Federația Română de Box aniversează centenarul la data de 26 martie, un secol plin de realizări frumoase pentru boxul românesc, prin medalii olimpice, mondiale, europene în boxul amator, dar și cu perioade dificile măcinate de fragilitatea organizării și a finanțării necesare marii performanțe.

De-a lungul timpului boxul românesc a cucerit 583 de medalii, dintre care 25 olimpice, una de aur, prin Nicolae Linca (1956), nouă de argint, prin Vasile Tiță (1952), Gheorghe Negrea și Mircea Dobrescu (1956), Ion Monea (1968), Ion Alexe (1972), Simion Cuțov și Mircea Simon (1976), Daniel Dumitrescu (1988), Marian Simion (2000), și 15 de bronz, prin Gheorghe Fiat (1952), Constantin Dumitrescu (1956), Ion Monea (1960), Calistrat Cuțov (1968), Victor Zilberman, Alec Nastac și Costica Dafinoiu (1976), Valentin Silaghi și Dumitru Cipere (1980), Mircea Fulger (1984), Leonard Doroftei (1992), Marian Simion și Leonard Doroftei (1996), Dorel Simion (2000) și Ionuț Gheorghe (2004).

Redăm în continuare cronologic cele mai semnificative momente ale primului secol din istoria boxului românesc.

Până în 1916, în România, au fost organizate meciuri de box în circuri și în restaurante. Prima demonstrație de box a unor pugiliști străini, în România, ar fi avut loc la Câmpina, în 1909, potrivit volumului ''Enciclopedia Educației Fizice și Sportului din România'' (Coord. prof. dr. Alexe Nicu, Volumul I, Editura Aramis Print, 2002).

La București, s-a înființat, în 1918, Asociația ''Mitică Dona'', unde Jean Terzieff-Popovici a predat box.

Un an mai târziu, în 1919, a avut loc prima participare internațională la ''Jocurile Interaliate de la Paris'', unde au participat patru pugiliști români Virgil Salvan, Jean Terzieff, Jean Simion și Mihail Condrus. Cu acest prilej, arhitectul clujean Virgil Salvan a ocupat locul al doilea.

După încheierea Primului Războiului Mondial, boxul a cunoscut o perioadă de dezvoltare și extindere, astfel că, în 1920, în București erau mai multe săli de box: secția de box condusă de președintele Jean Simion din cadrul organizației ''Tenis-Club-Român'' condusă de Jean Constantinescu, ''Academia de Box'' înființată de Niculescu-Ianca. Primul club de specialitate de box va fi ''Boxing clubul'' înființat de Mihail Codrus, în martie 1920, indică sursa citată.

La 21 iunie 1921, a fost înființată ''Comisia centrală de box'', primul organism de conducere a activității pugilistice din România, avându-l ca președinte pe Neagu Boerescu. Tot, în 1921, a fost organizat, la Arenele Romane, ''Șampionat de box al României'', unde au fost invitați și doi boxeri străini - campionul Europei Centrale, austriacul Willy Jager, și americanul Young Courley.

În 1922, s-a înființat ''Boxing-Club'' unde s-a desfășurat primul meci de box din România de zece reprize a câte două minute fiecare. Un rol important în popularizarea boxului în România l-a avut societatea ''Tirul'' unde lucra maestrul Petre Alexandrescu, absolvent al Școlii de la Joinville din Paris.

În toamna anului 1921 a avut loc primul campionat român de box. Primul campion al României la categoria pană a fost Constantin Vârlam, iar Dan Chirilă, campion la categoria ușoară, prin neprezentarea adversarului.

Anul 1924 a adus primele întreceri la profesionism, în paralel cu cele de amatori, la care au participat și boxeri germani și austrieci.

În 1925 a fost înființată ''Federațiunea profesionistă de box'', care a fost oficializată la data de 26 martie 1926 sub denumirea Federația Română de Box, sub președinția lui Nicolae Niculescu-Ianca.

Tot în 1926, a fost confirmată afilierea la International Boxing Union. Federația a fost afiliată și la Asociația Europeană de Box Profesionist.

