Fost jucător emblematic, antrenor, coordonator de academie şi vicepreşedinte în cadrul clubului FC Petrolul Ploieşti, Octavian Grigore a subliniat, într-un interviu acordat AGERPRES, în cadrul proiectului #CentenarPetrolul, dedicat împlinirii a o sută de ani de existenţă a clubului ploieştean, că Petrolul Ploieşti întotdeauna a fost o familie, o unitate, un colectiv.

''La Petrolul tot timpul s-a creat o familie, o unitate, un colectiv, faptul că nu au venit vedete, oameni care să destabilizeze vestiarul, a fost mereu un grup, iar în acea perioadă aproximativ 75-80% dintre jucători erau din Prahova. A fost şi o perioadă când aproape toţi jucătorii erau din Prahova. Conta foarte mult în structura piramidală. Petrolul reprezenta vârful judeţului, asemenea vârfului unui gheţar. Echipa acumula cele mai bune valori. Anual se făceau selecţii, prin trialuri'', a spus fostul mare jucător al clubului.

Momente deosebite trăite în tricoul galben-albastru au fost primul său meci în care a debutat la 17 ani şi a şi marcat, precum şi câştigarea Cupei României în 1995. ''Acestea sunt momentele care te marchează'', a evidenţiat fostul mare jucător al Petrolului.

''Falimentul din 2016 a fost cel mai dificil moment'', a rememorat Octavian Grigore, deţinătorul licenţei PRO, fost antrenor al Petrolului în dese rânduri, cel care a pornit la drum în 2016 în noul parcurs al clubului galben-albastru în ascensiunea spre prima scenă a fotbalului. În acel sezon a reuşit accederea în Liga a 3-a.

Octavian Grigore a ţinut să le mulţumească antrenorilor cu care a lucrat la Petrolul pentru tot ce a învăţat în carieră şi pentru modul în care l-au format ca jucător profesionist şi antrenor. ''Am avut şansa să lucrez cu antrenori reprezentativi pentru club care ne-au învăţat istoria clubului, care ne-au transmis această fidelitate faţă de club, pornind de la domnul Mircea Dridea, continuând cu Edi Iuhasz, cu Mihai Mocanu, cu Alexandru Şoni Pall, cu Dragomir, oameni care au trăit în club şi care ştiau şi ştiu ce înseamnă istoria clubului. Aceşti oameni au contribuit la trofeele clubului, la câştigarea campionatelor pentru Petrolul. Atunci când Petrolul a câştigat titlurile de campioană a beneficiat de o generaţie deosebită, cu jucători fantastici şi care au avut antrenori de valoare certă, precum Nea Ilie Oană, Cernăianu, şi faptul că au jucat ofensiv'', a descris fostul mijlocaş, autor a 52 de goluri în tricoul Petrolului.

În ce priveşte situaţia actuală a clubului, Octavian Grigore a tras un semnal de alarmă cu trimitere către factorii locali şi firmele care pot ajuta financiar Petrolul. ''Nu vreau să fiu ipocrit şi să spun că nu am avut ajutor din partea unor oameni, care cel puţin în prima fază de reconstrucţie a clubului au venit cu sume, care au fost de ajutor, dar acum suntem la alt nivel, clubul are nevoie de o formă mult mai puternică de sprijin şi aici mă refer atât la ajutorul autorităţilor, Consiliul Local, Consiliul Judeţean, cât şi la oamenii potent financiari, la firmele care sunt aici, (...) la a beneficia dintr-un anumit procent din profitul pe care îl face acea firmă şi îl poate dirija către club. Există o anumită reticenţă şi nu ştiu de ce''.

