Fostul selecţioner al echipei naţionale a României, Anghel Iordănescu, a declarat pentru AGERPRES, luni, în ziua în care a împlinit 70 de ani, că lucrul pe care şi-l doreşte cel mai mult în acest moment este ca lumea să depăşească această perioadă dificilă provocată de pandemia de coronavirus şi este convins că fotbalul va reveni pe făgaşul normal chiar dacă acum este "trist".

Iordănescu a menţionat că va rămâne pentru totdeauna apropiat fotbalului, sport care i-a oferit totul, atât ca jucător, cât şi ca antrenor. El şi-a adus aminte cu plăcere de performanţa realizată cu Steaua în 1986, când câştiga Cupa Campionilor Europeni, dar şi de atingerea sferturilor de finală ale Cupei Mondiale din 1994 cu echipa naţională.

De altfel, regretul cel mai mare al carierei sale de antrenor este legat chiar de meciul cu Suedia, din 10 iulie 1994, când România era egalată în prelungiri după o greşeală a portarului Florin Prunea şi ulterior eliminată la loviturile de departajare. În ciuda acelui eşec, Iordănescu nu-şi reproşează alcătuirea primului unsprezece, ci întârzierea cu care a făcut schimbările. El susţine că şi acum, când revede imaginile de la finalul partidei cu Suedia, simte "o ciudă" pe propria persoană.

Anghel Iordănescu este de părere că noul stadion care se construieşte în Complexul Sportiv din Bulevardul Ghencea ar trebui să poarte numele lui Emeric Ienei, cel care a condus Steaua în perioada în care câştiga Cupa Campionilor Europeni. De asemenea, el susţine că arena din Ghencea ar trebui să poată fi folosită de orice echipă care achită chiria, indiferent că se numeşte CSA Steaua, FCSB, Rapid sau Dinamo.

Referitor la reluarea campionatului Ligii I, fostul selecţioner a afirmat că fotbalul ar trebui trecut în plan secund şi că lucrul care trebuie să primeze este siguranţa şi sănătatea oamenilor.

Născut la 4 mai 1950, Anghel Iordănescu a evoluat ca jucător doar la Steaua şi OFI Creta. El are în palmares două titluri de campion cu Steaua (1976, 1978), patru Cupe ale României (1970, 1971, 1976 şi 1979) şi Cupa Campionilor Europeni (1986), când îndeplinea şi funcţia de antrenor secund. De asemenea, el a evoluat de 57 de ori în echipa naţională marcând 21 de goluri.

Ca antrenor la Steaua, el a câştigat patru titluri de campion (1987, 1988, 1989, 1993), două Cupe ale României (1987, 1989) şi Supercupa Europei (1986). În străinătate, Iordănescu a câştigat Liga Campionilor Asiei cu echipele saudite Al Hilal (2000) şi Al Ittihad (2005).

Cele mai mari performanţe le-a realizat ca selecţioner al primei reprezentative a României, pe care a reuşit să o califice la patru turnee finale, Cupa Mondială din 1994 şi 1998 şi Campionatul European 1996 şi 2016. La Cupa Mondială din 1994 a obţinut cea mai mare performanţă din istoria echipei naţionale a României, atingerea fazei sferturilor de finală.

AGERPRES: Cum se vede fotbalul la 70 de ani domnule Iordănescu?
Anghel Iordănescu: Fotbalul este foarte trist în aceste momente având în vedere sistarea lui, dar şi prin prisma a ceea ce se întâmplă în ţară. Mă refer la tristeţea oamenilor, la problemele şi necazurile lor, la suferinţele lor din ziua de azi. Şi pot spune că de ziua mea mi-aş dori mai mult decât orice să depăşim momentul delicat provocat de această pandemie. La modul general, fotbalul a fost şi va rămâne întotdeauna frumos pentru noi toţi. Adică pentru cei care îl practică, pentru cei care îl antrenează, pentru cei care îl conduc şi, bineînţeles, pentru cei care îl susţin din tribune şi din faţa televizoarelor. Fotbalul este o parte importantă din viaţa noastră. Azi este o zi frumoasă, o zi importantă pentru mine şi dorinţa şi credinţa mea este că împreună vom putea să depăşim acest obstacol cu care ne luptăm.

AGERPRES: Când priviţi în urmă care ar fi cele mai frumoase amintiri legate de fotbal din viaţa dumneavoastră?
Anghel Iordănescu: Este foarte, foarte greu să fac o diferenţiere, pentru că fotbalul mi-a adus foarte multe bucurii, foarte multe satisfacţii. În acelaşi timp trebuie să recunosc faptul că am fost înconjurat şi de tristeţe în multe situaţii din viaţa mea, atât ca jucător, cât şi ca antrenor. Însă, dacă trebuie să aleg amintiri nu pot, nu am cum, să uit meciurile "generaţiei de aur" de la Cupa Mondială din Statele Unite, nu am cum să uit performanţele altei "generaţii de aur", de la Steaua, care cucerea Cupa Campionilor Europeni şi Supercupa Europei în 1986 şi 1987... dar acestea sunt numai câteva din momentele frumoase. Pentru că au fost multe, în special cele de la echipa naţională, care după mine reprezintă visul oricărui jucător de fotbal şi oricărui antrenor. Pentru că atunci când eşti la echipa naţională simţi că trăieşti şi că îţi reprezinţi ţara.