Tot mai mulți sportivi au ales să practice box, astfel că s-au înmulțit galele de profesioniști și de amatori, fiind vorba despre 26 de gale de box, dintre care 7 internaționale. A crescut nivelul galelor organizate, fiind tot mai dese, iar meciurile din ce în ce mai spectaculoase, extinzându-se pe cuprinsul țării: Brașov, Cluj, Lupeni, Petroșani, Reșița, Timișoara, Oradea și Arad.

În 1928 s-a organizat primul campionat național când a fost pus în joc pentru prima dată titlul de campion național la box la toate categoriile.

La ediția din 1929, s-au remarcat pugiliști de renume pentru boxul din România precum Moți Spakov, Dumitru Călinescu, Dumitru Pavelescu, Lucian Popescu, acești făcând spectacol în fața unor pugiliști români sau străini.

Comisia de box amator și Federația Română de Box profesionist au fuzionat sub numele de Federația Română de Box. Primul președinte al acestui for a fost Neagu Boerescu.

La 7 iunie 1930, Lucian Popescu a cucerit titlul de campion european la categoria muscă în fața luptătorului francez Kid Oliva. În 1930, s-au obținut primele medalii la Campionatele Europene de amatori, argint prin Marian Plăeșu și bronz prin Nicolae Carata.

Lucian Popescu a cucerit, în 1931, al doilea titlu european la profesioniști, la București, când l-a învins la puncte pe spaniolul Carlos Flix, la categoria cocoș. Ulterior, a pierdut cele două titluri europene, în meciuri disputate la Paris și la Milano.

În 1931, erau legitimați 366 de pugiliști amatori în România.

În cursul anului 1934, boxul amator a fost reorganizat în aproape toate regiunile țării. Au fost organizate, de asemenea, campionate interregionale și finale ale campionatelor naționale. În secțiile CFR din țară este practicat boxul în anii 1934-1935.

Anul 1936 a adus o reușită remarcabilă prin pugilistul de excepție Aurel Toma, care a cucerit titlul de campion european la categoria cocoș.

La Jocurile Olimpice de vară de la Berlin din 1936 au participat patru pugiliști români - Nicolae Berechet (cat. 67 kg), Constantin David (cat. 61 kg), Marin Gașpar (cat. 53 kg) și Dumitru Pavelescu (cat. 50 de kg), dar care au fost eliminați din primul tur.

Ulterior, la Campionatele Europene de la Milano, Anton Oșca a obținut medalia de argint la categoria cocoș.

Timișoara a găzduit Campionatele de box ale Micii Antante, la care au participat și pugiliști din Iugoslavia și din Cehoslovacia. Concursul a fost câștigat de România, prin pugiliștii Nicolae Rădan, Romulus Indru, Ludovic Gilicze și Gheorghe Georgescu.

În 1938, Aurel Toma a câștigat prin descalificarea adversarului în fața italianului Gino Cattaneo pentru titlul european, pe care l-a pierdut pentru că nu a mai boxat, la momentul stabilit inițial cu un adversar care fusese desemnat de Federația internațională.

În 1939, Lucian Popescu a recâștigat titlul european la categoria pană în fața belgianului Phil Dolhem.

Gheorghe Popescu a luptat pentru titlul european, la București, în 1942, împotriva lui Gino Bondavalle, la categoria pană, dar italianul a câștigat la puncte.

Apariția Organizației Sportul Popular (OSP) a reprezentat forma de organziare care a pus în scenă mai multe competiții, printre care ''Mănușa de Aur'', Cupa ''CGM''.

În 1948, OSP a luat măsuri pentru desființarea boxului profesionist, iar printre ultimii pugiliști profesioniști cu valoare continentală putem să îi menționăm pe Ion Popa și Ion Chiriac.

S-a dezvoltat, în schimb, boxul amator, la nivelul anului 1950 fiind înregistrați 1.300 de boxeri la Campionatul Național.

La Jocurile Olimpice de la Helsinki, din anul 1952, Vasile Tiță a cucerit medalia de argint, iar pugilistul Gheorghe Fiat pe cea de bronz.

În 1953, a fost organizat Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților de la București, unde pugiliștii români Dumitru Ciobotaru și Ion Zlătaru au ocupat primul loc, iar echipa României s-a clasat pe poziția a doua.

La Jocurile Olimpice din 1956, de la Melbourne, Nicolae Linca a obținut primul titlu olimpic la box pentru România, învingându-l în finală pe irlandezul Fred Tiedt. Cu același prilej, Mircea Dobrescu a obținut medalia de argint, Gheorghe Negrea tot argint, iar Constantin Dumitrescu a obținut medalia de bronz.