FC Petrolul Ploieşti a trecut prin momente frumoase în cei 100 de ani de la înfiinţare până în prezent, prin performanţele sportive încununate de câştigarea titlurilor de campioană (1930 - sub denumirea Juventus Bucureşti, 1958, 1959, 1966 - sub denumirea Petrolul Ploieşti), a Cupei României (1963, 1995, 2013), precum, şi de participări în cupele europene (Cupa Campionilor Europeni - 1958/1959, 1959/1960, 1966/1967; Cupa Cupelor - 1963/1964, 1995/1996; Cupa UEFA/Europa League - 1962/1963, 1964/1965, 1967/1968, 1989/1990, 2013), dar şi prin momente grele, precum retrogradări în divizia secundă, faliment.

AGERPRES: Domnule Octavian Grigore, sunteţi un jucător emblematic al echipei FC Petrolul Ploieşti, aveţi peste 500 de meciuri în tricoul galben-albastru, 442 de prezenţe doar pe prima scenă a fotbalului românesc, cu 52 de goluri înscrise, sunteţi unul dintre cei mai buni jucători marcatori cu profil defensiv. Aţi ajutat clubul ploieştean atât ca manager, director de academie şi coordonator de loturi ale FC Petrolul, cum vedeţi echipa fanion a judeţului Prahova la moment aniversar de Centenar?
Octavian Grigore: Petrolul Ploieşti se află într-o situaţie sportivă bună spre foarte bună, îşi depăşeşte condiţia financiară pe care o are în acest moment şi pot spune că avem speranţe, şi vorbesc în numele meu ca suporter în acest moment, într-o clasare dacă nu în primele şase echipe măcar în primele opt care să ne poată permite să putem accesa un loc într-o competiţie europeană.

AGERPRES: Care a fost cel mai frumos moment din cariera dumneavoastră ca jucător în tricoul echipei Petrolul Ploieşti?
Octavian Grigore: Este indubitabil faptul că în momentul în care câştigi un trofeu acela este unul dintre momentele deosebite, iar câştigarea Cupei României (1995 - n.r.) este în primele două. Apoi, a fost momentul debutului la prima echipă, pentru că vin din centrul de copii şi juniori al clubului şi am promovat la 17 ani în prima echipă, iar acela a fost momentul în care am şi marcat prima dată pentru Petrolul. Acestea sunt momentele care te marchează.

AGERPRES: Dar care a fost cel mai dificil moment pentru dumneavoastră în cadrul clubului, atât ca jucător, antrenor, manager al Academiei?
Octavian Grigore: Acela a fost momentul în care clubul a intrat în faliment, a fost un moment greu pentru suporterii clubului, iar noi o parte dintre foştii jucători, împreună cu suporterii, am reînfiinţat o societate care să preia din punct de vedere sportiv, pentru ca Petrolul Ploieşti să aibă continuitate.

AGERPRES: Practic renaşterea clubului FC Petrolul Ploieşti se datorează dumneavoastră şi implicării altor legende ale clubului. Cât de mult a contat contribuţie avută de dumneavoastră atât ca jucător, ca antrenor, ca manager de Academie pentru continuitatea clubului ploieştean pe prima scenă şi pentru prezenţa sa sportivă în acest moment?
Octavian Grigore: Nu sunt în măsură să dau eu acest verdict. Cred că verdictele ar trebui să le dea suporterii, să le dea oamenii care au fost alături de club şi care iubesc acest club.

AGERPRES: Sunteţi unul dintre cei mai reprezentativi oameni de fotbal pentru clubul FC Petrolul Ploieşti, cele mai multe jocuri în tricoul galben-albastru, unii vă consideră un fel de Francesco Totti pentru Petrolul Ploieşti. Cum apreciaţi această caracterizare?
Octavian Grigore: Mă bucur că am ajuns să slujesc acest club din punct de vedere sportiv ca jucător cu un număr însemnat de jocuri, asemănarea cu Totti este uriaşă, pentru mine este o mândrie să pot fi comparat cu un jucător prin prisma jocurilor jucate pentru aceaşi echipă. Sunt convins că sunt şi alţii care au activat pentru un singur club şi în momentul de faţă stau şi mă gândesc dacă lucrurile din momentul de faţă mai sunt valabile cum erau în trecut să fii fidel unui singur club şi să nu părăseşti acel club datorită afecţiunii pe care o ai vis-a-vis de apartenenţa ta la club. Mi-am dorit să rămân în cadrul clubului şi după încheierea carierei de jucător pentru că am considerat că sunt dator să dau înapoi generaţiilor viitoare ceea ce mi s-a oferit şi mie. Sunt antrenor cu licenţă PRO, am făcut cursuri de director academie şi am experimentat şi această poziţie şi pe cea de vicepreşedinte în cadrul clubului.

