Fotbalistul Gabriel Tamaş (39 de ani), care a evoluat în ultimele 10 luni la divizionara secundă Concordia Chiajna, şi-a anunţat retragerea din activitate, el declarând că în cariera sa a avut realizări şi nu poate fi considerat drept un "neica nimeni" sau "un alcoolic".

"Pentru mine este o zi tristă. Când eşti în fotbal o viaţă întreagă este foarte dificil să te desparţi de lucrul pe care îl iubeşti cel mai mult. Dar în viaţa oricărui sportiv vine şi ziua asta, a despărţirii. Însă este o despărţire ca jucător, pentru că voi continua să stau lângă fotbal, să ajut fotbalul aşa cum pot. Realizări ai când câştigi o cupă europeană sau o Cupă Mondială... aşa, un campionat, o Cupă, o Supercupă sau o promovare în Anglia nu ştiu dacă le putem pune la realizări. Poate pentru unii astea nu sunt. Dar jucând şi la naţională unde am strâns 67 de selecţii, jucând în campionate precum Anglia sau Spania, cred că am făcut ceva în cariera mea de fotbalist, nu am fost un neica nimeni sau un alcoolist (n.r. - alcoolic) cum mă credeţi voi sau cine mă crede. Pentru că pe hârtie spun cam multe", a afirmat el într-o conferinţă de presă.

"Eu n-am făcut fotbal dintr-o necesitate, deşi până la urmă toată lumea munceşte pentru bani... eu l-am făcut pentru plăcerea de a juca fotbal. Eu de asta am şi continuat, pentru că deşi eram făcut ba bun, ba rău, voiam să demonstrez că pe teren închid gura contestatarilor. Şi cred eu că până la vârsta asta le-am cam închis. Când era Dobrin, Dumnezeu să-L ierte... şi alţi mari fotbalişti... ei ce făceau? Erau sectanţi? Nu cred, şi aveau rezultate. Eu am fost un pic mai mediatizat, dar toţi beau câte un şpriţ, nu vă faceţi probleme, doar că nu se arată. Dar mie nu-mi place să beau în casă, ce, sunt alcoolist (n.r. - alcoolic) să beau în casă? Eu dacă vreau să ies afară, ies. Nu sunt la puşcărie, că am fost. Mulţumesc mamei şi soţiei pentru că au îndurat atât de multe lucruri... vă daţi seama la cât s-a scris de mine şi la câte prostioare am făcut. Dar nimeni nu e perfect", a adăugat Tamaş.

Fostul internaţional a explicat că fizic mai putea evolua încă 5-6 ani, dar nu şi din punct de vedere mental.

"Îi mulţumesc în primul rând tatălui meu care m-a dus la fotbal când eram mic şi uite că am ajuns să joc până la aproape 40 de ani. Dar cu toate că mă simt foarte bine, am decis că psihic nu mai pot să joc fotbal. Fizic aş putea să mai joc încă 5-6 ani. Dar eu fiind un rebel, sunt şi un băiat emotiv care pune totul la suflet. Când ajungi să plângi în casă pentru că pui prea mult suflet şi nu vezi roadele... atunci psihic nu eşti bine. Degeaba poţi fizic, dacă nu mai poţi psihic. Eu sunt unul dintre cei care ridică mâna şi spun că nu mai pot să ajute", a menţionat el.

Un motiv al retragerii sale îl reprezintă şi faptul că nu a văzut la coechipierii săi dorinţa de a promova în Superligă.

"Retragerea mea nu vine după vreo ceartă cu domnul Lincar sau domnul Tănase, care au fost extraordinari cu mine. Nu e o decizie că am venit beat la antrenamente sau ce s-a mai scris. Eu am slăbit la Chiajna de la 93 la 86, doar pentru dorinţa asta de a ajuta clubul să poată să promoveze. Dar văd că dorinţa a fost doar a mea, nu şi a celor din jur... şi nu mă refer la conducere sau la staff-ul tehnic. Cu toate că o să se supere pe mine (n.r. - coechipierii), nu mă interesează, asta e realitatea", a spus fundaşul.

În opinia sa, fotbalul românesc a ajuns la un nivel scăzut pentru că jucătorii tineri sunt delăsători.

"Ce se întâmplă în fotbalul românesc mă lasă rece. Toată lumea spune că fotbalul românesc încet-încet creşte, când colo ne ducem la vale. Nivelul fotbalului românesc e foarte scăzut. Caractere ca noi, cei mai în vârstă, care am făcut ceva în fotbalul românesc, nu mai sunt multe. Şi când mă uit la ce vine din spate, cât de delăsători sunt şi cum pun piciorul la meciuri şi la antrenamente... şi ăsta a fost un motiv ca să mă retrag. Dar eu sper să mai lase orgoliul ăla de o parte, cei care vor veni, şi să nu îi mai intereseze banii. Pentru că banii vin dacă munceşti", a precizat Gabriel Tamaş.

Fundaşul regretă că nu a jucat la o ediţie a Cupei Mondiale cu echipa naţională şi afirmă că s-a simţit cel mai bine când a jucat la Dinamo: "Normal că orice fotbalist visează să joace la un Campionat European, la o Cupă Mondială... iar eu nu am reuşit să joc la ultima. La echipele de club, pot să spun că la Dinamo m-am simţit cel mai bine în cariera mea. Iar antrenorul care m-a marcat din toate punctele de vedere, pentru că m-a şi ajutat foarte mult, este nea Piţi (n.r. - Victor Piţurcă)".

Tamaş nu este hotărât dacă în viitor va fi antrenor sau manager, însă cu siguranţă îşi va deschide o academie de fotbal.
"Eu am şi alte planuri pe viitor şi nu puteam să le fac pe ambele, adică jucând şi fotbal. Eu vreau să continui şi Şcoala de Antrenori şi să fac toate cursurile care ţin de managementul fotbalistic. Nu ştiu dacă voi fi antrenor sau ce voi fi, o să aleg după ce fac cursurile. Însă acum voi înfiinţa o academie pentru ca toţi copiii să aibă ce nu am avut eu când eram mic", a explicat el.

În vârstă de 39 de ani, Gabriel Tamaş a evoluat în cariera sa la formaţiile FC Braşov, Tractorul Braşov, FC Dinamo, Galatasaray Istanbul, Spartak Moscova, Celta Vigo, AJ Auxerre, West Bromwich, CFR Cluj, Doncaster, Watford, FCSB, Cardiff, Hapoel Haifa, Astra Giurgiu, Universitatea Cluj, FC Voluntari, Petrolul Ploieşti şi Concordia Chiajna.

El are în palmares un titlu de campion al României (FCSB), 3 Cupe ale României (2 cu Dinamo şi 1 cu FCSB), 2 Cupe ale Ligii (FCSB), 1 Supercupă a României (Dinamo), 1 Cupă a Israelului (Hapoel Haifa) şi 1 Supercupă a Israelului (Hapoel Haifa).

Tamaş a evoluat în 67 de partide pentru echipa naţională a României, reuşind 3 goluri. El a făcut parte din lotul primei reprezentative la turneul final al Campionatului European din Elveţia şi Austria, în 2008, jucând în toate cele trei meciuri din faza grupelor. AGERPRES (V, AS-autor: Marius Ţone, editor: Adrian Drăguţ, editor online: Adrian Dădârlat)