În anii 1950-1960, cluburile încep să pună accent pe dezvoltarea secțiilor de box, fiind vorba despre CCA (devenită ulterior Steaua), Dinamo, Voința, Rapid, Metalul, ceea ce a făcut să crească intensitatea competiției în cadrul campionatelor naționale.

La Jocurile Olimpice de vară de la Roma (1960), Ion Monea a obținut medalia de bronz, iar opt ani mai târziu, la JO 1968 a obținut medalia de argint. Și Calistrat Cuțov a luat bronzul la JO de la Roma.

Bucureștiul a găzduit, în perioada 31 mai - 8 iunie 1969, la patinoarul ''23 August'', Campionatele Europene, prilej cu care pugiliștii români au reușit o performanță extraordinară, prima poziție în clasament, cu șapte medalii în total, între cele 25 de națiuni participante și 180 de pugiliști: aur - Ion Alexe, Constantin Ciucă, Aurel Dumitrescu și Calistrat Cuțov; argint - Ion Monea, Victor Zilberman, bronz - Ion Covaci.

Ion Alexe a cucerit medalia de argint la Jocurile Olimpice de la Munchen în 1972.

La ediția următoare a Jocurilor Olimpice de vară, în 1976, la Montreal, boxul românesc a strâns cinci medalii - două de argint (Simion Cuțov și Mircea Simon) și trei de bronz (Costică Dafinoiu, Alec Năstac, Victor Zilberman).

Ulterior, palmaresul a mai scăzut în ce privește succesele la edițiile Jocurilor Olimpice de vară, după cum urmează: Moscova (1980) - 2 medalii de bronz (Dumitru Cipere, Valentin Silaghi); Los Angeles (1984) - 1 medalie de bronz (Mircea Fulger); Seul (1988) - 1 medalie de argint (Daniel Dumitrescu); Barcelona (1992) - 1 medalie de bronz (Leonard Doroftei), iar la Atlanta (1996) - 2 medalii de bronz, prin Leonard Doroftei și Marian Simion, menționează volumul ''Enciclopedia Educației Fizice și Sportului din România''.

Între anii 1989-1994, boxul românesc a fost dominat la nivel de performanțe de personalitatea marelui pugilist Francisc Vaștag.

La seniori, Vaștag a obținut: trei titluri mondiale (1989, 1993 și 1995) și o medalie de bronz (1991), a fost campion european în 1993 și 1996, a obținut aur la Jocurile Bunăvoinței (1990), a fost câștigător de șase ori al turneului Centura de Aur, precum și al multor alte turnee internaționale, mai indică sursa citată.

În 1995, la Aachen (Germania), Mihai Leu a obținut centura de campion intercontinental la cat. welter. La 22 februarie 1997, a devenit campion mondial la categoria sa, în versiunea WBO.

Deja, în anul 2000, boxul era practicat în toate județele țării, fiind vorba despre 146 de secții afiliate și 3691 sportivi legitimați, dintre care 1.766 seniori (1.712 bărbați și 54 de femei), 1.678 de juniori și 247 de copii. Sportivii erau pregătiți de 146 de antrenori, 11 instructori și erau implicați în judecarea meciurilor 322 de arbitri acreditați.

La Jocurile Olimpice de vară de la Sydney din 2000, frații Dorel și Marian Simion au cucerit medalii de bronz, respectiv argint pentru delegația României.

În ședința Biroului Federal al FR de Box din 20 octombrie 2000, președintele Ioan Șerban și Rudel Obreja (membru în Biroul Federal și președintele Fundației Boxului Românesc) și-au depus demisiile, președinte interimar a fost ales Gabriel Danciu. Adunarea Generală a Federației Române de Box l-a ales, în 26 ianuarie 2001, pe fostul campion mondial Mihai Leu în funcția de președinte.

În 2001, boxul românesc a obținut două medalii de argint și una de bronz la Mondialele de seniori de la Belfast (Irlanda de Nord) - cele de argint prin Marian Simion și Marian Velicu, iar cea de bronz prin Claudiu Râșco, precum și două medalii de bronz la Mondialele de senioare de la Scranton (SUA).

