De la victoriile consecutive ale Serenei Williams din 2015-2016, nicio câștigătoare a turneului nu a reușit să-și păstreze titlul la Wimbledon. o statistică pe care jucătoarele o pun în mare parte pe seama intervalului scurt dintre Roland Garros și turneul de Mare Șlem de la Londra, scrie AFP.

'În ultimii ani, s-a conturat un top trei foarte clar în circuitul masculin', observă jucătoarea belgiană Elise Mertens, care, la 30 de ani, a ajuns în primul său sfert de finală la All England Club (AELTC).

Începând din 2018, sârbul Novak Djokovic, spaniolul Carlos Alcaraz și italianul Jannik Sinner au monopolizat, într-adevăr, titlurile de la Wimbledon.

Însă 'în cazul femeilor, lucrurile stau altfel', subliniază Mertens.

Deținătoarea titlului, Iga Swiatek, a fost eliminată în turul al treilea, iar ultima fostă campioană de la Wimbledon rămasă în competiție, jucătoarea cehă Barbora Krejcikova, a părăsit turneul în optimile de finală, luni.

Pe hard, numărul 1 mondial Arina Sabalenka a ajuns în ultimele patru finale de la Australian Open și în ultimele trei finale de la US Open, cucerind patru trofee majore.

Pe zgură, Iga Swiatek (acum locul 3 mondial) a câștigat patru titluri la Roland Garros în decurs de cinci ani, între 2020 și 2024.

Cu toate acestea, pe terenurile cu iarbă de la Londra, unde Martina Navratilova (9 titluri), Steffi Graf și Serena Williams (7 titluri) au dominat cândva autoritar, nicio jucătoare nu a reușit să strălucească în mod constant în ultimii ani.

'Wimbledon este un turneu care, poate, le rezervă campioanelor en-titre provocări diferite' față de celelalte trei turnee de Mare Șlem, 'din cauza a tot ceea ce îl înconjoară', sugerează Iga Swiatek.

Câștigătoarea turneului devine membră a AELTC, clubul istoric care organizează evenimentul. De asemenea, își asigură un loc la exclusivistul Bal al Campionilor - unde, în 2025, Swiatek a dansat cu Jannik Sinner - și, mai presus de toate, dobândește privilegiul impresionant de a păși pe Terenul Central pentru meciul său de debut din anul următor.

Meciul de debut al Igăi Swiatek s-a dovedit a fi deosebit de dificil anul acesta, jucătoarea poloneză impunându-se în trei seturi și după mai bine de două ore de joc în fața americancei Taylor Townsend (locul 79 mondial).

'Mulți așteptau cu nerăbdare acest meci (...) Îmi doream foarte mult ca toată lumea să se bucure de el, inclusiv eu, dar nu a fost ușor', a recunoscut ulterior poloneza.

Dincolo de fastul atât de caracteristic turneului de la Wimbledon, tranziția extrem de scurtă între sezonul pe zgură și turneele pe iarbă este adesea greu de gestionat.

În 2026, finala feminină de la Roland Garros a avut loc pe 6 iunie. Două zile mai târziu au început primele turnee pe iarbă, iar Wimbledonul a debutat pe 29 iunie.

Dificultatea de a străluci de două ori în ceva mai mult de o lună pe suprafețe atât de diferite precum zgura și iarba este 'principalul factor care explică de ce au existat atât de multe campioane diferite' la Wimbledon în ultimii ani, potrivit americancei Coco Gauff.

Ultima jucătoare care a triumfat la Paris și apoi la Londra în același an a fost Serena Williams, în urmă cu mai bine de zece ani (în 2015).

Jannik Sinner și Novak Djokovic, principalii favoriți de pe tabloul masculin, au ales să priviliegieze odihna în acest an, neparticipând la niciun turneu de pregătire pe iarbă. În schimb, principalele pretendente la titlul feminin au concurat toate într-un turneu pe iarbă înainte de Wimbledon.

'Iarba rămâne o suprafață aparte, pe care poți disputa maximum patru turnee pe an', subliniază Elise Mertens.

'Așadar, totul se reduce la cine se adaptează cel mai bine' la ricoșeurile imprevizibile ale mingii, la poziția foarte joasă a corpului impusă de suprafață și la ritmul de joc mai rapid comparativ cu zgura, conchide jucătoarea belgiană.

Pentru Sabine Lisicki, finalistă la Wimbledon în 2013, 'deplasarea pe iarbă este complet diferită. Jucătoarele au nevoie de ceva mai mult timp' pentru a învăța să joace bine pe iarbă decât pe zgură sau pe hard, explică germanca.

Dar 'tot mai multe jucătoare înțeleg tacticile' de adoptat pe iarbă 'și modul în care trebuie să-și adapteze jocul', ceea ce face concurența și mai acerbă, potrivit lui Lisicki. AGERPRES (AS/editor: Mircea Lazaroniu, editor online: Simona Aruştei)