În 1966, fotbalul s-a întors acasă, după cum suna sloganul de atunci al Cupei Mondiale. A venit, astfel, rândul Angliei să găzduiască a opta ediție a turneului final al celor mai bune echipe naționale din lume, desfășurat între 11 și 30 iulie, potrivit fifa.com.

* În cursa pentru calificare au intrat 70 echipe naționale, un record la aceea dată. Țările din Asia și Africa s-au arătat nemulțumite de hotărârea FIFA de a acorda un singur loc celor două continente și au refuzat să participe la preliminarii. A acceptat, totuși, participarea selecționata nord-coreeană, despre care nu se știa mai nimic. În calificări, echipa asiatică reușise să învingă la scor Australia: 6-1 și 3-1.

* Au participat 16 echipe provenite din patru confederații: zece din Europa (Anglia, Bulgaria, Elveția, Franța, Italia, Portugalia, RFG, Spania, Ungaria și URSS), patru din America de Sud (Argentina, Brazilia, Chile și Uruguay), cărora li s-a adăugat Mexicul, reprezentanta Americii de Nord și Centrale, precum și Coreea de Nord, reprezentanta Asiei.

* Meciurile CM din 1966 s-au disputat pe opt stadioane amplasate în șapte orașe: Wembley și White City din Londra, Goodison Park din Liverpool, Old Trafford din Manchester, Hillsborough din Sheffield, Villa Park din Birmingham, Aresome Park din Middlesbrough și Roker Park Ground din Sunderland.

*Pentru prima dată la o Cupă Mondială de fotbal, a existat o mascotă: un leu pe nume Willie.

* Formatul competiției a rămas același ca cel din 1962: 16 echipe calificate au fost împărțite în patru grupe de câte patru. Două puncte au fost acordate pentru o victorie și un punct pentru remiză. Primele două echipe din fiecare grupă s-au calificat mai departe, în faza eliminatorie.

* Din grupe, s-au calificat Anglia, Uruguay, RFG, Argentina, Portugalia, Ungaria, URSS și, surpriza, Coreea de Nord.

* În sferturile de finală, Anglia a dispus de Argentina cu 1-0. Tot în sferturi, URSS a trecut de Ungaria cu 2-1, iar Portugalia a învins Coreea de Nord cu 5-3. Confruntarea dintre portughezi și nord-coreeni a fost una remarcabilă. După doar 25 de minute de joc, asiaticii conduceau cu 3-0. Datorită lui Eusebio, motorul echipei Portugaliei, lusitanii și-au revenit și au reușit să marcheze de cinci ori.

* În semifinale, Anglia a trecut de Portugalia cu 2-1, prin două goluri înscrise de Bobby Charlton. Finala mică a consemnat victoria Portugaliei în fața Uniunii Sovietice, cu 2-1, prin reușitele lui Eusebio și Jose Torres.

* Ultimul act al Cupei Mondiale, Anglia împotriva Germaniei de Vest, s-a disputat la 30 iulie 1966, pe celebrul stadion Wembley din Londra. Au asistat 93.000 de spectatori. În minutul 12, germanul Helmut Haller a deschis scorul, dar englezul Geoff Hurst a reușit să egaleze la scurt timp. Din nou, Anglia a marcat în minutul 78, însă avantajul nu a rezistat mult timp. Șutul decisiv al lui Wolfgang Weber a adus o nouă egalare, de data aceasta pentru nemți. La finalul celor 90 de minute de joc, tabela de marcaj arăta 2-2. Au urmat prelungirile. Același Hurst a punctat de două ori (minutele 101 și 120), tranșând scorul final: 4-2 pentru Anglia.

* Pe locul trei s-a clasat Portugalia, iar pe patru, URSS.

* La CM din 1966, s-a înregistrat o medie scăzută de goluri: 2,78 reușite pe meci. În total, s-au marcat 89 de goluri în cele 32 de partide disputate, notează fifa.com.

* Golgheterul campionatului a fost atacantul portughez Eusebio da Silva Ferreira, cu 9 reușite. A urmat de germanul Helmut Haller, care a înscris de șase ori, apoi sovieticul Valeri Porkuian, britanicul Geoff Hurst, maghiarul Ferenc Bene și neamțul Franz Beckenbauer - fiecare cu câte patru goluri. Pe echipe, Portugalia a marcat cele mai multe goluri (17), fiind urmată de RFG (15) și Anglia (11).

* Numărul total de spectatori prezenți pe stadioanele Cupei Mondiale din Anglia a fost de 1.563.135. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Mihai Țenea, editor online: Ady Ivaşcu)

Citeşte şi:

25 mai - Ziua mondială a fotbalului (ONU)