AGERPRES: Aţi condus Petrolul Ploieşti în nenumărate rânduri, chiar la momentul repornirii proiectului din Liga a 4-a în 2016, aţi reuşit promovarea în acel an în Liga a 3-a. Cât de greu a fost atunci, pentru că aţi pornit de la zero, aţi încropit un lot de jucători, v-au ajutat şi oamenii de pe plan local şi fotbalistic şi financiar, cum aţi pornit reţeta pentru renaşterea Petrolului pentru că sunteţi artizanul managerial al repornirii competiţionale a clubului?
Octavian Grigore: Pot spune că simplu nu a fost. Nu a fost nici foarte greu, pentru că exista o emulaţie în jurul clubului, în jurul renaşterii Petrolului, oameni care au venit cu sufletul alături de noi atunci din tribune, cât şi din mediul sportiv, şi mă refer la preşedintele AJF Prahova, Silviu Crângaşu, care a avut un merit deosebit în renaşterea clubului, mă refer la suporterii care au fost alături de noi şi la colegii mei care au făcut acest proiect alături de jucători care au venit să participe în primă fază la renaşterea clubului. Selecţia nu a fost uşoară pentru că nu cunoşteam jucătorii din judeţ. Am făcut anumite selecţii bazate pe recomandări, apoi am mers pe ideea aducerii din centrul de copii şi juniori a unor jucători care să asigure continuitatea lotului pe o perioadă mai lungă şi coroborate cu nevoia de puncte pentru a promova în primul an au dus la un campionat frumos, plin de emoţii, plin de oameni în tribune şi de ataşament vis-a-vis de culorile clubului. A fost o renaştere grea, dar frumoasă.

AGERPRES: În calitate de manager au fost momente dificile în care aţi simţit că deşi daţi totul pentru Petrolul şi aţi rămas fără soluţii în a ajuta clubul? În sezonul 1981/1982 aţi promovat pe prima scenă într-o confruntare grea cu Rapid, iar în 2016 aţi promovat ca antrenor clubul într-o ligă superioară. În momentele dificile aţi fost implicat în sprijinirea clubului Petrolul Ploieşti şi aţi reuşit, dar au fost momente de impas când nu aţi mai avut soluţii de salvare a situaţiei?
Octavian Grigore: Am promovat Petrolul din Liga a 2-a în primă ligă în anul 2003, atunci a fost un moment delicat, când o parte din acţionariatul clubului a făcut asociere cu cei de la Astra Ploieşti. A fost un moment destul de greu, pentru că am preluat o echipă tânără, în formare, fără experienţă, care era pe locul 9 şi cu destul de multe probleme în momentul respectiv. Dar am gestionat destul de bine acest lucru, împreună cu preşedintele clubului şi cu oamenii care n-au fost alături, de la cei cu finanţarea, la suporteri, şi am reuşit să promovăm din punctul meu de vedere la momentul respectiv neaşteptat, pentru că alte echipe erau date ca favorite, am făcut un campionat bun atunci. Am avut jucători buni atunci, un Alin Savu, un Gabriel Paraschiv, un Bogdan Aldea, Panait, Cernea, Ionuţ Irimia, Edi Iordănescu, Biţică. Au fost jucători care au confirmat şi la prima ligă.

AGERPRES: A fost greşită fuziunea cu Astra Ploieşti, mulţi consideră că nu trebuia făcută acea fuziune cu echipa din cartierul 9 Mai?
Octavian Grigore: Da şi eu sunt unul dintre oamenii care consideră că acea fuziunea nu îşi avea rostul.

