Într-o perioadă în care ecranele telefoanelor și jocurile video ocupă o bună parte din timpul liber al copiilor, Muzeul Vrancei le propune o întoarcere în timp, la jocurile care animau curțile și vacanțele generațiilor trecute. În cadrul Școlii de Vară organizate la Muzeul de Arheologie și Istorie Medievală, cei mici sunt provocați să descopere peste 24 de jocuri, de la șotron, coarda și telefonul fără fir până la țintar, mancala, domino sau șah.

Prima zi a proiectului a adus însă și o surpriză pentru organizatori. Copiii au fost imediat atrași de jocurile care implicau mișcare, în timp ce jocurile de strategie le-au pus răbdarea la încercare.

Inițiatoarea proiectului și unul dintre coordonatorii activităților, muzeograful Aurora-Emilia Apostu, spune că tocmai această reacție arată cât de mult s-au schimbat obiceiurile de joacă ale copiilor.

'Nu se așteptau să fie jocuri de strategie, de atenție, de răbdare, jocuri de gândit un pic. În momentul în care am început să le explicăm spuneau: 'E greu'. Le-am spus că nu este greu, ci doar trebuie să fie puțin atenți. Ei veneau cu gândul că vor fugi, că vor alerga, că prinselea și de-a v-ați ascunselea sunt mai importante. Tot ce însemna strategie, apărare, capturare și atenție a fost un pic mai greu pentru ei', a declarat, pentru AGERPRES, Aurora Apostu.

Deși organizatorii au pregătit jocuri pentru toate gusturile, diferențele dintre preferințele copiilor au devenit vizibile încă din primele ore. Activitățile în aer liber au avut cel mai mare succes, în timp ce jocurile care necesitau concentrare și răbdare au fost abandonate destul de repede.

'Arcul cu săgeți a fost pe primul loc. Apoi au urmat șotronul, coarda prinselea sau ascunselea. Le-a plăcut și un joc de hochei pe tablă, iar șahul strategic i-a atras mai mult decât șahul clasic. Mancala, un joc foarte frumos și foarte ușor, l-au încercat câțiva copii, li s-a părut interesant, dar l-au lăsat. Scrabble, remi, țintar - le-au încercat, dar nu au avut răbdare să le ducă până la capăt', povestește muzeograful.

Aurora Apostu mărturisește că unele reacții au surprins-o chiar și pe ea, mai ales în cazul unor jocuri pe care generațiile anterioare le considerau nelipsite din copilărie.

'Nu mă așteptam să nu joace șahul, țintarul, tablele, zarurile, jocuri pe care noi le jucam ore întregi. Nu mă așteptam nici la Scrabble sau domino. Dar trebuie să ne amintim că noi nu aveam telefonul mobil. Ei sunt obișnuiți cu alt ritm și cu alte forme de divertisment', spune aceasta.

Organizatorii nu au insistat ca fiecare joc să fie dus până la capăt, preferând ca participanții să descopere jocurile fără constrângeri.

'Le-am dat libertatea ca, atunci când se plictiseau, să lase jocul neterminat, să iasă afară, să se joace ce vor, iar apoi să revină și să continue. Și exact asta au făcut. Au înțeles foarte bine că pot lua o pauză și apoi se pot întoarce la jocul început', explică Aurora Apostu.

Dacă jocurile de strategie au stârnit mai puțin interes, altele au reușit să îi captiveze pe copii tocmai prin interacțiunea directă dintre ei.

'Mima le-a plăcut foarte mult, telefonul fără fir la fel. Le-a plăcut să ghicească, să vorbească între ei, să alerge, să se joace împreună. Acolo s-au simțit în largul lor', spune muzeograful.

La prima zi a Școlii de Vară au participat aproximativ 15 copii, cu vârste între cinci și 14 ani, iar pe parcursul întregii săptămâni sunt așteptați aproximativ 50 de participanți, în serii diferite.

Dincolo de succesul sau eșecul fiecărui joc, scopul proiectului rămâne același: să le ofere copiilor șansa de a descoperi că distracția poate exista și fără telefon, iar uneori o tablă de șah, o coardă sau o simplă partidă de telefonul fără fir pot spune mai multe despre copilărie decât orice aplicație instalată pe un ecran. AGERPRES/(A, AS - redactor: Dana Lepădatu, editor: Karina Olteanu, editor online: Ada Vîlceanu)

Sursa fotografiilor: Muzeul Vrancei/Facebook.com