Pentru a începe o viaţă sportivă, persoanele sedentare au nevoie de o pregătire mentală de cel puţin 30 de zile, fiind aproape imposibil să stabileşti o astfel de rezoluţie la final de an şi imediat să începi o astfel de activitate care să dureze în timp, afirmă Dragoş Luscan, fiziokinetoterapeut care lucrează de mulţi ani cu sportivi de top.

"Sunt multe persoane care îşi stabilesc la sfârşit de an tot felul de rezoluţii, să se apuce de sport, să urce pe munte, să facă un maraton. Dar, în general, când îţi pui un astfel de obiectiv, trebuie să îl pui cu mult timp înainte. Pentru ca acest obiectiv să fie pus în practică trebuie pus înainte cu un timp, pentru că trebuie să îţi pregăteşti mintea. La început mintea va lucra împotriva ta. Când reîncepi să refaci harta din creier pentru a atinge acest obiectiv de a face mişcare sau orice altă activitate, organismul nostru se cam opune. Din câte am studiat eu, sunt unii specialişti care spun că ai nevoie de 30 de zile până reuşeşti să faci această schimbare. Unii spun chiar că ai avea nevoie de 60 de zile, sunt diverse studii legate de lucrurile acestea. Nu poţi să îţi stabileşti pe 25 decembrie sau pe 31 decembrie o rezoluţie, să ciocneşti paharul şi gata de mâine te apuci de sport. Chestiile astea nu prea ţin. Ultimul studiu pe care l-am citit eu se referea la 66 de zile înainte de aţi propune începerea unei activităţi sportive. Şi asta pentru ca acesta să se implementeze foarte bine în creier", a declarat, pentru AGERPRES, Dragoş Luscan.

Implicat de 12 ani în pregătirea sportivilor de top, precum Simona Halep, Cristina Neagu, David Popovici, Horia Tecău şi Florin Mergea, Luscan spune că, după depăşirea pragului psihologic, odată cu începerea activităţii sportive, corpul începe şi el să transmită anumite semnale de rezistenţă şi că este posibil să apară dureri.

"Bineînţeles că îţi propui în această perioadă de sfârşit de an să te apuci, dar va fi destul de greu, pentru că trebuie să te lupţi foarte mult cu tine. Apoi există o perioadă în care organismul începe şi el să se lupte, în sensul în care îţi transmite care sunt punctele slabe. Spre exemplu, la o alergare dacă ai o problemă mai veche de genunchi, organismul îţi va da durerea în genunchi. Dacă ai o durere mai veche de coloană, de cervicală, de gleznă, de coloană lombară, durerea va apărea exact în locul respectiv. Trebuie să îţi asculţi corpul pentru ca durerile de genul acesta să nu se producă aşa deodată'', a completat Luscan.

De asemenea, creşterea intensităţii antrenamentelor trebuie să fie progresivă, cu 10% săptămânal pentru ca persoana respectivă să se acomodeze cu efortul şi pentru a nu apărea accidentări.

"În sport ai nevoie să creşti cu 10% de la săptămâna la săptămână. Fiindcă dacă ţi-ai stabilit acest obiectiv, ca de mâine să faci mişcare, dacă vrei să faci din prima maratonul sau 10 km, va fi destul de greu. Trebuie să încep să te antrenezi pe distanţe mai scurte la început, începi cu un kilometru, apoi 1-2 şi aşa mai departe, trebuie să creşti gradual. Dacă această creştere graduală nu se face o să simţi toate problemele pe care le ai în organism. În sensul în care o să înceapă să te doară tendoanele, articulaţiile muşchii, lucru care oricum se întâmplă, dar dacă depăşeşti această treaptă de 10% este mult mai grav", a precizat Dragoş Luscan.

Adaptarea corpului la efort susţinut va duce şi la o continuare a activităţii sportive pe o perioadă mai lungă de timp: "Pentru a nu renunţa a rapid la obiectivele propuse, trebuie ca oamenii să facă exact ceea ce am spus mai devreme, trebuie să crească cu 10% pe săptămână antrenamentele. Pentru că dacă vor să facă 10 km după ce nu au alergat nu ştiu câţi ani, sau niciodată, s-ar putea să aibă o surpriză. S-ar putea să nu mai poată sau ar putea să reuşească, dar cu costuri foarte mari. Costuri însemnând modul în care se simte organismul. Creierul nostru este destul de deştept, în sensul că ne ţine departe de prostiile pe care le facem. Oricât am vrea, pentru că ne-am fixat o rezoluţie, dacă organismul zice nu, rămâne nu. De aia renunţă mulţi. Contează foarte mult să intri treptat în efort, pentru că nu ţine doar de creier, lucrurile astea ţin şi de partea anatomică, de musculoscheletal. Dar ţine şi de partea de plămâni, de inimă. Să fim sinceri, dacă nu te ţine inima, nu ai cum să faci nimic, plămânii, la fel. Trebuie antrenate progresiv. De aia nu o recomand ca lucrurile să se producă deodată de la zero la 100%. Şi mai sunt persoanele care renunţă pentru că îşi dau seama că şi-au pus un obiectiv prea înalt din prima. Totul trebuie făcut pas cu pas. În plus trebuie să existe şi varietate în antrenamente".