AGERPRES: Cu ce preşedinte de club aţi colaborat cel mai bine dumneavoastră când aţi fost antrenor la Petrolul Ploieşti?
Octavian Grigore: Am preluat echipa ca antrenor în campionatul 2002-2003 când preşedinte era Eugeniu Goicea şi pot să spun că a fost un preşedinte care m-a sprijinit mult şi care a avut încredere în munca pe care o depun. Apoi am lucrat cu Edi Alexandru şi cu Florin Bercea, doi oameni pentru care am doar cuvinte de laudă, pentru că s-au implicat şi care şi-au dorit binele clubului, iar ulterior în 2016 cu Cristi Vlad şi cu sprijinul grupului Veolia, iar pe această cale mulţumesc aportului financiar şi implicării totale la renaşterea acestui club prin ajutorul financiar al acestei societăţi şi implicit al domnului Mădălin Mihailovici, pentru că am avut stabilitate şi posibilitatea de a lucra în condiţii bune, iar lucrurile au arătat în timp că au funcţionat şi că încă funcţionează.

AGERPRES: Care este jucătorul cel mai talentat pe care l-aţi antrenat şi care v-a plăcut cel mai mult pentru jocul echipei Petrolul Ploieşti? Sau au fost mai mulţi?
Octavian Grigore: Pornind de la Alin Savu, de la Gabriel Paraschiv, doi jucători care au marcat generaţia 2003 şi care au făcut diferenţa prin jocul lor. Apoi genul acesta de jucători pe care i-am avut nu i-am mai regăsit de talia lor, ca joc şi implicare directă în evoluţia echipei.

AGERPRES: Are echipa Petrolul astăzi vreun jucător similar?
Octavian Grigore: Nu. Astăzi Petrolul nu are un jucător de talia lor. Înafară de Gicu Grozav, pe care nu l-am trecut, pentru că mă gândeam la generaţiile tinere. Gicu Grozav este jucătorul care îmi place foarte mult, este exponenţial pentru Petrolul. El este jucătorul care atunci când îşi doreşte şi este în formă poate decide de unul singur jocul. Dar este singular şi mi-aş fi dorit mai mulţi jucători precum Gicu.

AGERPRES: Faţă de perioada dumneavoastră ca jucător al clubului galben-albastru, la etapele când aţi condus de pe bancă echipa şi când aţi fost manager de Academie şi vicepreşedinte, raportat cu momentul actual, se află echipa pe un culoar dedicat performanţei?
Octavian Grigore: Da. Ne înscriem în tiparul echipelor fără bugete mari, al echipelor care au nevoie de aportul publicului la meciurile de acasă. Întotdeauna Petrolul a fost o echipă reactivă, care a ştiut să se închidă foarte bine, să speculeze spaţiile şi ocaziile oferite şi în acest moment ne încadrăm în aceleaşi tipare. Faptul că Petrolul a stat recent în clasament pe locul 2 şi apoi 3 spune foarte mult despre ceea ce potenţial are în acest moment. Cred că este loc de mai bine şi cred şi îmi doresc o clasare pe locurile superioare şi pentru că istoria clubului impune anumite lucruri, iar revenind la ceea ce înseamnă realitate ar trebui să tragem un semnal de alarmă vis-a-vis de ce înseamnă situaţia financiară şi ajutorul care trebuie dat acestui club, fie din partea privată, fie din partea publică, este nevoie de un sprijin financiar considerabil.

