Oamenii de știință au descoperit cea mai veche dovadă a producerii focului de către oamenii preistorici într-un sit arheologic din comitatul englez Suffolk, sub forma unei vetre construite, se pare, de neanderthalieni în urmă cu circa 415.000 de ani, ceea ce înseamnă că acest moment-cheie din evoluția umanității s-a petrecut mai devreme decât se credea până acum, informează Reuters.

Într-o fostă carieră de argilă pentru confecționarea cărămizilor din apropierea satului Barnham, cercetătorii au descoperit o bucată de lut încălzit, câteva unelte din cremene distruse de căldură și două bucăți de pirită - un mineral care creează scântei atunci când este lovit de cremene pentru a aprinde iasca. Cercetătorii au considerat că aceste obiecte sunt indicii ale aprinderii repetate a focului.

Vatra focului era situată în apropierea unui iaz unde acești oameni preistorici își plasau tabăra.

''Credem că oamenii au adus pirită în acest loc cu intenția de a face focul. E o descoperire cu implicații majore, care devansează cea mai timpurie dovadă a producerii focului'', a spus arheologul Nick Ashton, curatorul colecției paleolitice de la British Museum din Londra și conducătorul cercetării publicate miercuri în revista Nature.

Până acum, cea mai timpurie dovadă cunoscută a aprinderii focului data din urmă cu 50.000 de ani, descoperită într-un sit din nordul Franței și atribuită tot neanderthalienilor.

Folosirea controlată a focului a fost un reper important în istoria evoluției omenirii, nu doar pentru că permitea prepararea alimentelor și oferea protecție împotriva prădătorilor, ci și pentru că oferea căldura ce le permitea vânătorilor-culegători să prospere în zone cu condiții mai reci.

''Zone ca Marea Britanie, spre exemplu'', a spus Rob Davis, arheolog la British Museum și coautor al studiului.

Prin prepararea alimentelor cu ajutorul focului, strămoșii noștri reușeau să elimine agenții patogeni din carne și toxinele din rădăcinile și tuberculii comestibili. Prin prepararea la foc, aceste alimente deveneau mai fragede și mai ușor de digerat, eliberând energia corporală din intestin pentru a alimenta dezvoltarea creierului.

Posibilitatea de a consuma o gamă mai variată de alimente a îmbunătățit supraviețuirea și a permis alimentarea unor grupuri mai mari de oameni, potrivit cercetătorilor.

Focul ar fi contribuit totodată la evoluția socială. Utilizarea focului pe perioada nopții le-a permis acestor oameni preistorici să se reunească și să socializeze, prilej pentru a povesti și a-și dezvolta astfel limbajul și sistemul de credințe.

''Focul în aer liber devine un hub de socializare'', a spus Davis.

''Suntem o specie care a utilizat focul pentru a modela lumea din jurul nostru'', a spus Davis, notând că, potrivit noilor descoperiri, această trăsătură este un element pe care specia noastră Homo sapiens îl are în comun cu neanderthalienii și, posibil, cu alte rude hominide cu creier voluminos care au trăit în acele vremuri cum ar fi denisovanii.

Situl arheologic de la Barnham, din Paleolitic sau Epoca Pietrei Vechi, datează dinaintea celor mai vechi fosile cunoscute de Homo sapiens, descoperite în Africa.

Cercetătorii cred că neanderthalienii, verii noștri apropiați din punct de vedere evolutiv, erau cei care aprindeau focul, o altă dovadă a inteligenței și ingeniozității acestor oameni arhaici, mult timp discreditați în cultura populară.

Paleoantropologul și coautorul studiului Chris Stringer a spus că nu au fost găsite rămășițe umane fosilizate la Barnham.

Stringer a precizat însă că fragmente dintr-un craniu uman, cu o vechime de circa 400.000 de ani, prezentând caracteristicile unui neanderthalian, au fost descoperite la mijlocul secolului al XX-lea la mai puțin de 160 de kilometri la sud, într-un oraș numit Swanscombe. Stringer a spus că fragmentele de craniu de la Swanscombe sunt similare cu fosilele de neanderthalian provenite dintr-un sit denumit Sima de los Huesos (Groapa cu oase), în apropiere de Burgos, Spania și datând de acum 430.000 de ani.

''Așadar cei care făceau focul la Barnham e foarte probabil să fi fost neanderthalieni timpurii, asemenea oamenilor de la Swanscombe și Sima'', a spus Stringer.

Neanderthalienii au dispărut acum circa 39.000 de ani, nu cu mult timp după ce Homo sapiens au ajuns în Europa. Moștenirea lor supraviețuiește în genomul majorității oamenilor de pe Terra, grație încrucișării dintre Homo sapiens și neanderthalieni înainte de dispariția acestora din urmă.

Lucrări arheologice anterioare realizate în acest sit din Anglia le-au oferit cercetătorilor o bună înțelegere a felului cum arăta acel loc în momentul construirii vetrei, populat de o mare diversitate de animale, de la elefanți la mamifere mai mici și păsări. S-au găsit de asemenea dovezi ale activității umane sub forma unor urme de tăieturi pe oase de animale.

Există dovezi arheologice provenite din Africa și care au o vechime de peste un milion de ani conform cărora oamenii foloseau focul apărut în mod natural - de la incendii de vegetație sau fulgere -, dar în acele situri nu s-au descoperit dovezi ale folosirii intenționate a focului.

Cercetătorii au petrecut patru ani efectuând teste care să ateste că dovezile de la Barnham reprezintă folosirea deliberată a focului. Potrivit oamenilor de știință, au fost folosite inclusiv testări geochimice, care au pus în evidență existența unei temperaturi de peste 700 de grade Celsius, asociate utilizării repetate a focului în același amplasament. AGERPRES/(AS-redactor: Simona Tatu, editor online: Gabriela Badea)