AGERPRES: Înfrângerea cu Suedia din sferturile de finală ale Cupei Mondiale din 1994 reprezintă cel mai mare regret din cariera antrenorului Anghel Iordănescu?
Anghel Iordănescu: Da, cu siguranţă. După atâţia ani care au trecut ... chiar şi acum câteva zile am văzut din nou repriza a doua a partidei cu Suedia şi am fost extrem de trist şi extrem de îngândurat. În acele momente de final am avut o ciudă, o ciudă deosebită împotriva mea însumi. Însă, până la urmă să fim sinceri, chiar dacă nu a fost finalul pe care ni-l doream toţi, a fost o performanţă de excepţie a fotbalului românesc la nivel de echipă naţională.

AGERPRES: De ce spuneţi că aveţi o ciudă împotriva dumneavoastră? Dacă aţi da timpul înapoi aţi lua alte decizii la acel meci cu Suedia?
Anghel Iordănescu: Cred că aş începe cu aceeaşi formaţie, pentru că am convingerea că băieţii meritau. Dar probabil acum aş face mai repede câteva schimbări...

AGERPRES: În poartă aţi fi mers tot pe mâna lui Florin Prunea?
Anghel Iordănescu: Totuşi, e ziua mea, nu vreau să mă cert cu nimeni (n.r. - râde). Nu vreau să reproşez nimănui nimic.

AGERPRES: Având în spate o viaţă petrecută în fotbal, cum vedeţi viitorul, va mai putea România atinge performanţele din trecut?
Anghel Iordănescu: Poate e prea mult... nici nu îndrăznesc să mă gândesc. Dar măcar ca fotbalul românesc de acum să ajungă la performanţele naţionalei din 1998 (n.r. - atingerea optimilor de finală ale Cupei Mondiale) sau ale Stelei din 1988 (n.r. - atingerea semifinalelor Cupei Campionilor Europeni).

AGERPRES: Complexul Sportiv Ghencea va avea cât e curând un nou stadion, ce părere aţi avea dacă acesta ar purta numele dumneavoastră?
Anghel Iordănescu: Sincer, chiar sincer, ar fi prea mult. Nu cred că numele meu ar trebui să fie purtat de două stadioane (n.r. - în prezent arena din Voluntari poartă denumirea "Anghel Iordănescu"). Eu am această convingere că noul stadion din Ghencea ar trebui să poarte numele lui Emeric Ienei. El merită pe deplin pentru tot ceea ce a făcut pentru Steaua şi întreg fotbalul românesc.

AGERPRES: Este o întreagă discuţie legată de cine poate evolua pe noul stadion din Ghencea, în contextul conflictului dintre CSA Steaua şi FCSB. Care e părerea dumneavoastră, ar trebui echipa condusă de Gigi Becali să joace din nou în Ghencea?
Anghel Iordănescu: Normal şi drept, eu cred că pe acest stadion ar trebui să joace oricine va achita chiria respectivă. Până la urmă este vorba despre un stadion construit din bani publici. Cine va avea acea posibilitate de a plăti acea chirie atunci are tot dreptul să joace pe acel stadion. Indiferent că e vorba despre echipa naţională, reprezentativa de tineret, CSA Steaua, FCSB, Rapid, Dinamo sau oricare altă echipă de fotbal de la noi din ţară.

AGERPRES: Urmează peste câteva zile aniversarea câştigării Cupei Campionilor Europeni de către Steaua, va fi această sărbătoare mai tristă având în vedere că în actualele condiţii jucătorii din acea generaţie nu se vor putea întâlni?
Anghel Iordănescu: Cu siguranţă va fi o aniversare mai tristă pentru că nu o să ne putem întâlni. Ar fi fost frumos să ne revedem şi anul acesta, la fel ca în fiecare an. Dar în inima noastră, în sufletul nostru, păstrăm vie amintirea acelor momente. Din păcate acest 7 mai va fi o aniversare atipică.

AGERPRES: Fotbalul românesc a fost oprit o dată cu declanşarea pandemiei de coronavirus, credeţi că actualul sezon va mai putea fi reluat?
Anghel Iordănescu: În momentul de faţă nu trebuie să ne gândim decât la modul în care vom putea să depăşim această criză declanşată de coronavirus. Mai importantă decât orice este sănătatea oamenilor. Fotbalul va reveni, mai devreme sau mai târziu. Dar eu cred că nimic nu este mai important acum decât sănătatea şi siguranţa oamenilor, a jucătorilor, a antrenorilor şi a celorlalţi care ar fi implicaţi în repornirea campionatului intern.

AGERPRES: Cluburile din Liga I vor putea supravieţui dacă actuala ediţie nu va fi reluată, mă refer la situaţia în care nu vor beneficia de banii din drepturile TV...
Anghel Iordănescu: Haideţi să fim optimişti. Eu cred că în cele din urmă lucrurile vor intra pe făgaşul normal şi în final o vom scoate la capăt. Atât în lupta contra coronavirusului, cât şi în ceea ce priveşte existenţa fotbalului românesc.

AGERPRES: Vă veţi mai implica în fotbal în viitor?
Anghel Iordănescu: Cu siguranţă voi rămâne un suporter al fotbalului. Mă veţi vedea în continuare pe stadioanele din ţară. Şi voi rămâne pentru totdeauna suporterul echipei naţionale a României.
AGERPRES (A-autor: Marius Ţone, editor: Mihai Ţenea, editor online: Irina Giurgiu)