O formă extremă de greață în perioada sarcinii este legată de 10 gene, dintre care una este probabil principala responsabilă de această condiție, conform celui mai mare studiu genetic de acest fel de până acum, ce a fost publicat la 14 aprilie în jurnalul Nature Genetics, transmite miercuri Live Science.

Majoritatea viitoarelor mame prezintă un anumit grad de stări de greață și vărsături în timpul sarcinii incipiente, dar până la 10,8% au simptome atât de severe încât nu mai pot mânca și bea și pot necesita chiar spitalizare. Această afecțiune, numită hiperemeză gravidică (HG), poate dura pe tot parcursul sarcinii unei femei, dar în prezent nu are tratamente aprobate de Administrația americană pentru Alimente și Medicamente (FDA).

Noul studiu oferă dovezi că gena factorului de diferențiere a creșterii hormonale 15 (GDF15) este principala cauză a HG, lucru sugerat și în alte studii.

Cercetarea a identificat, de asemenea, șase gene suplimentare legate de această afecțiune, inclusiv una care ar putea controla producția de peptidă-1 asemănătoare glucagonului (GPL-1), un hormon implicat în reglarea insulinei și a apetitului. Gena este, de asemenea, cel mai mare factor de risc genetic cunoscut pentru diabetul de tip 2.

Aceste descoperiri ar putea stimula dezvoltarea de noi opțiuni de tratamente țintite împotriva HG.

'Va fi util în explorarea de noi căi pentru terapii și explorarea modalităților de a prezice, diagnostica, trata și, eventual, preveni mai bine HG în viitor', a declarat pentru Live Science Marlena Fejzo, autoarea studiului, expertă în HG la Școala de Medicină Keck a Universității din California de Sud. Fejzo este consultant pentru o companie farmaceutică care testează un medicament pe bază de GDF15.

Hormonul sarcinii, gonadotropina corionică umană (hCG) - primul hormon produs de placentă după concepție - a fost considerat mult timp a sta la baza HG, deoarece nivelurile sale cresc la începutul sarcinii. De asemenea, estrogenul a fost sugerat ca o posibilă cauză, deoarece nivelurile sale cresc, de asemenea, dramatic.
Dar cercetări recente efectuate de Fejzo și colegii ei au concentrat atenția asupra GDF15 ca o cauză probabilă a HG. Aceștia au identificat mutații specifice în gena GDF15 care cresc semnificativ riscul afecțiunii, o mutație rară crescând riscul de zece ori.

Însă, deoarece cercetătorii au identificat acest factor de risc genetic folosind în principal date de la femei de origine europeană, Fejzo a spus că a vrut să vadă dacă descoperirea se generalizează la populații mai diverse.

Așadar, în noul studiu, echipa a combinat date din nouă studii independente despre HG din SUA și Europa. Au comparat genomurile și autozomii întregi - cromozomii ce sunt aceiași pentru organismele din ambele sexe, adică aceștia nu pot determina sexul unui organism - ai unui număr de aproape 11.000 de femei cu HG diagnosticat și peste 420.000 de femei cu antecedente de sarcină, dar fără HG. Majoritatea datelor proveneau totuși de la femei de origine europeană, dar seturile de date includeau și aproximativ 13.000 de femei de origine asiatică, peste 1.200 de femei de origine africană și 75 de femei de origine latino.

Echipa a descoperit 10 gene asociate cu un risc crescut de HG, gena pentru GDF15 fiind principalul semnal în toate populațiile, conform lui Fejzo.

'Acestea sunt asocieri, deci nu putem spune neapărat că sunt cauzale', a spus ea. Totuși, acest studiu oferă dovezi indirecte pentru o legătură cauzală între HG și GDF15, având în vedere puterea și generalitatea semnalului, conform lui Fejzo.

În cele din urmă, descoperirile acestui studiu amplu, combinate cu lucrările anterioare ale echipei lui Fejzo și ale altor echipe de cercetare, stabilesc o legătură cauzală între GDF15 și afecțiune, a spus ea.

Într-o primă fază, cercetătorii au identificat, de asemenea, o asociere cu TCF7L2, principalul factor de risc genetic pentru diabetul de tip 2 și diabetul gestațional, care este caracterizat de o glicemie crescută în timpul sarcinii. Cercetările anterioare au descoperit că această genă ar putea regla GPL-1, același hormon imitat de medicamente precum Ozempic și Wegovy.

Fejzo a spus că această descoperire 'pare a fi o nouă țintă fascinantă de explorat' pentru a dezvolta noi medicamente împotriva HG.

Alte gene identificate în studiu sunt legate de învățare și memorie, în timp ce altele sunt legate de sindromul de epuizare și apetit. Nu au fost identificate legături genetice cu hCG sau estrogen în lucrare, conform autorilor.

Această cercetare 'cimentează' varianta GDF15 ca principalul factor determinant al HG într-o populație largă și diversă, a declarat Dr. Andrew Housholder, medic de urgență specializat în HG și consultant pentru o companie farmaceutică care testează un medicament ce acționează asupra GDF15.

'Ar trebui să pună capăt în sfârșit discuției despre HG ca o sensibilitate la hCG și estrogen', a declarat Housholder, care nu a fost implicat în cercetare, pentru Live Science într-un mesaj prin e-mail.

Fiecare dintre cele 10 gene identificate 'merită un studiu aprofundat', a adăugat el. Faptul că acestea acoperă multe căi biologice majore, atingând totul, de la semnalizarea insulinei până la învățare, 'ilustrează cu adevărat cât de complex este procesul afecțiunii HG'.

Motivul exact pentru care genele de învățare și memorie sunt implicate este neclar, dar o teorie sugerează că acestea ar putea juca un rol în conectarea răspunsurilor extreme de aversiune alimentară observate la persoanele cu HG, a spus Fejzo.

Fejzo și echipa sa își propun să lanseze un nou studiu clinic în această vară. Acest studiu va implica administrarea de metformin, un medicament pentru diabet care crește GDF15, pacientelor cu antecedente de HG. Pacientele înscrise intenționează să aibă mai mulți copii în viitorul apropiat, așa că studiul va testa dacă metformina le desensibilizează la GDF15 înainte de concepție. Speranța ar fi să le reducă greața și vărsăturile odată ce rămân însărcinate. AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Simona Aruştei)