Ruben Găitan, un tânăr în vârstă de 19 ani, a devenit oficial cel mai tânăr Cetățean de Onoare din istoria orașului Luduș, după ce a salvat de la sinucidere un bărbat, în parcul central, în timp ce alți tineri din jur alegeau să filmeze scena pentru rețelele sociale.

Inițiativa de a-i recunoaște curajul printr-o distincție oficială a aparținut consilierului local Raul Cociș, iar diploma de Cetățean de Onoare îi va fi înmânată oficial tânărului în cadrul unei festivități programate la sfârșitul acestui an. Proiectul de acordare a titlului de Cetățean de Onoare lui Ruben Găitan a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului Local Luduș nr. 45 din 26 mai 2026, în urma unui vot secret strâns și intens dezbătut în legislativul local: nouă voturi ''pentru'' și șase voturi ''împotrivă''.

Tânărul salvator, în prezent student la Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie (UMFST) din Târgu Mureș, la specializarea Automatică și Informatică Aplicată, ne-a relatat acele momente din parcul central, de pe 22 aprilie, în acest an.

''Ieșeam de la școală, am trecut pe acolo, prin fața primăriei, și am văzut un om care era cățărat în copac și nu știam exact ce face. Am trecut, nu am băgat de seamă, nu știam ce încearcă să facă. Și după aceea am mai mers puțin și un coleg mi-a zis să mă uit în spate, că ăla se spânzură. Și a zis să merg să îl ajut. Am mers repede, l-am ținut de picioare, l-am ridicat și am încercat să îl ajutăm. După aia a mai venit încă un coleg și l-a ținut și el de cap, că îi cădea capul și nu știu dacă putea să respire. Și celălalt coleg, care mi-a zis prima oară, a sunat la poliție între timp, ca să vină să rezolve totul. Au venit, l-au dezlegat, i-au dezlegat cureaua de la copac'', a declarat presei, luni, Ruben Găitan.

În timp ce el și prietenii săi făceau eforturi fizice disperate pentru a-i susține greutatea bărbatului și a-i permite să respire, alți minori prezenți în zonă au scos telefoanele mobile pentru a filma.

''A fost ciudată chestia asta. Nu știu, fiecare face cum consideră, adică înțeleg și reacția asta. Primul lucru, când vezi ceva care nu e așa de obișnuit, primul gând e să salvezi momentul și să filmezi. Nu știu, poate depinde și de persoană. (...) Sper ca această întâmplare să transmită încredere și să aibă oamenii curaj să facă schimbarea. Adică să nu stea să aștepte să se întâmple ceva, să facă ei ceva, dacă se întâmplă ceva, undeva, să fie cei care inițiază, să nu stea să se uite, să nu stea să filmeze'', a spus Ruben.

Studentul s-a mai întâlnit ulterior cu bărbatul salvat, un om măcinat de probleme severe, față de care a manifestat multă compasiune.

''M-am mai întâlnit cu el de câteva ori prin oraș și mi-a mulțumit, deși am auzit că a mai avut tentative. Are mai multe probleme de sănătate. Din păcate, săracul, duce și el o viață grea'', a spus tânărul.

Dana Găitan, mama tânărului, recunoaște că vestea a lăsat-o inițial în stare de șoc, temându-se de impactul emoțional asupra fiului ei, pe atunci licean. Ea a explicat că reacția rapidă a lui Ruben a fost influențată și de statura sa fizică, completată perfect de vigilența colegului său.

''Toți au colaborat, să zicem așa, pentru faptul că celălalt băiat, un alt coleg de-al lui, am înțeles că l-a văzut înaintea lui și a zis: 'Ruben, fugi, că ăsta se spânzură'. Ruben e mare de statură. Celălalt era slăbuț. Poate că ar fi făcut și el același lucru, dar fiindcă era mai micuț la înălțime, mai slăbuț, a văzut că nu e capabil. (...) Nici nu au stat pe gânduri. Adică în secunda în care a zis, au acționat pentru, se vede și pe filmare că au trecut doar câteva secunde de când domnul și-a dat drumul și băiatul deja era la el și îl ridica'', ne-a declarat Dana Găitan.

Femeia a taxat, la rândul ei, reflexul noii generații de a asista pasiv la drame din spatele unui ecran, deși admite paradoxul situației.

''Sperăm să fie un exemplu pentru ceilalți, pentru tineri, pentru copii. Când văd neapărat ceva că se întâmplă, să intervină, nu să scoată telefonul. Deși dacă nu ar fi fost filmat, poate nu s-ar fi ajuns ca Ruben să fie cetățean de onoare. Erau copii, adică de 12-13 ani. Sunt și conștientă de faptul că acești copii chiar nu puteau să facă nimic. Poate să sune la 112, dar vedeți copiii din ziua de astăzi cum tot sunt cu telefoanele, imediat să filmeze tot ce se întâmplă'', a spus Dana Găitan.

Mama tânărului pune fapta pe seama valorilor creștine și a educației bazate pe sprijinirea celor aflați în dificultate, care i-a fost insuflată de familie.

''I-am spus că cea mai importantă este credința în Dumnezeu. În primul rând, viața contează. Nu contează a cui viață este, e foarte important să pui principiile înainte la orice, să fie empatic și să fie acolo pentru oricine are nevoie. Cred că de mic l-am învățat să nu le facă bullying celorlalți, ci să le sară în ajutor (...) Ne simțim mândri, deși mândria nu e ceva tocmai bun, dar să zicem că e o mândrie bună de data aceasta'', a afirmat mama băiatului.

Deși în prezent studiază informatica, Ruben Găitan cocheta cu ideea de a deveni pompier cu mult timp înainte de incidentul din aprilie, iar titlul de Cetățean de Onoare acordat de comunitatea din Luduș i-ar putea deschide uși în viitor, în cazul în care va decide să își urmeze vocația de salvator.

''Mă simt mândru. Mi se pare un lucru foarte frumos, mi se pare o onoare. Chiar asta e, o onoare, și apreciez acest gest, că m-au făcut cetățean de onoare. Înțeleg că nu-i un titlu care poate să fie acordat oricui și poate s-au mai întâmplat lucruri de genul acesta, dar apreciez că am avut norocul și onoarea să fiu eu'', a mai declarat Ruben Găitan.

Mama sa ne spune că decizia actuală de a urma o facultate tehnică îi asigură o bază solidă, lăsând deschisă ușa pentru o carieră în cadrul inspectoratelor pentru situații de urgență.

''Dacă tot îi place informatica, să facă ceva pe informatică. Și după aceea, școala de pompieri, am înțeles că e destul de scurtă ca timp, are timp să facă și școala de pompieri. (...) Și poate, odată, dacă el totuși dorește să fie pompier, poate o să îl ajute vreodată în viață'', a conchis Dana Găitan. AGERPRES/(A - redactor: Dorina Matiș, editor: George Onea, editor online: Gabriela Badea)