Cergi așezate într-o anumită ordine pe garduri și pe sârmele de rufe, sticle și bidoane lăsate să plutească pe Putna, bilețele ascunse și purtate la gât de soldați, case puse la dispoziția comandamentelor germane pentru ca planurile inamicului să poată fi copiate și un traseu clandestin de zeci de kilometri prin munți, pe care peste 2.000 de militari români au fost ajutați să revină din teritoriul ocupat în rândurile Armatei Române - aceasta a fost rețeaua de informații construită în timpul Primului Război Mondial în jurul vrânceanului Vasile Chilian.

La un secol de la punerea pietrei de temelie a Mausoleului Eroilor din Focșani, unde se află astăzi osemintele celor cinci membri ai grupului executați de germani în august 1917, povestea Grupului Chilian revine în prim-plan, nu doar ca episod al istoriei locale, ci ca una dintre formele mai puțin cunoscute ale rezistenței românești din spatele frontului.

Foto: (c) DANA LEPADATU / AGERPRES

Istoria Grupului Chilian începe însă înainte ca Vrancea să devină una dintre zonele decisive ale frontului românesc. Cercetările muzeografului Florin Daniel Mihai indică existența unor legături mai vechi între Vasile Chilian și generalul Arthur Văitoianu, unul dintre comandanții români din timpul războiului.

'Am descoperit că, în evoluția sa în carieră, Arthur Văitoianu a fost comandantul Regimentului 10 Dorobanți, regiment la care Vasile Chilian și-a făcut stagiul militar, iar astfel mi-am dat seama că legăturile lor au fost mai vechi și constituirea acestui grup a avut rădăcini mai vechi. Vasile Chilian a făcut contingentul în 1896, deci cu 20 de ani mai devreme decât constituirea acestui grup. Și, pesemne, a fost sub comanda lui Arthur Văitoianu. În momentul mobilizării, Vasile Chilian încă avea vârsta de a putea fi mobilizat, s-ar fi prezentat la Regimentul 10, însă ar fi primit sarcina de a rămâne în teritoriul ocupat și de a constitui acest grup de spionaj în favoarea Armatei Române', a declarat, pentru AGERPRES, muzeograful Florin Daniel Mihai.

Potrivit acestuia, alegerea lui Chilian pentru o asemenea misiune nu pare să fi fost întâmplătoare. În anii neutralității, legăturile sale cu Armata Română și Divizia a 6-a s-au consolidat. Chilian executase, prin antrepriză, lucrări strategice pentru armată în zona Vidra și în Munții Vrancei, inclusiv drumuri și podețe, ceea ce îi oferise o cunoaștere foarte bună a terenului și a zonelor împădurite care aveau să fie folosite ulterior pentru ascunderea și deplasarea militarilor români.

Foto: (c) DANA LEPADATU / AGERPRES

La sfârșitul anului 1916, după retragerea Armatei Române în Moldova, fostul județ Putna a devenit teatru de război. Focșaniul a fost ocupat de trupele germane și austro-ungare, iar în spatele frontului au rămas militari români, prizonieri evadați și oameni care încercau să ajungă în Moldova.

Generalul de brigadă Ștefan Claudiu Topor a descris, la manifestările dedicate centenarului Mausoleului Eroilor din Focșani, contextul în care rețeaua lui Chilian a început să acționeze.

'La sfârșitul anului 1916, după retragerea armatei române în Moldova, județul Putna devine teatru de război. Focșaniul este ocupat de trupele germane și austro-ungare, iar linia frontului separă comunități, familii și destine. În teritoriul ocupat rămân militari români rătăciți sau rămași în urmă, militari evadați din lagăre, oameni care încearcă să ajungă în zona liberă. În același timp, armata română are nevoie de informații. Unde sunt trupele inamice? Ce efective au? Cum este organizat dispozitivul? Ce armament folosesc? Ce intenții au? În acest context apare și se dezvoltă rețeaua construită în jurul lui Vasile Chilian, din localitatea Vidra. Alături de el se află Ștefanache Săcăluș, Toma Cotea și Dumitrache Pantazică, iar în jurul lor se formează o rețea mult mai largă de oameni. Nu erau militari în uniformă. Erau oameni obișnuiți, primari, gospodari, localnici, oameni care cunoșteau drumurile, potecile și comunitățile din această parte a țării. Tocmai această aparentă normalitate le-a permis să facă lucruri extraordinare: au cules informații despre dispozitivul german, au realizat schițe, au urmărit mișcările trupelor, au transmis date către armata română. Dar, poate mai important decât atât, au contribuit la întoarcerea în rândurile armatei române a celor care rămăseseră în teritoriul ocupat', a arătat Topor.

