Anii de dezbateri cu privire la grosimea reală a calotei glaciare de la suprafața lui Europa, satelitul lui Jupiter par să se fi încheiat odată cu publicarea la 17 decembrie, în jurnalul Nature Astronomy, a unui studiu care argumentează că acest satelit este acoperit de o carapace de gheață groasă de 28,9 kilometri, fapt care reprezintă însă un contra-argument important la ipoteza cu privire la posibilitatea existenței vieții în oceanul de sub această calotă, transmite vineri Space.com.

Oamenii de știință și-au dat seama că suprafața acestei luni joviene este înghețată în 1979, când Voyager 2 a trecut pe lângă Europa. O altă misiune NASA, sonda Galileo, a confirmat ulterior învelișul de gheață în timp ce inspecta gigantica planetă Jupiter, Europa și alte luni joviene în anii 1990.

Sursa foto: nasa.gov

De atunci, oamenii de știință s-au împărțit în două tabere, susținând teorii contradictorii privind grosimea învelișului de gheață al Europei. O teorie susține că învelișul - despre care se crede că ascunde un ocean imens, îngropat, de apă lichidă - are o grosime mai mică de 1,6 kilometri, în timp ce cealaltă postulează că are o grosime mult mai mare, de ordinul zecilor de kilometri.

Acum, se pare că avem un răspuns. Folosind datele colectate de sonda Juno Jupiter în 2022 cu ajutorul instrumentului său Microwave Radiometer, cercetătorii de la Jet Propulsion Laboratory (JPL) al NASA din California de Sud au calculat că învelișul are o grosime de aproximativ 28,9 km.

'Estimarea de 29 km se referă la stratul exterior rece, rigid și conductiv al unui înveliș de gheață pură', a declarat Steve Levin, om de știință al proiectului Juno și co-investigator de la JPL, într-un comunicat NASA publicat marți (27 ianuarie).

'Dacă există și un strat convectiv interior, puțin mai cald, ceea ce este posibil, grosimea totală a învelișului de gheață ar fi și mai mare', a continuat Levin. 'Dacă învelișul de gheață conține o cantitate modestă de sare dizolvată, așa cum sugerează unele modele, atunci estimarea noastră privind grosimea învelișului ar fi redusă cu aproximativ 5 km', a explicat el.

Sursa foto: nasa.gov

Înțelegerea structurii suprafeței înghețate a Europei este importantă, deoarece cercetătorii NASA - și mulți alți oameni de știință din întreaga lume - vor să afle dacă luna găzduiește viață extraterestră. Cercetările anterioare sugerează că ingredientele pentru viață ar putea exista în oceanul subglaciar al lunii.

'Grosimea stratului de gheață și existența fisurilor sau porilor în interiorul acestuia fac parte din puzzle-ul complex pentru înțelegerea potențialului de viață al Europei', a declarat Scott Bolton, cercetător principal al misiunii Juno de la Southwest Research Institute din San Antonio, în comunicatul NASA.

Iar un strat gros de gheață s-ar putea să nu fie o veste bună pentru potențialul de găzduire a vieții pe Europa. Această caracteristică 'implică un traseu mai lung pe care oxigenul și nutrienții ar trebui să-l parcurgă pentru a conecta suprafața Europei cu oceanul său subteran', au scris oficialii NASA în comunicat.

Această nouă perspectivă asupra Europei va oferi un context util pentru cele două sonde spațiale care se află în acest moment în drum spre sistemul jovian: sonda Europa Clipper a NASA care ar trebui să ajungă pe orbita lui Jupiter pentru a investiga posibilitatea existenței vieții pe Europa în 2030 și respectiv Juice (JUpiter ICy moons Explorer) a Agenției Spațiale Europene care va ajunge acolo un an mai târziu.AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Adrian Dădârlat)