Federația Română de Box a fost reorganizată, în 2001, în acord cu prevederile Legii educației fizice și sportului 69/28 aprilie 2000. Adunarea Generală, desfășurată la 8 decembrie 2001, a adoptat noul statut și a ales Biroul Federal ca organ de conducere al federației. La 2 mai 2001, Mihai Leu și-a anunțat demisia din funcția de președinte al Federației Române de Box, revenind asupra deciziei la 8 mai, după o discuție cu ministrul Tineretului și Sportului, Georgiu Gingăraș. O zi mai târziu, la 9 mai, ministrul Gingăraș a semnat ordinul pentru numirea lui Mihai Leu în funcția de președinte executiv al Federației.

La 16 mai 2001, Rudel Obreja și Francisc Vaștag i-au reclamat ministrului Gingăraș că Mihai Leu nu se implică în box, pe fondul preocupării sale pentru automobilism. În ședința Biroului Federal al FR de Box, la 19 mai, Mihai Leu și-a anunțat demisia irevocabilă. Ministrul Tineretului și Sportului l-a numit, la 21 mai 2001, în funcția de președinte executiv al Federației pe Adrian Ștefănescu, fost secretar general.

Vasile Dragomir a câștigat, la 26 mai 2001, la Circul Globus din București, titlul de campion mondial la categoria semiușoară, învingându-l prin KO în runda a treia pe mexicanul Gerardo Mijaris, în cadrul versiunii World Junior Boxing Federation, rezervată unor cvasi-debutanți.

În 6 august 2001, Biroul Federal al FR de Box l-a desemnat președinte executiv pe Iosif Armaș, menținut în funcție, ulterior, prin decizia Adunării Generale a federației din 17 noiembrie 2001.

În 16 decembrie 2001, a fost inaugurat la Reșița, primul club privat de box din România, ''Argirom-Vaștag''.

La 6 ianuarie 2002, Leonard Doroftei a devenit campion mondial al categoriei semiușoară (versiunea WBA), învingându-l la puncte după 12 reprize pe deținătorul centurii, argentinianul Raul Balbi, în cadrul unei gale disputate la San Antonio (Texas, SUA).

În Sala Polivalentă din Capitală, la 31 mai 2002, după un meci istovitor, Doroftei și-a păstrat centura de campion mondial al categoriei semiușoară, versiunea WBA, învingându-l la puncte pe Raul Balbi (Argentina), în unanimitate: 118-111, 117-112, 119-110.

Leonard Doroftei a încheiat la egalitate meciul cu Paul Spadafora (SUA), la Pittsburgh, în 17 mai 2003, pentru unificarea titlului de campion mondial la categoria ușoară (WBA și IBF).

La 24 iunie 2003, în Sala Sporturilor ''Olimpia'' din Ploiești, în cadrul unei gale de box profesionist, Vasile Dragomir a devenit campion intercontinental WBN la categoria ușoară, prin KO tehnic în repriza a treia împotriva bulgarului Asen Vasilev.

Multiplul campion național și medaliat cu bronz la Campionatele Mondiale de la Houston (1999), Lucian Bute a hotărât, la 13 septembrie 2003, să dea curs ofertei clubului Interbox pentru a trece la profesionism.

La 24 octombrie 2003, cu câteva minute înainte de termenul limită pentru cântarul oficial, Leonard Doroftei cântărea 63,350 kg față de greutatea admisă pentru disputarea meciului, respectiv 61,230 kg, drept pentru care a pierdut titlul mondial în versiunea WBA.

Marian Simion a câștigat titlul la cat. 75 kg la Campionatele Uniunii Europene de box de la Madrid, în iunie 2004. Boxerii români au mai obținut și trei medalii de bronz - Bogdan Dobrescu (cat. 54 kg), Ștefan Dragomir (cat. 69 kg) și Constantin Bejenariu (cat. 81 kg).

Canadianul Arturo Gatti l-a învins prin KO în repriza a doua pe Leonard Doroftei, în meciul din 25 iulie 2004, la Atlantic City, unde nord-americanul și-a pus în joc centura de campion la categoria super-ușoară, versiunea WBC. Pentru Doroftei a fost primul eșec la profesioniști și ultimul meci din carieră pentru pugilistul ploieștean.