Foto: (c) DANA LEPADATU / AGERPRES

Una dintre cele mai ingenioase metode ale Grupului Chilian a fost transformarea unui obiect absolut banal al gospodăriei țărănești - cerga - într-un mijloc de transmitere a informațiilor militare. În albumul dedicat Mausoleului Eroilor din Focșani, muzeograful Florin Daniel Mihai descrie acest sistem drept 'limbajul' sau 'codul cergilor'. Culoarea, dungile, ordinea și locul în care erau așezate țesăturile - pe gard ori pe sârma de rufe - alcătuiau mesaje codificate destinate Armatei Române.

'Informațiile culese de Grupul Chilian au fost transmise Armatei Române prin tot felul de mijloace. Cel mai ingenios mod l-a reprezentat 'limbajul' sau 'codul cergilor'. Cerga este o țesătură groasă, întâlnită mai ales în zonele montane. Aceste cergi, în funcție de colorit, dungații, înșiruire și/sau așezare pe gard sau pe sârma de rufe, transmiteau un mesaj codificat, care mai apoi era descifrat de liderii Armatei Române', a aratat Florin Daniel Mihai în volumul dedicat Mausoleului Eroilor din Focșani.

Practic, ceea ce pentru patrulele germane putea părea o scenă domestică - niște pături puse la aerisit - devenea, pentru cei care cunoșteau codul, un canal clandestin de comunicație. Dar 'cergile' reprezentau doar una dintre metode. Bilețele cu informații erau înfășurate în jurul unor pietricele, protejate cu gutapercă și legate cu un șnur, astfel încât să poată fi scufundate rapid dacă purtătorul lor era în pericol. Soțiile membrilor grupului participau și ele la rețea, ducând hrană militarilor ascunși și contribuind la circulația mesajelor. Putna însăși a devenit un canal de comunicație. Informațiile erau 'trimise pe cursul apei Putna în sticle și bidoane bine închise, acolo unde Putna trecea în zona de front a trupelor noastre' ', a consemnat Florin Daniel Mihai.

Foto: (c) DANA LEPADATU / AGERPRES

Soldații români urmăreau apa, iar când observau recipientele, foloseau plase de pescuit pentru a le recupera și a transmite mesajele mai departe conducerii militare.

Operațiunile nu se limitau la transmiterea informațiilor. Membrii grupului încercau să ajungă cât mai aproape de comandamentele și trupele germane. Vasile Chilian, proprietar de moară, a simulat colaborarea cu ocupantul și a fost acceptat pentru aprovizionarea trupelor, ceea ce îi permitea să se apropie de liniile inamice. În alte situații, membri ai rețelei și-au pus propriile locuințe la dispoziția germanilor pentru instalarea unor comandamente, apoi profitau de momentele favorabile pentru a pătrunde în încăperi și a copia planurile de atac. Informațiile obținute priveau efectivele, mișcările și pozițiile trupelor, dispozitivele de luptă, depozitele de muniții, dar și hărți și schițe cu planurile militare ale adversarului.

Generalul Arthur Văitoianu avea să evoce ulterior valoarea informațiilor primite de peste front: 'Oamenii aceștia s-au ținut de cuvânt și, cu riscul vieții, eram informat (...) ca comandant al frontului, de tot ceea ce se întâmpla dincolo de rețelele dușmane'.

O altă dimensiune a activității Grupului Chilian a fost recuperarea militarilor români rămași în teritoriul ocupat sau evadați din lagăre. Traseul clandestin avea aproximativ 80-100 de kilometri și pornea din zona Lopătari, din Munții Buzăului, continuând spre Vidra. Militarii erau preluați de călăuze locale, hrăniți și adăpostiți. La capătul drumului ajungeau la Moara din Balta Colacului, deținută de Vasile Chilian, unde erau ascunși înainte de trecerea liniei frontului.

Foto: (c) DANA LEPADATU / AGERPRES

Potrivit documentelor, peste 2.000 de militari români au trecut Putna prin intermediul acestei rețele.