AGERPRES: Spuneţi că la acest moment Petrolul este o echipă eficientă a campionatului, raportat la bugetul actual, la dotările privind terenurile sau baza de pregătire, dar de ce se chinuie Petrolul? De ce în zone mai slabe economic, echipa locală este ajutată mai mult?
Octavian Grigore: Poate în anumite zone oamenii sunt mai inimoşi, mai apropiaţi de fenomen, judeţul Prahova şi implicit oraşul Ploieşti sunt pline de ''cunoscători'' şi de oameni care spun că au făcut sport, dar în momentul în care clubul spune că are nevoie de ajutorul lor, ei refuză să se implice. Nu vreau să fiu ipocrit şi să spun că nu am avut ajutor din partea unor oameni care cel puţin în prima fază de reconstrucţie a clubului au venit cu sume care au fost de ajutor, dar acum suntem la alt nivel, clubul are nevoie de o formă mult mai puternică de sprijin, şi aici mă refer atât la ajutorul autorităţilor, Consiliul Local, Consiliul Judeţean, cât şi la oamenii potenţi financiari, la firmele care sunt aici, nu mă refer la a băga mâna în buzunar unui om, ci la a beneficia dintr-un anumit procent din profitul pe care îl face acea firmă şi îl poate dirija către club. Există o anumită reticenţă şi nu ştiu de ce. Am simţit şi pe pielea noastră atunci când am condus clubul. Şi noii conducători resimt acelaşi lucru, pentru că lucrurile nu s-au aşezat din punct de vedere financiar. Încă sunt probleme, dar sper să le rezolvăm şi să existe o stabilitate financiară care să îşi aducă o linişte financiară pe baza căreia poţi avea planuri pe perioadă medie şi lungă.

AGERPRES: Ce s-a întâmplat cu baza de pregătire de la Boldeşti unde Petrolul se antrena în linişte, fără să fie nevoie să caute mereu terenuri de antrenament?
Octavian Grigore: Atâta timp cât a existat finanţare din partea FSLI Petrom a existat această colaborare cu Boldeşti, unde se crease şi o pepinieră a clubului, unde jucătorii mergeau să joace şi de unde au venit înapoi jucători care au activat în prima ligă, mă refer la Florin Pârvu, la Bogdan Onuţ, la Cristi Vlad, la mulţi alţii.

AGERPRES: În 2009, Federaţia internaţională pentru statistica fotbalului v-a plasat pe locul 76 din 100 într-un clasament al celor mai buni marcatori jucători cu profil defensiv la nivel mondial?
Octavian Grigore: Am beneficiat de colegi care simţeau poziţionarea la fazele fixe. Dar lucram mult la fazele fixe. Rămâneam după antrenament şi exersam câţiva colegi fazele fixe. Pentru că schemele atunci erau puţine, nu erau atât de multe şi complexe ca astăzi. Am văzut mişcări deosebite la jocurile internaţionale de a deruta adversarul, de a scăpa din marcaj şi de a-ţi crea un avantaj pe o anumită poziţie. Noi exersam foarte mult lovirea mingii pentru că şi poziţionarea te ajută, pentru că un jucător poate da gol atât timp cât mingea ajunge la el. Noi jucam foarte mult pe cornere şi pe lovituri libere din lateral, iar dacă mingea nu ajunge la jucător nu are cum să dea gol. Chiar dacă are o detentă foarte bună şi anticipează bine dacă mingea nu ajunge la el nu are cum să dea gol. Exersam mult împreună cu colegii mei, dau aici exemplu pe Bujorel Mocanu, fostul meu coleg de cameră, care acum nu mai este, Dumnezeu să îl odihnească, şi care mi-a fost şi un prieten foarte foarte bun şi cu care rămâneam suplimentar, de asemenea cu Costel Lazăr, cu Adrian Ursea, cu Cristi Zmoleanu, cu Vică Greaca. Iar noi am învăţat de la Marica. Noi eram puşti, iar Marica ne aduna şi ne învăţa. Ne învăţa cum să atacăm mingea, în funcţie de traiectoria balonului, ne învăţa cum să avem şanse la cornere să putem să înscriem. Era mare lucru să fii îndrumat în primă fază de jucători cu experienţă, jucători foarte buni, de o calitate incontestabilă, iar apoi să poţi să transmiţi celorlalţi ceea ce ai învăţat. Am exersat multe scheme cu Ion Marin, când domnul profesor a fost antrenor la club, iar sub îndrumarea dânsului am câştigat Cupa României. Exersând acea schemă, la o statistică de 4-5 cornere dădeam un gol. Am avut şi jucători care săreau foarte bine să lovească mingea cu capul, de genul Pârlog, Bălăceanu, Vivi Răchită şi subsemnatul, eram patru jucători cu talie peste 1,85. Andreicuţ, iarăşi, a fost un jucător foarte bun la loviturile cu capul, Zafiris, de asemenea, care chiar dacă statura sa nu îl recomanda, dar avea o detentă foarte bună. O mare parte din golurile marcate au venit din aceste faze fixe.