Dragoş Luscan recomandă oamenilor care îşi propun să înceapă să practice sport acasă să lucreze multe exerciţii cu greutatea propriului corp

"În perioada asta poate că lucrurile sunt un pic mai complicate, sălile fiind cu circuite relativ închis. Ce pot să îi sfătuiesc, dacă încep să lucreze acasă, să facă exerciţii cu greutatea corpului, exerciţii de mobilitate cât mai multe şi, dacă au posibilitatea, să iasă în parc, să fac o mişcare. Am văzut că au mai apărut şi piste de tartan. Dacă e iarna, depinde de fiecare persoană, nu cred că există un standard. Mie, spre exemplu, îmi place să alerg iarna, pentru că organismul meu generează căldură şi mă apără foarte bine de frigul de afară. În acelaşi timp, dacă suprafaţa este alunecoasă, mă pun în pericol singur şi nu are rost să mă complic. Aşadar, dacă este foarte frig afară şi suprafaţa nu este foarte sigură, mai bine nu ies din casă. I-aş sfătui pe oameni să găsească o altă modalitate de a face cardio", a adăugat specialistul în pregătire fizică.

Implicat de 12 ani în activitatea sportivă alături de unii dintre cei mai buni sportivi români, Luscan lucrează şi cu persoane care nu practică activităţi sportive, ajutându-i să se recupereze după anumite intervenţii medicale.

"Eu lucrez de aproximativ 12 ani în domeniul ăsta, am lucrat în diverse clinici, am lucrat cu Simona Halep, cu Horia Tecău, cu Florin Mergea, am fost cu ei la Jocurile Olimpice când au luat medalia de argint. Am fost cu echipa naţională de handbal a României la Campionatul Mondial din 2015, când am câştigat medalia de bronz, acum cu David Popovici, cu echipa de handbal CSM Bucureşti, cu echipa de handbal masculin Dinamo Bucureşti şi în momentul acesta deţin cabinetul Kinetofit, de patru ani, unde am introdus un concept de prevenţie şi tratament şi pregătire fizică a oamenilor în general. Oameni care doar îşi doresc performanţă în viaţa lor, fie că e vorba de jobul lor, fie că este vorba de activitatea sportivă. Pentru noi orice obiectiv este foarte important, fie că este recuperare după operaţie de umăr, de genunchi, de coloană, ajutăm persoana respectivă să atingă obiectivul pe care şi-l doreşte. Îi ajutăm pe oameni să devină mai puternici", a mai spus kinetoterapeutul.

În ceea ce îi priveşte pe sportivi, Luscan spune că de fiecare dată preia obiectivele de performanţă ale acestora, specializându-se în domeniul său la cluburi mari din Europa.

"Eu am fost sportiv de performanţă şi acum, când lucrez cu ei, există şi dorinţa mea de a performa, dorinţă pe care eu nu am putut să mi-o manifest din cauza accidentărilor pe care le-am avut la handbal. În momentul în care lucrezi cu sportivi, trebui să o faci la cel mai înalt nivel, nu există jumătăţi de măsură. Am avut ocazia să lucrez cu sportivi de talie mondială, care ştiau şi erau puşi la punct foarte bine în pregătirea lor şi nu mi-aş fi permis niciodată să greşesc. Pentru asta am studiat în ţară, dar şi în afara ţării, să văd cum lucrează alţii, care este metodologia de lucru în anumite alte cluburi. Am fost şi la Borussia Dortmund şi la Arsenal, la academiile lor, să văd cum se desfăşoară lucrurile. În felul acesta am căpătat încredere că pot ajuta mult mai mulţi sportivi şi am înţeles care sunt nevoile lor. Şi ei îşi dau seama că eu am o responsabilitate foarte mare atunci când îmi spun despre obiectivele lor. Eu chiar iau în serios lucrurile astea, ca şi cum ar fi ale mele. Şi acelaşi lucru îl fac cu orice persoană, vreau să îi ridic nivelul", a adăugat Dragoş Luscan.
AGERPRES (A, AS-autor: Adrian Ţone, editor: Mihai Ţenea, editor online: Ady Ivaşcu)

Sursa foto: (c) Dragoş Luscan / Arhiva personală