La JO de vară de la Atena din 2004, Ionuț Gheorghe a obținut medalia de bronz la categoria 64 kg.

La Campionatele Europene de box feminin (4-10 octombrie 2004), la Riccione (Italia), România a cucerit două medalii de aur (Floarea Liheț - cat. 52 kg și Mihaela Cijevschi - cat. 54 kg) și patru de bronz (Camelia Negrea - cat. 46 kg, Diana Ungureanu - cat. 50 kg, Larisa Pop - cat. 66 kg, Mihaela Mărcuț - cat. 75 kg).

Adunarea Generală extraordinară a Federației Române de Box l-a desemnat prin vot, la 20 noiembrie 2004, pe Rudel Obreja în funcția de președinte.

Bute și-a apărat, la 21 aprilie 2005, cu succes centura de campion nord-american (NABA) la categoria supermijlocie, în gala de box profesionist ''Stelele Ringului'' de la Galați, învingându-l prin KO în repriza a patra pe americanul Donny McCrary.

La Campionatele Europene de box feminin de la Toensberg (Norvegia), în mai 2005, delegația României a cucerit o medalie de aur, prin Adriana Hosu (cat. 86 kg), una de argint, prin Camelia Negrea (cat. 46 kg), și patru de bronz, prin Steluța Duță (cat. 48 kg), Mihaela Cijevschi (cat. 54 kg), Larisa Pop (cat. 63 kg), Gabriela Mitran (cat. 80 kg).

La 4 iunie 2005, la Montreal, Bute a reușit cea de-a 13-a sa victorie, apărându-și cu succes titlul de campion nord-american (NABA) la categoria supermijlocie în fața americanului Jose Spearman. Câteva luni mai târziu, la 17 septembrie 2005, el a reușit o nouă victorie prin KO (repriza a opta), a 14-a în tot atâtea meciuri, în fața americanului de origine egipteană Kabary Salem, la Montreal, la supermijlocie, pentru titlurile de campion al versiunilor WBC Continental și NABF.

Mihaela Cijevschi (cat. 54 kg) a devenit, la 2 octombrie 2005, prima campioană mondială din istoria boxului feminin românesc, la Podolsk (Rusia). În finală, Cijevschi a învins-o la puncte (28-22) pe elvețianca Dina Burger. România a mai cucerit o medalie de bronz, prin Camelia Lungu (cat. 48 kg).

Ionuț Gheorghe (cat. 64 kg) și Constantin Bejenaru (cat. 81 kg) au obținut medalii de bronz la Campionatele Europene de box de la Plovdiv (Bulgaria), din perioada 14-23 iulie 2006.

România a cucerit 3 medalii, una de aur și 2 de bronz, la Campionatele Europene feminine de box de la Varșovia, în septembrie 2006. Medalia de aur i-a revenit Steluței Duță (cat. 46 kg), cele de bronz fiind cucerite de Lidia Ion (cat. 50 kg) și Adriana Hosu (cat. 86 kg).

La Campionatele Mondiale de box feminin (17-24 noiembrie 2006), la New Delhi (India), Steluța Duță a cucerit argintul, iar Mihaela Cijevschi, Luminița Turcin și Adriana Hosu au obținut fiecare medalia de bronz.

Rudel Obreja a fost reales, în 28 ianuarie 2007, în funcția de președinte al FR de Box.

Lucian Bute a câștigat împotriva americanului William Joppy meciul pentru titlul mondial, versiunea IBF, la categoria supermijlocie, la 1 martie 2008, la Montreal.

Adrian Diaconu l-a învins la puncte pe americanul Chris Henry, într-un meci desfășurat pe durata a 12 reprize, pentru titlul mondial interimar WBC la categoria semigrea, la 19 aprilie, în gala de box profesionist de la Sala Polivalentă din Capitală. Tot atunci, Viorel Simion a cucerit centura de campion WBC Mediteranean la categoria pană.

Bute și-a păstrat titlul de campion mondial la supermijlocie (versiunea IBF), după ce l-a învins la puncte, în 12 reprize, pe mexicanul Librado Andrade, la 24 octombrie 2008, la Montreal.

Bute și-a apărat cu succes pentru a treia oară centura mondială IBF la supermijlocie în fața columbianului Fulgencio Zuniga, pe 13 martie 2009, la Montreal.