AGERPRES: Astăzi jucătorii mai rămân suplimentar peste program?
Octavian Grigore: Cred că da, pentru că jucătorii profesionişti se îngrijesc de cariera lor, ei decid când au nevoie de a lucra suplimentar. Se fac aici nişte relaţii, care nu sunt doar sociale, sunt relaţii de joc, înafara terenului sunt de comunicare, ieşeam la o bere. La Petrolul tot timpul s-a creat o familie, o unitate, un colectiv. Aici, faptul că nu au venit vedete, oameni care să destabilizeze vestiarul, a fost mereu un grup, iar în acea perioadă aproximativ 75-80% dintre jucători erau din Prahova. A fost şi o perioadă când aproape toţi jucătorii erau din Prahova. Conta foarte mult în structura piramidală. Petrolul reprezenta vârful judeţului, asemenea vârfului unui gheţar. Echipa acumula cele mai bune valori. Anual se făceau selecţii, prin trialuri. Toţi jucătorii observaţi erau chemaţi la trialuri, unde se făceau echipe şi din cei chemaţi rămâneau câţiva sau niciunul în funcţie de calitatea lor şi de nevoile clubului. Prin aceste trialuri au ajuns la club jucători importanţi, care nu au venit pe bază de transfer, ci pe baza acestor selecţii.

AGERPRES: În perioada dumneavoastră erau metodele de pregătire diferite cu mult faţă astăzi, cu altă stricteţe, dar şi ca pregătire a organizării jocului, pentru că astăzi se observă, Petrolul se apără bine şi primeşte puţine goluri, are una dintre cele mai bune defensive?
Octavian Grigore: Am avut şansa să lucrez cu antrenori reprezentativi pentru club care ne-au învăţat istoria clubului, care ne-au transmis această fidelitate faţă de club, pornind de la domnul Mircea Dridea, continuând cu Edi Iuhasz, cu Mihai Mocanu, cu Şoni Pal, cu Dragomir, oameni care au trăit în club şi care ştiau şi ştiu ce înseamnă istoria clubului. Aceşti oameni au contribuit la trofeele clubului, la câştigarea campionatelor pentru Petrolul. Atunci când Petrolul a câştigat titlurile de campioană a beneficiat de o generaţie deosebită, cu jucători fantastici şi care au avut antrenori de valoare certă, precum Nea Ilie Oană, Cernăianu, şi faptul că au jucat ofensiv. Într-o primă fază şi noi am preluat acest suflu ofensiv, problema este că lucrurile s-au schimbat şi din punct de vedere social. Nu mai erau condiţiile din anii 1966-1970. Petrolul a avut o perioadă de fluctuaţie, cu prezenţă pe prima scenă, apoi în liga secundă, apoi iarăşi promovare şi am prins perioada aceea şi ştiu foarte bine. Nu a fost simplu să treci din prima ligă în liga a doua şi să promovezi imediat şi toate presiunile de atunci, influenţele de atunci, a fost o perioadă foarte grea, însă uşor-uşor clubul s-a sedimentat şi şi-a creat o anumită identitate din punct de vedere al jocului. Petrolul a etalat permanent un joc solid din punct de vedere defensiv şi probabil al construcţiei, cu jucători foarte buni în ofensivă şi poate şi de aici numărul de goluri mai mic şi spectaculozitatea jocului mai redusă, însă are această eficienţă foarte benefică care aduce puncte şi dă locul din clasament.

