O serie de noi dovezi, prezentate în două lucrări științifice recente, publicate în revista Science Advances, sugerează că forme de viață microscopice ar putea supraviețui în oceanul de pe Enceladus și că jeturile acestui satelit al lui Saturn ''reorganizează'', practic, compușii și mineralele din interiorul acestuia, transmite luni Space.com.

Enceladus este al șaselea satelit ca mărime al lui Saturn, având un diametru aproximativ egal cu lățimea statului Arizona. Astronomii susțin că acesta găzduiește un ocean vast situat sub suprafață, care expulzează jeturi de apă în spațiu. Fiind unul dintre cei 145 de sateliți cunoscuți ai planetei, Enceladus a stârnit interesul oamenilor de știință care caută viață extraterestră în Sistemul Solar. Iar, potrivit unor cercetări recente, este posibil ca aceștia să caute exact acolo unde trebuie.

''Aceasta este o veste excelentă pentru căutarea vieții'', a declarat într-un comunicat Frank Postberg, autor principal al unuia dintre aceste noi studii și coautor al celuilalt, profesor la Freie Universitat Berlin. ''Viitoarele sonde spațiale vor trebui să analizeze numeroase particule individuale de gheață din cadrul jetului. Însă, dacă vor întâlni o particulă care conține material microbian, ar putea identifica relativ ușor biosemnături în acea particulă, folosind tehnologia deja existentă'', a adăugat el.

Enceladus nu este singurul loc din Sistemul Solar care conține apă, iar oamenii de știință cred că, în adâncurile acestui ocean, au loc procese hidrotermale - adică mișcări sau reacții care implică apă fierbinte situată sub suprafață.

Jeturile care țâșnesc la suprafața satelitului conțin, de asemenea, urme de săruri și compuși organici. Sonda spațială Cassini a NASA a detectat aceste urme în timp ce traversa jeturile, în urmă cu mai bine de un deceniu. Având în vedere combinația dintre activitatea hidrotermală și prezența compușilor organici și a mineralelor în apă, oceanul acestui satelit prezintă o serie de caracteristici care ar putea susține viața.

Mai mult, folosind o combinație de date de la sonda Cassini, modele teoretice și experimente de laborator, echipa condusă de Postberg a descoperit într-unul din studii că picăturile de apă din jetul ejectat în spațiu cu viteze de până la 1.000 de kilometri pe oră nu îngheață atât de repede pe cât se anticipase. Anterior, oamenii de știință credeau că înghețul se producea instantaneu odată ce picăturile ajungeau în spațiu, însă Postberg și colegii săi afirmă că au descoperit că procesul de înghețare are loc, de fapt, mult mai lent.

De asemenea, aceștia au constatat că, în timpul acestui proces de înghețare, sărurile, compușii organici (și, eventual, posibilele semne de viață) din picăturile de apă se separă unele de altele. Mai mult, echipa susține că, pe măsură ce particulele sunt proiectate în spațiu, ele se lovesc adesea de marginile înghețate ale crăpăturilor de la suprafața planetei. Acest lucru ar lăsa în urmă, în cele din urmă, mici fragmente de picături înghețate, cu componentele separate individual.

În esență, este ca și cum planeta și-ar fi organizat ingredientele oceanice sub forma unor mici fragmente de particule înghețate.

''Enceladus face, de fapt, o mare parte din munca de pregătire a probelor pentru analiză - o sarcină care, în laboratoarele chimice de pe Pământ, necesită de obicei un efort considerabil'', a declarat Postberg în același comunicat. ''Constituenții oceanici sunt separați unii de alții și, simultan, concentrați în particule individuale de gheață'', a adăugat el.

În timp ce așteptăm să vedem dacă viitoarele sonde spațiale vor reuși să colecteze mostre de picături înghețate din oceanul lui Enceladus, cercetătorii implicați într-un alt studiu au recreat în laborator condițiile din oceanul acestui satelit și au testat capacitatea acestuia de a susține viața.

Deși nu cunoaștem toate detaliile despre acest ocean și rămâne un mister dacă acesta găzduiește viață - sau măcar ingredientele necesare susținerii vieții - observațiile anterioare realizate în cadrul unor misiuni precum Cassini ne-au oferit deja câteva informații importante. De exemplu, știm că oceanul de pe Enceladus este destul de bazic și alcalin, conține foarte puțin oxigen și prezintă o abundență de carbonați și activitate hidrotermală.

Echipa de cercetători responsabilă de acest al doilea studiu a inclus toate aceste elemente pentru a recrea, în laborator, un ocean în miniatură similar celui de pe Enceladus. Pentru a vedea dacă viața ar putea supraviețui în acest ocean simulat, cercetătorii au introdus în amestec o specie microscopică: Methanothermococcus okinawensis. Pe Pământ, acest microorganism se găsește adesea în apropierea izvoarelor hidrotermale. În plus, specia nu necesită oxigen (se bazează pe hidrogen și dioxid de carbon). A fost o alegere foarte inspirată, având în vedere că și pe Enceladus există activitate hidrotermală și un nivel foarte scăzut de oxigen.

Microorganismele au prosperat în oceanul simulat, dezvoltându-se și asimilând hidrogenul din mediul înconjurător. De fapt, chiar dacă în rezervor nu exista o cantitate mare de dioxid de carbon, microorganismele au supraviețuit, adaptându-se relativ rapid la condiții.

''A fost o adevărată surpriză pentru noi'', a declarat în același comunicat Nozair Khawaja, cercetător în domeniul științelor planetare la Universitatea Liberă din Berlin și coautor al studiului. ''A fost un experiment pentru care nu ne așteptam aă obținem la un rezultat atât de reușit''.

Împreună, studiul care arată că viața se poate susține într-un mediu similar oceanului de pe Enceladus și cel care demonstrează cât de ușor ar putea viitoarele sonde spațiale să analizeze mostre provenite de pe acest corp ceresc, oferă oamenilor de știință speranța continuării căutării vieții pe acest satelit.

''Pe Enceladus, condițiile geochimice specifice ar putea permite funcționarea unuia dintre cele mai vechi sisteme metabolice cunoscute de pe Pământ, chiar și în medii puternic alcaline', a spus Postberg. 'Deși acest lucru nu înseamnă că există viață pe satelitul lui Saturn, primul nostru studiu arată că - în eventualitatea existenței acesteia - viitoarele misiuni spațiale ar putea avea șanse mari să descopere urme, dacă analizează particule individuale de gheață din jetul emis de Enceladus'', a adăugat el. AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Gabriela Badea)

* Sursa foto: www.space.com