Bute, campionul mondial IBF la supermijlocie, și-a apărat cu succes pentru a patra oară centura mondială în fața mexicanului Librado Andrade, în meciul din 28 noiembrie 2008, de la Quebec.

Rudel Obreja s-a retras, la 20 ianuarie 2010, din funcția de președinte al Federației Române de Box, după ce a fost suspendat de Comisia de disciplină a Asociației internaționale de box amator (AIBA) pe o perioadă de 11 ani. Comisia de disciplină a AIBA a adăugat o amendă de 20.000 de franci elvețieni. Federația Română de Box a fost sancționată 'cu o amendă de 15.000 de franci elvețieni și suspendată o lună, precum și cu interzicerea organizării oricărei competiții sub egida AIBA până când va furniza o probă formală că se va alinia la regulamentele tehnice și competiționale ale AIBA, în special în ceea ce privește folosirea căștilor de protecție în timpul competițiilor desfășurate sub sigla sa'. AIBA a explicat că a dictat sancțiunea întrucât Obreja a decis ca la finalele Cupei României din 2009 să se boxeze fără căști, considerându-se o gravă încălcare a regulilor tehnice ale AIBA.

Bute și-a apărat, la 17 aprilie 2010, la Montreal, pentru a cincea oară centura de campion, printr-o victorie în fața columbianului Edison Miranda, obținută prin KO în repriza a treia.

Jo Jo Dan a pierdut, la puncte, în fața turcului Selcuk Aydin, meciul pentru titlul WBC interimar la categoria welter, desfășurat între-o gală profesionistă la Istanbul, la 5 iunie 2010.

Lucian Bute și-a apărat cu succes pentru a șasea oară centura de campion mondial IBF la categoria supermijlocie, la 15 octombrie 2010, la Montreal învingându-l prin KO tehnic în repriza a noua pe americanul Jesse Brinkley, în gala profesionistă desfășurată la Centre Bell.

Rudel Obreja a fost reales, la 27 octombrie 2010, în funcția de președinte al Federației Române de Box, pentru un mandat de patru ani, în cadrul Adunării Generale Extraordinare.

Comitetul executiv al AIBA a suspendat cu efect imediat, la 10 martie 2011, FR de Box și implicit sportivii, antrenorii și oficialii români, interzicând participarea lor la orice competiție desfășurată sub egida AIBA, inclusiv campionatele europene până la organizarea altor alegeri pentru președinția FR de Box și validarea unui alt președinte decât Rudel Obreja, suspendat de AIBA.

În cadrul galei ''Campion pentru România'', din 9 iulie 2011, de la Romexpo, Lucian Bute și-a apărat pentru a opta oară cu succes centura de campion mondial al categoriei supermijlocie (versiunea IBF), învingându-l prin KO în repriza a 4-a pe francezul Jean-Paul Mendy.

Federația Internațională de Box Amator (AIBA) a transmis o scrisoare Comitetului Olimpic și Sportiv Român (COSR) prin care anunța ca FR de Box a fost dezafiliată din calitatea de membru AIBA, începând cu 6 septembrie 2011. Conform scrisorii, dezafilierea are loc după ce Federația Română de Box nu a ținut cont de decizia Comitetului Executiv al AIBA, care a impus alegeri pentru președinția FRB înainte de 31 august, sub directa supraveghere a unui observator AIBA.

La 8 septembrie 2011, Federația Română de Box a anunțat că a demarat procedura de apel la Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS) de la Lausanne pentru suspendarea punerii în aplicare a deciziei de dezafiliere de la AIBA.

În 16 septembrie 2011, după eforturile depuse de Comitetul Olimpic și Sportiv Român (COSR), FR de Box a obținut concesia din partea Asociației Internaționale de Box Amator (AIBA) de a permite sportivilor și antrenorilor români să participe la Campionatele Mondiale de la Baku, criteriu de calificare olimpică.

Tribunalul de Arbitraj Sportiv a aprobat solicitarea FR de Box de a suspenda punerea în aplicare a deciziei AIBA de excludere provizorie și pierdere a calității de membru AIBA, până la soluționarea litigiului dintre AIBA și FR de Box, anunța într-un comunicat FR de Box, în 21 septembrie 2011.

Președintele FR de Box, Rudel Obreja, a anunțat, la 8 noiembrie 2011, că federația a câștigat procesul împotriva AIBA, fiind asistată de avocatul spaniol Josep Vandellos.