AGERPRES: Ce post în teren v-a plăcut să jucaţi mai mult pentru echipa galben-albastră, fundaş sau mijlocaş?
Octavian Grigore: Am jucat probabil în 80% din carieră ca mijlocaş. În ultima perioadă am devenit fundaş central prin plecarea lui Vivi Răchită la Steaua, am fost retras în acea zonă să-l ajut pe Bălăceanu şi ulterior pe Bogdan Onuţ care aveau nevoie şi de ajutor şi de îndrumare în teren. Mi-a plăcut mai mult să joc la mijlocul terenului ca mijlocaş pentru că este motorul echipei, este cureaua de transmisie, acolo ai jocul în faţă să poţi să dirijezi jocul, iar faptul că am ajuns la finalizare şi am reuşit să dau atâtea goluri în prima ligă spune ceva şi despre aportul ofensiv. Consider că am fost un jucător ''box to box'', care contribuie la ambele faze, nu doar unul pur defensiv.

AGERPRES: În 13 aprilie 1996, Petrolul Ploieşti învingea Rapidul, scor 2-1, dublă reuşită de Octavian Grigore, minutele 33 şi 37, practic aţi învins de unul singur echipa rivală. Ce pronostic încercaţi privind meciul de vineri cu Rapid, în Primus Derby?
Octavian Grigore: Întotdeauna meciurile cu Rapid au fost jocuri viu disputate, jocuri în care angrenarea suporterilor este una la cote maxime. Îmi doresc să văd un joc viu, un joc în care jucătorii etalează calităţile reale şi sper să ieşim învingători sau să nu fim înfrânţi de către Rapid. Există această rivalitate, care este benefică din punctul meu de vedere, cu meciuri frumoase, meciuri deosebite şi cu spectatori mulţi în tribune.

AGERPRES: Când estimaţi că va avea Petrolul un jucător de calibrul dumneavoastră, fidel pe o perioadă lungă de timp, eficient din punct de vedere al jocului şi cu multe goluri marcate?
Octavian Grigore: Depinde de fiecare jucător ce îşi doreşte. Dar astăzi interesele, influenţele, atracţiile financiare nu converg către acest lucru. Există un buget, trebuie să te încadrezi în el, iar în momentul în care un jucător ajunge la o anumită maturitate şi valoare şi este atras cu sume importante sub convins că va pleca. Nu ştiu dacă va mai exista posibilitatea ca cineva să rămână o perioadă lungă şi să fie ataşat de club, fidel clubului. Îmi doresc, poate din pepinieră, poate alt jucător venit. Nu este neapărat nevoie să fie crescut la Petrolul, şi mă gândesc la Gicu Grozav, care a venit şi care s-a identificat cu Petrolul, cu nevoile clubului. Şi sunt sigur că o să ne mai ajute, şi nu doar prin ceea ce el ne oferă în teren, dar şi prin ceea ce oferă în vestiar. Pentru că cei care vin din urmă, aceşti copii din pepinieră, au nevoie de modele. El este un model sută la sută pentru ei. Aceşti copii din club au nevoie de modele pozitive, care să-i ajute să progreseze, modele de comportament, de adeziune. Societatea de acest lucru are nevoie. Acum se petrece mult timp pe reţelele de socializare, unde nu toate lucrurile sunt corecte, frumoase, reale.

