realizată de arheologi din Italia, Maroc și Anglia. Elementele cheie ale sistemului sunt câteva ziduri de apărare - în special un zid puternic fortificat situat pe latura sudică a sitului. Arheologii estimează că baza zidului a fost construită în urmă cu 3.500 - 4.000 de ani din argilă, cenușă, nămol și piatră, cu scopul de a proteja așezarea de atacuri.

Sistemul defensiv sugerează că așezarea avea o importanță suficient de mare pentru a justifica apărarea. Arheologii au avansat ipoteza că aceasta era un centru agricol timpuriu, unde erau crescute animale, se cultivau diverse plante și existau spații vaste de depozitare. Printre descoperirile făcute la fața locului se numără zeci de gropi în formă de clopot, despre care echipa crede că erau folosite pentru stocarea cerealelor.

'O astfel de lucrare nu este improvizată', a declarat Lucarini. 'Necesită planificare, alegerea locului potrivit în funcție de relief, precum și mobilizarea și coordonarea forței de muncă pe o perioadă îndelungată'.

Numărul gropilor indică faptul că situl avea o capacitate de stocare mult mai mare decât necesitățile populației locale. 'Este posibil ca aceste facilități să fi deservit o comunitate mult mai extinsă, acoperind, poate, întregul teritoriu din jur', a explicat el.

Totuși, nu este clar cine ar fi putut ataca așezarea. 'Nu știm exact împotriva cui se protejau', a spus Lucarini. 'Mai degrabă decât o amenințare din partea unor invadatori, situația ar putea reflecta o competiție tot mai acerbă pentru terenuri și resurse, controlul asupra circulației în teritoriu și, probabil, existența unei forme de conducere mai bine structurate'.

Descoperirile de la Oued Beht sunt esențiale pentru reconstituirea preistoriei în această regiune a lumii, au precizat reprezentanții Consiliului Național de Cercetare din Italia într-un comunicat.

Acestea demonstrează că 'aceste comunități din nord-vestul Maghrebului, în mileniul al II-lea î.Hr., erau capabile să conceapă și să realizeze lucrări de construcție majore, la o scară fără precedent în documentația arheologică de până acum', a afirmat Lucarini în comunicat.

Descoperirile arheologice recente din Maroc prezintă similitudini cu vestigiile din Peninsula Iberică preistorică, situată de cealaltă parte a Strâmtorii Gibraltar: 'Acolo, fildeșul african și cojile de ou de struț au indicat de multă vreme existența unor contacte cu Africa de Nord. Acum începem să observăm și perspectiva africană a acestei relații', a declarat Lucarini pentru Live Science.

Cu toate acestea, existau și diferențe. Siturile contemporane din Peninsula Iberică sunt așezări fortificate de mari dimensiuni, situate pe înălțimi, caracterizate printr-o arhitectură planificată, numeroase obiecte din bronz și morminte bogate care trădează ierarhii sociale pronunțate. În schimb, sistemul defensiv de la Oued Beht pare să fi fost mult mai redus ca dimensiuni.

'Această descoperire nu indică faptul că cele două țărmuri erau la fel', a declarat Lucarini. 'Ea arată că și comunitățile din nord-vestul Maghrebului investeau în lucrări colective de amploare și în controlul unor puncte strategice, într-o perioadă în care zona vestică a Mediteranei traversa schimbări majore'.

Descoperirile de la Oued Beht sunt importante deoarece demonstrează complexitatea și capacitățile populațiilor nord-africane din acea epocă timpurie, a afirmat Iman Nagy, arheolog specializat în peisaje din nord-estul Africii (în cadrul UCLA), care nu a participat la studiu.

'Oued Beht este un sit deosebit de interesant, întrucât ne provoacă să regândim locul Maghrebului în preistoria mediteraneană', a declarat Nagy pentru Live Science.AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Ada Vîlceanu)

Sursa foto: Giulio Lucarini/www.livescience.com