Sportivul român Cătălin Chirilă a declarat pentru AGERPRES că medalia de aur obţinută duminică la Campionatele Mondiale de la Halifax îi dă speranţe foarte mari pentru Jocurile Olimpice de la Paris, din 2024.

Cătălin Chirilă a reînnodat tradiţia campionilor legendari la canoe simplu, de la Simion Ismailciuc şi Ivan Patzachin la Aurel Macarencu, după aurul şi argintul cucerite la Mondialele de la Halifax în probele de 1.000 şi 500 m, iar marele său obiectiv devine acum Jocurile Olimpice 2024 de la Paris.

Chirilă, de la CSA Steaua, a refăcut punţile, după o aşteptare neverosimilă de 36 ani, către marile victorii la canoe simplu, ultimul titlu mondial fiind cucerit de Aurel Macarencu în 1986.

După ce a încheiat parteneriatul la canoe dublu cu Victor Mihalachi, care s-a retras, cu un loc cinci la JO de la Tokyo la 1.000 m, Chirilă s-a pregătit exclusiv pentru proba de simplu din toamna trecută şi a reuşit într-un timp foarte scurt să se aşeze la masa marilor campioni în proba de 1.000 m, precum brazilianul Isaquias Santos, campionul olimpic de la Tokyo şi multiplu campion mondial, şi cehul Martin Fuksa, cu cinci medalii de argint la Mondiale pe această distanţă, precum şi trei titluri europene.

''Eu când am plecat către Canada, mi-am spus un singur lucru, am dorit să fac spectacol. Ştiam că sunt nou printre ei, unora dintre adversari le-am atras atenţia, le-am câştigat interesul, unii poate m-au subestimat şi eu îmi doream să fac spectacol. Ştiam că acum la început pot face o figură frumoasă. Dar sincer vorbind, nu mă aşteptam chiar la aur. Îmi doream medalii, pentru că la Cupa Mondială am concurat cu aceiaşi sportivi şi am văzut că se poate. Nimeni nu este de neînvins până la urmă şi se poate câştiga cea mai strălucitoare medalie, cum s-a văzut. Cred că abia mâine o să realizez exact ce am făcut. Dar sentimentul, întâiul sentiment, cum am coborât din barcă, a fost formidabil. Pur şi simplu gândul că sunt campion mondial îmi dă speranţe foarte mari pentru Jocurile Olimpice de la Paris'', a declarat Cătălin Chirilă pentru AGERPRES.

Chirilă a simţit că are în permanenţă cursa în control, şi-a gestionat inteligent efortul şi a mai păstrat ceva în rezervor în cazul în care ar fi fost nevoie pentru finiş: ''Sincer, gândul că am câştigat a fost dinainte să trec linia de sosire. Practic nu am fost epuizat 100% la finalul cursei şi la ultimele balize, conştientizam că sunt primul şi nimeni nu mă mai poate ajunge. A fost un sentiment foarte plăcut. Practic am trăit cursa de la un cap la celălalt fără să mă epuizez 100%, să pic clar pe ponton, cum o făceam de regulă. Am simţit că am controlat cursa încă de la început, chiar dacă pe cameră, pentru telespectatori, s-a văzut că eram în spate, eu de fapt m-am ţinut de tactica pe care am abordat-o şi în serie şi a fost reuşită la final. La 1.000 m, pur şi simplu am încercat să ating o distanţă cât mai lungă, fără să epuizez prea multe resurse, pentru a putea să măresc finişul în cazul în care exista vreun adversar care să fie acolo aproape, să fim la bătaie, şi să am un avantaj. Am fost foarte relaxat în prima parte şi am încercat să manageriez cumva resursele pentru a putea evalua cât mai bine pe a doua parte''.

Vremea, în special un vânt de stânga faţă, a jucat un rol important în cursa în care Cătălin Chirilă şi-a impus superioritatea: ''Relaxarea mea a venit datorită vremii favorabilă mie, a stângacilor din cursă, şi am zis înainte de cursă că îngeraşii care lucrează acolo sus, lucrează foarte bine şi vremea a fost exact în avantajul meu. De acolo şi relaxarea, am plecat în cursă cu gândul că majoritatea adversarilor sunt dreptaci şi sunt într-un oarecare dezavantaj din cauza vântului, care a fost stânga faţă şi mă avantaja. Ştiam că vor întâmpina probleme la direcţia bărcilor şi am profitat maxim de acest avantaj''.

Vântul e şi explicaţia de ce în serie, Chirilă a fost mai rapid ca în finală cu aproape 15 secunde: ''A fost vântul mai tare în finală şi de acolo vine şi timpul mai slab''.

Peste doar zece zile de la Mondiale, Cătălin Chirilă va lua startul într-o altă competiţie importantă, Europenele de la Munchen (18-21 august), competiţie în care tulceanul nu îşi poate stabili un obiectiv mai prejos ca la Halifax: ''Îmi doresc un rezultat cel puţin la fel de fabulos, cu două medalii''.

La Europene, ultima medalie românească în probele de canoe simplu, un argint, a fost cucerită de Iosif Chirilă în 2011 la 1.000 m, în timp ce la 500 m, Florin Mironcic cucerea tot un argint, dar în 2006. Mironcic a fost ultimul campion european din România la 1.000 m, la ediţia din 2006 de la Racice (Cehia). AGERPRES/(AS/autor: Teodor Ciobanu, editor: Mihai Ţenea, editor online: Ady Ivaşcu)