AGERPRES: Cum îi vedeţi acum pe cei doi jucători ai Petrolului convocaţi la loturile naţionale, Alin Boţogan şi Mihnea Rădulescu, cum apreciaţi viitorul lor la club?
Octavian Grigore: Îi cunosc de mult pe aceşti copii, pentru că ocupând şi funcţia de director al Academiei ei au crescut sub îndrumarea implicită a mea şi colaboratorilor. Boţogan este un jucător cu un profil deosebit faţă de Mihnea Rădulescu, este un jucător ''box to box'', căruia îi place să alerge foarte mult, care are calitate, în momentul de faţă cred că el are nevoie de o disciplină tactică pentru că are momente când iese din partitura tactică şi se află în zone unde nu este productiv. El poate să fie o soluţie pe o perioadă lungă pentru Petrolul Ploieşti, depinde de el dacă adeziunea faţă de club sau celelalte aspecte, financiare, îl menţin aici. Iar Mihnea Rădulescu este un jucător cu un talent vizibil, are o execuţie cu un picior cu gleznă fină, el este inventiv, poate să facă pasul către o altă echipă, dar mi-aş dori ca el să nu facă acest pas acum imediat în iarnă, să mai continue la Petrolul pentru a-şi îmbunătăţi calitatea lui sportivă şi cunoştinţele la nivelul primei ligi pentru că s-ar putea să plece şi să fie într-o zonă în care să nu fie la fel de bine primit ca integrare cum este la Petrolul, iar acest lucru ar putea să ducă la scăderea lui sportivă. Dar îl văd un jucător important pentru fotbalul românesc. Are o calitate foarte bună şi poate deveni un jucător important la nivelul fotbalului românesc.

AGERPRES: În acest sezon desfăşurat şi sub aniversarea Centenarului clubului, va intra Petrolul în play-off?
Octavian Grigore: Îmi doresc acest lucru. În momentul acesta este greu să spun precis, cu o proporţie anume, da va intra în play-off. Dar Petrolul este o echipă care va avea un cuvânt greu de spus în ce priveşte primele şase locuri de play-off.

AGERPRES: Cum vedeţi Petrolul mai departe, şi după acest sezon?
Octavian Grigore: Este un pic de ceaţă. Aşa cum am spus, putem face planuri de moment şi pe o perioadă scurtă, dar perioada lungă încă nu o văd pentru că revin iarăşi la ce înseamnă stabilitate financiară. Până acest lucru nu este realizat plutim într-o incertitudine. Normal, mi-aş dori ca Petrolul Ploieşti să avanseze şi din punct de vedere organizatoric şi din punct de vedere sportiv, să poată să obţină un trofeu, să aspire la obţinerea cât mai multor trofee, însă sunt foarte multe lucruri de pus la punct, plecând de la Academie, cu terenurile de antrenament, cu spaţiile de pregătire, cu antrenori calificaţi şi multe alte lucruri. Este nevoie de implicare, dar care să fie una nu dictatorială, ci de ajutor şi sunt convins că atunci când vor veni mai mulţi oameni alături de clubul Petrolul Ploieşti cu sprijin financiar şi se va obţine acea linişte financiară, se pot face proiecte pe o perioadă medie şi apoi lungă.

AGERPRES: Ce vă doriţi pentru Petrolul în următoarea sută de ani?
Octavian Grigore: Nu sunt un vizionar. Pe o perioadă scurtă mi-aş dori un FC Petrolul Ploieşti care să fie în primele şase permanent şi care să îşi propună un obiectiv, câştigarea unui campionat după atâţia ani sau a unei cupe sau participare în cupele europene. Pe o perioadă medie este de urmărit situaţia financiară în România, care este o ţară bogată, dar care nu se implică foarte mult în sport. Astăzi am citit un articol în care domnul Ţiriac spusese şi făcuse un apel către preşedintele ţării de a angaja doi oameni care să se ocupe de sport la nivel naţional şi de promovarea talentelor în sport. Dacă nu s-a reuşit la nivelul propunerii avansate de domnul Ţiriac pe care îl consider un om cu impact internaţional, atunci mi-e greu să cred că un club precum FC Petrolul Ploieşti poate avea succes pe termen mediu vis-a-vis de ce înseamnă partea politicului.
AGERPRES/(A, AS-autor: Liviu Tatu, editor: Mihai Ţenea, editor online: Ady Ivaşcu)