Lucian Bute a fost învins de britanicul Carl Froch prin KO tehnic în repriza a cincea, pierzând centura de campion mondial IBF la categoria supermijlocie, într-o gală profesionistă la 26 mai 2012, în Capital FM Arena din Nottingham (Marea Britanie). Bute a suferit prima sa înfrângere la profesioniști.

La Jocurile Olimpice de la Londra din 2012 (27 iulie - 12 august), pugiliștii români au reușit să ajungă până în optimile competiției: Andrei Bogdan Juratoni (cat. 75 kg) și Mihaela Lăcătuș (cat. 60 kg).

Rudel Obreja și-a anunțat demisia din funcția de președinte al FR de Box, la 23 noiembrie 2012, în deschiderea Adunării Generale extraordinare, iar fostul campion mondial Leonard Doroftei a fost ales președinte al federației.

Bute a suferit, la 18 ianuarie 2014, a doua sa înfrângere din carieră, la Montreal, în fața canadianului de origine haitiană Jean Pascal, la puncte, în limitele categoriei semigrea.

România a găzduit, în perioada 31 mai - 7 iunie 2014, Campionatele Europene de box feminin de la București, în sala Sala Polivalentă ''Ioan Kunst-Ghermănescu'. Delegația României a ocupat locul al treilea, cu o medalie de aur, una de argint și trei de bronz. Steluța Duță (cat. 48 kg) a cucerit medalia de aur, medalia de argint i-a revenit Florinei Radu (cat. 81 kg), iar medaliile de bronz au fost obținute de Cristiana Stancu (cat. 69 kg), Simona Sitar (cat. 64 kg) și Luminița Turcin (cat. +81 kg).

Jo Jo Dan a fost învins după patru runde, prin KO tehnic, de Kell Brook, la 28 martie 2015, la Sheffield, în meciul pentru titlul mondial IBF la categoria welter.

La 28 august 2015, Viorel Simion a câștigat titlul mondial WBF la categoria pană, în gala profesionistă de la Patinoarul din Galați.

Președintele Federației Române de Box, Leonard Doroftei, și-a depus demisia, la 13 noiembrie 2015, după trei ani de la instalarea în funcție. Vasile Cîtea a fost ales președinte al Federației Române de Box, la 14 ianuarie 2016, în cadrul Adunării Extraordinare de alegeri a forului național, cu 88 de voturi, față de 38 ale contracandidatului său, Mihai Lauruc.

Bute a ratat titlul mondial WBC la categoria supermijlocie, după ce a terminat la egalitate cu suedezul de origine gambiană Badou Jack, campionul en titre, pe 30 aprilie 2016, într-o gală desfășurată la Washington DC.

La 6 mai 2017, Răzvan Cojanu a fost învins la puncte de neozeelandezul Joseph Parker, în meciul pentru titlul mondial WBO al categoriei grea, desfășurat la Manukau City (Noua Zeelandă). Parker, deținătorul centurii, s-a impus după 12 reprize, obținând o decizie clară la puncte.

Flavius Biea a câștigat centura WBA Continental la categoria welter (semimijlocie), după ce l-a învins la puncte pe ungurul Laszlo Toth, după 12 reprize, în gala de la Sala Constantin Jude din Timișoara, în 6 mai 2017.

România a cucerit la Campionatele de box ale Uniunii Europene, care s-au desfășurat în perioada 9-18 noiembrie 2018, la Valladolid (Spania), două medalii: argint prin Andrei Arădoaie (cat. 81 kg) și bronz prin Cristian Filip (cat. 91 kg).

Președintele Federației Române de Box, Vasile Cîtea, a fost ales, la 24 februarie 2019, membru în Comitetul Executiv al Confederației Europene de Box (EUBC), la Congresul organizației de la Moscova.

Boxerul român Lucian Bute (39 de ani), fost campion mondial IBF la categoria supermijlocie între 2007 și 2012, și-a anunțat, la 21 martie 2019, retragerea din activitatea sportivă. Bute a susținut ultimul său meci din cariera profesionistă pe 24 februarie 2017, la Quebec City, pierzând prin KO în fața columbianului Eleider Alvarez. Lucian Bute, care și-a apărat cu succes de nouă ori titlul mondial IBF la supermijlocie, a încheiat cu un palmares la profesioniști de 32 de victorii (25 KO) și 5 înfrângeri (2 KO).