'Militarii evadați din lagăre, militarii rătăciți sau rămași în urmă erau adăpostiți, hrăniți, îngrijiți și conduși către front. Casele lui Pantazică și Săcăluș ajung să găzduiască inclusiv structuri germane, iar apropierea de acestea le permite să observe și să transmită informații despre activitatea trupelor ocupante. Drumurile de munte, curierii, mesajele ascunse și chiar apa Putnei devin elemente ale unei rețele care funcționează în condiții extrem de dificile. Peste 2.000 de militari români aveau să reușească să treacă frontul prin această rețea și să revină alături de armata română', a afirmat generalul Topor.

Extinderea grupului a însemnat însă și o expunere tot mai mare. O încercare nereușită de trecere a frontului a contribuit, potrivit generalului Topor, la descoperirea rețelei. Liderii grupului și soțiile lor au fost arestați, iar Curtea Marțială a Diviziei 89 Infanterie germane a desfășurat o anchetă care s-a întins pe mai multe luni. Dosarul căpătase asemenea proporții încât acuzațiile au fost reunite în patru dosare voluminoase. Germanii au asociat activitatea rețelei cu pierderile suferite în luptele din 1917, susținând că Grupul Chilian ar fi contribuit la moartea a circa 100.000 de militari germani.

Vasile Chilian, Ștefanache Săcăluș, Toma Cotea, Dumitru Pantazică și sergentul Vasile Gălățeanu au fost condamnați la moarte prin împușcare, sub acuzațiile de înaltă trădare și spionaj. Alți membri ai rețelei au primit ani grei de închisoare și muncă silnică.

Foto: (c) DANA LEPADATU / AGERPRES

Nici femeile grupului nu au fost cruțate. Ioana Săcăluș, Clemansa Chilian, Ioana Cotea și Stanca Pantazică au primit pedepse cu închisoarea. Clemansa Chilian a trecut prin penitenciarele de la Râmnicu Sărat, Buzău și Jilava, fiind grațiată și eliberată în august 1918.

Ultimele ore ale condamnaților reprezintă unul dintre cele mai dramatice episoade păstrate în documentele referitoare la Grupul Chilian. În noaptea dinaintea execuției, germanii au așezat câte o lumânare aprinsă la căpătâiul fiecărui condamnat, obligându-i, simbolic, să asiste la propriul priveghi. Preotul din Focșani a fost chemat în jurul orei 22:00 pentru ultima spovedanie. În dimineața de 30 august 1917, sentința a fost pusă în aplicare la poligonul de tragere al Garnizoanei Focșani.

'Au fost duși la poligonul de tragere al Garnizoanei Focșani și împușcați. Cu puțin timp înainte, ceruseră să fie însoțiți de un preot ortodox. S-au spovedit, s-au împărtășit și au vrut să își scrie ultimele cuvinte pentru familii. Nu au mai avut timp, iar apoi trupurile lor au fost aduse și înhumate aici, la Focșani. Această succesiune de fapte trebuie spusă astăzi cu respect și fără exagerări', a subliniat generalul Topor.

Memoria Grupului Chilian nu s-a încheiat odată cu execuția. În 1936, la Vidra, a fost inaugurat un monument dedicat martirilor Grupului Chilian și eroilor satelor Vrancei. În 1937, la mormântul eroilor a fost așezată o piatră funerară, la ceremonie participând și generalul Arthur Văitoianu. La 21 noiembrie 1940, în timpul lucrărilor de finalizare a Mausoleului Eroilor din Focșani, osemintele celor cinci au fost exhumate și așezate în cripta mausoleului. Un document din 1964 precizează că acestea se află în 'racla principală dinspre Răsărit din interiorul mausoleului'.

Foto: (c) DANA LEPADATU / AGERPRES

Piatra funerară a eroilor a fost păstrată timp de aproape trei decenii în incinta Batalionului 280 Infanterie Mecanizată 'Căpitan Valter Mărăcineanu', continuator al tradițiilor Regimentului 10 Dorobanți, iar în 2025 a fost relocată în incinta Mausoleului Eroilor.

'Prin această relocare, două fire ale istoriei se reunesc: istoria eroilor de ieri și istoria militarilor de astăzi. (...) Este momentul în care istoria Grupului Chilian, istoria Regimentului 10 Dorobanți și istoria unităților care i-au continuat tradițiile se întâlnesc în același loc, Mausoleul Eroilor din Focșani', a afirmat generalul de brigadă Ștefan Claudiu Topor.

