Femeile care, odată devenite mame, se confruntă cu depresia postnatală au nevoie de sprijin de la cei din jur și trebuie să ceară ajutor de specialitate dacă se simt rău, pentru a trece prin dificultățile acestei perioade, a declarat, pentru AGERPRES, psihoterapeutul Monica Popa.

'Eu însămi am trecut printr-o depresie postnatală severă, după ce l-am născut pe băiețelul meu, Rareș, care acum are patru ani și jumătate. Pentru că sunt psiholog, am recunoscut repede simptomele și am cerut imediat ajutor. Nu este o rușine să ceri sprijin, dacă te simți rău. Aproape trei luni a fost partea urâtă. Dar după ce am început tratamentul, care nu e necesar în toate cazurile, deja starea mea s-a ameliorat vizibil, am început să dorm și să ies la suprafață', a spus Monica Popa.

Cele mai importante două simptome ale depresiei postnatale sunt tristețea și anhedonia, adică pierderea interesului față de lucruri care îți făceau plăcere înainte. Pe lângă acestea se observă sentimentele de vinovăție, de a fi pedepsit, pesimism, agitație, iritabilitate, dificultăți de concentrare, oboseală, lipsa energiei și un accentuat sentiment al lipsei valorii personale.

După naștere, explică specialista, în trupul femeii este un dezechilibru hormonal major. Adăugând lipsa somnului, odihna insuficientă, întreruptă, trezirea la trei ore în primele luni de viață ale copilului, se epuizează orice sistem nervos. Iar dacă mama are un sistem nervos cu sensibilități, riscul de a dezvolta o depresie postnatală crește cu atât mai mult.

Când femeia care tocmai a născut trebuie să aibă grijă singură de copil și nu se poate odihni suficient, depresia postnatală poate fi declanșată și de lipsa suportului din partea familiei, a prietenilor.

'Da, oboseală, stres, grijă, îngrijorări, toate acestea, desigur, dar simptomele depresiei postnatale sunt puternice. Adică nu e oboseala aceea de zi cu zi, e oboseală care te poate împiedica să ai grijă în mod adecvat de copil. Nu e sentimentul acela de noutate și teama aceea de cum mă descurc cu cel mic, ci e o anxietate intensă. Da, și anxietatea se numără printre simptomele depresiei postnatale. Deci, pe de o parte, ești trist, fără niciun chef de viață și pe de altă parte, e o stare de tensiune. Și atunci fie dormi foarte mult și nu te poți trezi, fie nu poți dormi și n-ai energie deloc', explică Monica Popa.

Ideal este, afirmă specialista, ca femeile să recunoască simptomele depresiei, să nu amâne, să nu mușamalizeze, să nu nege situația față de ele însele și să solicite ajutor, deci să meargă la psiholog, acesta e primul pas, cât mai devreme. Pentru că, altfel, depresia postnatală se poate agrava, până la forme extreme, suicid sau psihoză postpartum cu pruncucidere.

Depresia postnatală poate fi tratată în două moduri, în funcție de severitatea simptomelor: doar prin psihoterapie sau în asociere cu medicație. Psihoterapeutul va face un screening pe depresie și, dacă consideră el, va face o recomandare înspre un consult psihiatric. Să ne amintim că cuvântul 'psihologie' derivă din grecescul 'psyche' care înseamnă 'suflet'. Vindecarea trupului vine din vindecarea minții, iar vindecarea minții vine din vindecarea sufletului.

Pentru evitarea acestor simptome în depresia postpartum, este vital suportul pe care să-l ofere familia și cei apropiați femeii care a născut. Suportul concret poate fi ajutor la gătit, de exemplu, furnizarea de mese calde, preluarea sarcinilor din casă de către tatăl copilului, bunica, soacra, să o ajute oamenii să se odihnească. Femeia trebuie să aibă grijă de ea, în primul rând, cu blândețe, cu autocompasiune, ca să poată să ofere copilului îngrijire.

Monica Popa menționează că la declanșarea depresiei postnatale se adaugă și așteptările nerealiste și discursul social.