Flavius Biea a câștigat, la 29 iunie 2019, centura de campion Intercontinental IBA la categoria super welter, în gala din Sala Sporturilor din Timișoara, după ce l-a învins la puncte, în zece reprize, pe mexicanul Jesus Gurrola.

Vasile Cîtea, aflat la conducerea FR de Box din 14 ianuarie 2016, a câștigat, la 6 februarie 2020, alegerile pentru funcția de președinte al acestui for, obținând al doilea mandat.

La Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020, delegația României de box a obținut un loc 5 prin Maria Claudia Nechita (cat. 57 kg).

Flavius Biea și-a apărat cu succes, la 30 iulie 2021, titlul de campion intercontinental IBA la categoria super welter, după ce l-a învins la puncte pe mexicanul Ivan Alvarez, în gala profesionistă 'Boxing Fighting Championship', din Sala Sporturilor din Timișoara.

La 7 aprilie 2022, fostul președinte al FR Box, Rudel Obreja, a fost condamnat definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul Gala Bute, la cinci ani de închisoare cu executare. La 12 martie 2023, Rudel Obreja a încetat din viață în urma unei afecțiuni grave.

La 30 aprilie 2022, președintele Federației Române de Box, Vasile Cîtea, membru în Comitetul Executiv al EUBC, a candidat și a fost ales membru în Boardul Director al Confederației Europene de Box (EUBC).

La 5 mai 2023, Flavius Biea a câștigat centura vacantă de campion mondial IBA la categoria mijlocie, după ce l-a învins la puncte pe argentinianul Juan Jose Velasco, într-un meci desfășurat pe durata a 12 reprize, într-o gală profesionistă găzduită de Sala Polivalentă din Mioveni.

Pe 12 aprilie 2024, Vasile Cîtea a fost reales, în unanimitate, președinte al Federației Române de Box.

Lăcrămioara Perijoc (54 kg) a câștigat medalia de argint la Campionatele Europene de box de la Belgrad (18-28 aprilie 2024), iar Claudia Nechita a obținut medalia de bronz la cat. 57 kg.

La Jocurile Olimpice de la Paris 2024, delegația României a avut o singură reprezentantă, pe Lăcrămioara Perijoc (cat. 54 kg), care s-a clasat pe locul 9.

Ronald Gavril a câștigat titlul mondial WBF al categoria semigrea, la 30 noiembrie 2024, la Circul Globus din București, după ce l-a învins prin KO în repriza a cincea pe columbianul Juan ''Meteoro'' Boada.

Adunarea Generală ordinară a Federației Române de Box, din 30 aprilie 2025, a votat afilierea la World Boxing, structură recunoscută oficial de către Comitetul Internațional Olimpic. În 5 iunie 2025, Federația Română de Box a anunțat printr-un comunicat că a fost oficial acceptată ca membru afiliat al World Boxing, noua Federație internațională care guvernează boxul la nivel global.

Consiliul Executiv al World Boxing, noua federație internațională a boxului amator, a aprobat, la 19 iunie 2025, afilierea definitivă a cinci noi țări, printre care și România, care a devenit membru cu drepturi depline al World Boxing, cu unanimitate de voturi, cu prilejul Congresului de la Roma din 23 noiembrie 2025.

De-a lungul acestui secol de existență, Federația Română de Box a fost condusă de mari personalități dintre care amintim: prof. univ. Constantin Stoicescu (în anii '40), Benone Petrescu, Egizzio Massini, Gheorghe Calcan (1958-1966), Ion Tudosiu (1967-1968), Gheorghe Guriev (1969-1986), Cornel Nicoda, Tudor Stănică, Ion Sfetcu, Dumitru Sechelariu (1992-1993), Ion Șerban (1993-2000), Mihai Leu (ianuarie-aprilie 2001), Iosif Armaș (2001-2004), Rudel Obreja (2004-2012), Leonard Doroftei (2012-2015). Din ianuarie 2016, președinte al FR de Box este Vasile Cîtea. AGERPRES/(AS - redactor: Liviu Tatu, editor: Mihai Țenea, editor online: Ada Vîlceanu)