La un secol de la începuturile Mausoleului, istoria Grupului Chilian este dusă mai departe și de descendenții celor implicați. Mihai Mihăilescu este strănepotul lui Vasile Chilian și, prin bunicul său, Vasile Radu Macovei, urmaș și al familiei lui Radu Macovei. El spune că familia păstrează puține mărturii directe, dar dorește ca memoria grupului să fie recuperată sistematic.

'Noi ne propunem să ajutăm și să contribuim la rândul nostru, astfel încât de acum încolo memoria lor și pomenirea lor să se facă cât mai frecvent. Avem în vedere să înființăm o casă memorială Chilian. Noi chiar deținem terenul unde a fost casa familiei Chilian. Sigur, avem nevoie și de sprijinul autorităților locale, la nivelul județului, astfel încât să nu fie un demers pe care să-l faci de unul singur. Nu este o luptă de unul singur, este o luptă de echipă. Dacă există interes, noi suntem deschiși și ne-am bucura să fie pomeniți în continuare înaintașii noștri', a susținut Mihăilescu.

Foto: (c) DANA LEPADATU / AGERPRES

Pentru Mihăilescu, cheia întregii povești a Grupului Chilian este însă încrederea dintre oameni.

'Mă întreb adesea ce a făcut posibilă fapta lor și cred că răspunsul este încrederea. În 1917, un învățător, un primar, un antreprenor, câțiva țărani și soțiile lor și-au pus viața unii în mâinile altora. Au avut încredere în vecini, în armată, în țară. Nimeni nu i-a obligat și nimeni nu i-a plătit. Putem să ne dăm seama de întinderea acestui grup ținând cont de faptul că peste 30 de persoane au fost condamnate', a spus Mihăilescu.

Pentru generalul de brigadă Ștefan Claudiu Topor, povestea Grupului Chilian rămâne relevantă tocmai pentru că mută eroismul din zona marilor comandamente către oamenii obișnuiți.

'Istoria militară nu este făcută doar de generali și de marile bătălii. În multe situații, istoria este făcută și de oameni simpli care, într-un moment decisiv, aleg să facă ceea ce trebuie. Grupul Chilian ne oferă exact o astfel de lecție. Ne arată că patriotismul nu se măsoară întotdeauna prin gesturi spectaculoase. Uneori se măsoară prin curajul de a deschide o ușă pentru un om urmărit. Prin puterea de a ascunde un camarad. Prin asumarea riscului de a transmite o informație care poate salva vieți. Și, în cele din urmă, prin capacitatea de a rămâne demn atunci când știi că urmează să plătești prețul suprem', a afirmat Topor.

Cu prilejul centenarului Mausoleului Eroilor, pe fațada monumentului a fost dezvelită o placă memorială, iar președintele Consiliului Județean Vrancea, Nicușor Halici, a vorbit despre legătura dintre memoria celor căzuți și responsabilitatea generațiilor de astăzi. Acesta a adus un omagiu membrilor Grupului Chilian, subliniind că destinul lor vorbește despre o formă de patriotism exprimată prin fapte și sacrificiu.

'Am dezvelit placa memorială de pe fațada mausoleului, ca semn al recunoștinței noastre față de cei care, în urmă cu un secol, au ridicat aici nu doar un monument, ci un adevărat altar al memoriei naționale. În urmă cu 100 de ani, oameni din instituții, autorități și profesii diferite au știut să lase deoparte ceea ce îi despărțea și să se unească în jurul unui ideal mai presus de fiecare dintre ei: România. Aceasta este poate una dintre cele mai importante lecții pe care ne-o lasă. Când România are nevoie de noi, trebuie să fim împreună. Pentru că un popor nu-și pierde niciodată eroii atât timp cât le păstrează vie memoria, le cinstește jertfa și duce mai departe idealurile pentru care au luptat. (...) Destinul lor (al Grupării Chilian - n.r.) ne amintește că patriotismul adevărat nu se măsoară în vorbe. Se măsoară în curaj, în solidaritate, în sacrificiu și în fapte. Suntem vremelnici în funcții, dar rămânem responsabili pentru ceea ce lăsăm în urmă. De aceea, cel mai frumos omagiu pe care îl putem aduce eroilor nu este numai să le rostim numele și să le păstrăm memoria, ci să construim România pentru care ei s-au sacrificat', a declarat Nicușor Halici. AGERPRES/(AS - redactor: Dana Lepădatu, editor: Irina Poenaru, editor online: Ada Vîlceanu)