Misiunea Artemis 2 a NASA va trimite în curând astronauți într-o călătorie în jurul Lunii, dar obiectivul principal al programului Artemis rămâne revenirea astronauților americani pe Lună, pentru prima dată după mai bine de 50 de ani. Space.com publică o sinteză a motivelor care au dus la lansarea acestui ambițios program spațial.

NASA a promis că întoarcerea pe Lună va duce la noi descoperiri științifice, va aduce beneficii economice și va inspira o nouă generație de exploratori spațiali. De asemenea, nu este un secret pentru nimeni că o mare putere, China, amenință că va depăși SUA ca lider în explorarea spațiului, iar SUA nu vor să rămână în urmă.

Din punct de vedere științific, omenirea are încă multe de învățat despre Lună. Satelitul natural al Pământului are o istorie lungă păstrată în rocile sale și ar putea ajuta cercetătorii să înțeleagă mai bine propria noastră planetă, Sistemul Solar și Universul în general.

Luna și Pământul sunt ca niște gemeni care dansează unul în jurul celuilalt încă de la începutul Sistemului Solar, în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, a spus Sara Russell, planetolog la Muzeul de Istorie Naturală din Londra. Aceasta înseamnă că au o istorie comună a impacturilor de la asteroizi și comete.

'Doar că păstrează aceste înregistrări ale trecutului direct la suprafața sa', a spus Russell pentru Live Science. 'Putem vedea cât de afectată a fost de impacturi, care s-au produs și pe Pământ, dar nu vedem dovezi pentru acestea atât de ușor pe Pământ'.

Procesele biologice și eroziunea meteorologică ascunde istoria impacturilor suferite de Pământ. Luna, pe de altă parte, are o atmosferă subțire, fără vreme și fără viață, astfel încât craterele sale de impact pot fi păstrate aproape la infinit. Aceste condiții oferă și alte oportunități de cercetare.

'Este un fel de laborator grozav al proceselor geologice dacă nu există apă sau aer', a spus Russell. 'Putem înțelege aceste procese geologice fundamentale mult mai ușor în multe cazuri, observându-le pe Lună'.

Artemis 2 este a doua dintre cele cinci misiuni inițiale din programul Artemis, care își propune să stabilească pentru prima dată o prezență pe termen lung a SUA pe Lună. Misiunea inaugurală Artemis 1 a fost un zbor fără echipaj de 26 de zile în jurul Lunii în 2022. Artemis 2 este primul zbor spațial cu echipaj din program și urmează să trimită patru astronauți într-o misiune de 10 zile în jurul Lunii și înapoi pe Pământ, prima fereastră de lansare fiind anunțată pentru 1 aprilie.

Fiecare misiune Artemis este menită să se bazeze pe predecesorul său. Artemis 1 a pus bazele lui Artemis 2, iar Artemis 2 se referă la testarea sistemelor înaintea lui Artemis 3, Artemis 4 și Artemis 5. Ultimele două misiuni au drept obiectiv aselenizarea propriu-zisă, fiind anunțate în succesiune rapidă pentru anul 2028, cu mențiunea că Artemis 5 urmează să creeze o paret din premisele pentru ceea ce NASA susține că va fi o bază selenară permanentă.

NASA a dus 12 astronauți pe suprafața lunară ca parte a misiunilor Apollo între 1969 și 1972. Russell a remarcat că mostrele selenare colectate în timpul misiunilor Apollo i-au ținut ocupați pe oameni de știință timp de mai bine de 50 de ani, dar astronauții Apollo au explorat doar o mică parte din suprafața selenară, în zona ecuatorială a emisferei îndreptate mereu către Terra.

'Este ca și cum ai avea mai multe expediții în deșertul Sahara și ai spune: OK, acum înțelegem Pământul', a spus Russell. 'De aceea este important să te întorci pe Lună și, în special, să mergi în diferite zone. Aici Artemis este cu adevărat interesant. Viitoarea misiune Artemis va merge la polul sud lunar, care este o zonă care nu a fost explorată înainte'.

Polul sudic al Lunii este o locație privilegiată pentru gheața de apă. Oamenii de știință susțin că în regiunile polare selenare se află apă înghețată. Studierea acestei ape le oferă oamenilor de știință ocazia de a afla mai multe despre istoria apei de pe Pământ.