'Foarte multe femei au convingeri nesănătoase, cum că 'dacă sunt mama lui, trebuie să mă descurc numai eu singură cu el', 'dacă cer ajutor, sunt o femeie slabă sau o mamă inadecvată'. Acest discurs trebuie să fie modificat și așteptările lor, reglate. Adică multe au așteptări nerealiste, că vor putea să facă și job, și copil mic, și multe alte lucruri. Studiile spun că, cu cât avem așteptări mai reglate legate de un lucru, cu atât o să fie mai mic șocul', a mai adăugat psihoterapeutul.

Un alt factor favorizant al depresiei postnatale este schimbarea bruscă. Mama avea un job, avea o viață socială, avea un ritm al ei înainte de a avea un copil. Și aici o ajută suportul social, adică să o viziteze o prietenă, să o scoată altă prietenă la o plimbare cu copilul etc.

Monica Popa consideră că, încă din perspectiva nașterii unui copil, femeia și familia acesteia ar trebui să își seteze așteptări realiste legate de maternitate, nu romanțarea ei, cum este tendința, din păcate, și stabilite măsuri clare de susținere a viitoarei mame.

'E important ca mamele să știe la ce să se aștepte, inclusiv privind ajutorul, să-l organizeze înainte de nașterea copilului. Adică la finalul sarcinii deja să știe dacă va avea o bonă sau o să se mute mama cu ea o vreme sau dacă soțul va prelua sarcinile casnice. Pentru că solicitările de a avea grijă de un copil mic în primele luni de viață sunt uriașe. Copilul acela solicită atenție 24 de ore de la mamă, iar asta e epuizant', a subliniat aceasta.

Perioada de după nașterea copilului nu este la fel de critică pentru toate femeile. Diferă de la femeie la femeie. Sunt femei care nu experimentează dificultăți. Mai ales dacă au un sistem psihic mai puțin sensibil, dacă au suport social, o mamă, o soacră, o cumnată, o soră, mai multă lume în jur. Unele femei rezistă mai ușor la privarea de somn, altele se epuizează mai repede. Nu toată lumea trece prin depresia postnatală, dar riscul să se dezvolte e mare.

Nu în cele din urmă, e important, subliniază Monica Popa, ca persoanele din jur să fie observatori, dispuși să sară în ajutorul celor care probabil sunt în depresie, dar nu-și dau seama de asta.

'Mai trebuie destigmatizată boala psihică, pentru că multe femei nu cer ajutor de rușine, multe se tem să nu ajungă la psihiatru, având prejudecata 'Sunt nebună!', sau dacă ia tratament nu știe ce i se întâmplă. Și nu e așa, dimpotrivă. Dar nu toate cazurile au nevoie de medicație. La noi în societate, încă e stigmatizarea asta mare, asupra căreia cred că trebuie să lucrăm. Și noi, specialiștii în sănătate mentală, să ieșim în față și să intrăm într-un dialog public și să normalizăm', a declarat Monica Popa.

Trainer, cu experiență în lucrul cu femei, mame și cupluri, psihoterapeuta Monica Popa a scris în ultimii trei ani și și-a lansat, joi seara, cartea 'Mame suficient de bune', o lucrare dedicată tuturor femeilor care, devenite mame, se confruntă cu îndoieli, vinovăție, presiuni sociale și teama că 'nu sunt destul de bune'. Este printre puținele lucrări de acest tip în care un psihoterapeut prezintă din dublă ipostază, cea de specialist și cea de mamă, dificultățile femeilor care nasc copii.

Cartea se adresează nu doar mamelor, ci și tuturor celor care interacționează cu ele, fie parteneri, membri ai familiei, consilieri, psihologi, cadre medicale sau alți profesioniști care doresc să înțeleagă mai bine universul psihologic al maternității în contextul actual.

Lucrarea oferă o perspectivă umană, sinceră și empatică asupra a ceea ce înseamnă să fii mamă în zilele noastre.

Autoarea transmite un mesaj pentru fiecare mamă care se simte copleșită: 'Dragă mamă, nu ești singură. Și nu trebuie să fii perfectă ca să fii o mamă extraordinară'. AGERPRES/(A - redactor: Eugenia Pașca, editor: Irina Poenaru, editor online: Irina Giurgiu)