'Vrem să știm cum a obținut Luna acea apă și motivul pentru care vrem să aflăm acest lucru este pentru că modul în care apa a ajuns pe Lună este probabil și modul în care a ajuns și pe Pământ', conform lui Russell.

Călătoria pe Lună cu un echipaj uman va permite, de asemenea, oamenilor de știință din misiune să urmărească și un alt obiectiv, poate mai sensibil, al programului Artemis, și anume investigarea efectelor călătoriilor în spațiu asupra fiziologiei umane. MIsiunea Artemis 2 este o oportunitate pentru noi studii cu privire la sănătatea astronauților, inclusiv modul în care călătoriile în spațiu influențează corpul, mintea și comportamentul acestora, dar și modul în care aceste influențe ar putea afecta misiunile viitoare, potrivit NASA. Acesta este unul dintre multele moduri în care misiunile selenare sunt potențiale etape către explorarea spațiului profund.

Programul Artemis este menit să avanseze tehnologiile și să dezvolte infrastructura care va fi necesară pentru trimiterea astronauților pe Marte. Explorarea spațiului este dificilă, periculoasă și costisitoare, așa că NASA trebuie să își testeze sistemele și astronauții pe Lună înainte de a-i trimite către destinații mai îndepărtate. Stabilirea unei baze selenare ar putea reprezenta cheia călătoriei pe Marte.

În plus, Luna are resurse care ar trebui să facă spațiul mai accesibil. De exemplu, NASA a susținut că, dacă poate recolta apa selenară, agenția spațială o poate folosi pentru a produce la fața locului de apă potabilă, oxigen și combustibil pentru rachete - deși acest lucru rămâne deocamdată nedemonstrat. Misiunile selenare fac parte dintr-o strategie de a găsi și utiliza resurse extraterestre, ceea ce ar putea face explorarea spațiului mai ieftină, deoarece nu va trebui ca totul să fie făcut pe Pământ și apoi lansat în spațiu cu costuri foarte ridicate.

În plus, există o potențială economie selenară ce trebuie luată în considerare. NASA a spus că strategia sa selenară stimulează industria spațială comercială și creează oportunități de afaceri în moduri care ar putea stimula o economie selenară. Economia selenară provine în prezent din colaborarea NASA cu companii private care asigură livrări comerciale pentru a sprijini programul agenției spațiale. În esență, NASA plătește companiile pentru a duce lucruri pe Lună. Agenția spațială are în prezent 15 dintre aceste contracte comerciale de livrare selenară programate să fie finalizate până în 2028, potrivit NASA. Cu toate acestea, odată ce oamenii încep să colonizeze Luna, ar putea deschide și oportunități valoroase de minerit.

Mineritul selenar are potențialul de a deveni o industrie de multe miliarde de dolari. Luna adăpostește resurse precum pământurile rare, care sunt extrase pentru a fi folosite în electronice pe Pământ, precum și o potențială mină de aur în stocurile sale de heliu-3, care ar putea fi folosită în cele din urmă în reactoarele de fuziune nucleară pentru a produce energie curată aproape nelimitată.

În timp ce cursa spațială inițială a fost între SUA și Uniunea Sovietică la mijlocul secolului al XX-lea, națiunile se întrec din nou pentru controlul acestor resurse.

Deși SUA, China și Rusia sunt principalii concurenți în 'noua cursă spațială', peste 80 de țări au acum o prezență în spațiu, potrivit Royal Museums Greenwich din Marea Britanie. Dincolo de interesele comerciale, accesul la spațiu joacă un rol din ce în ce mai important în securitatea unei națiuni.

Robert Braun, șeful sectorului de explorare spațială la Laboratorul de Fizică Aplicată al Universității Johns Hopkins a susținut, într-un clip video publicat de universitate, că multe națiuni își îndreaptă atenția și ambițiile spre Lună pentru că există o 'rețea complexă de motive legate de, securitate, explorare și exploatare și obiective economice'.

Dacă SUA vrea să câștige această a doua cursă pentru Lună, atunci viitoarele misiuni Artemis vor trebui să respecte programul. China vrea să-și trimită propriii astronauți pe Lună înainte de 2030, adică la cel mult doi ani după primele misiuni Artemis pe suprafața selenară, presupunând că acestea sunt un succes.AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Irina Giurgiu)