În pusta nord-vest timișeană, unde, dacă te ridici în vârful picioarelor vezi hotarul cu Ungaria, totul pare un pustiu după comuna Dudeștii Vechi și doar în depărtare se zărește câte o siluetă a vreunei ruine de casă, care se încăpățânează să-și păstreze rădăcinile.

După seceriș, pustiul pare privirii și mai fără de sfârșit. În depărtare, abia se distinge turla unei biserici care își pierde crucea în înaltul cerului. Acolo a existat odinioară o așezare.

La o răscruce de drum, o cale duce spre satul Cheglevici, iar alta spre Colonia Bulgară, unde clopotele bisericii bat o singură dată pe an, spun bătrânii, la hramul din ziua Sfântului Luca, pe 18 octombrie, când urmașii localnicilor revin la mormintele străbunilor.

O troiță cu flori roșii din plastic, rămase de pe la vreo sărbătoare trecută, arată că ne apropiem de Colonia Bulgară, localitate atestată în 1845, populată cu bulgari, dar care acum a rămas pustie.

Prima urmă de viață din fosta Colonie Bulgară care ne întâmpină este, paradoxal, cimitirul. Doar el arată că aici au trăit, cândva, oameni. A doua este biserica catolică, în jurul căreia, acum, pasc oile a două familii de ciobani sibieni, care au coborât din Ardeal în Banat, în pastorație. Sub câțiva duzi bătrâni, sunt întinse la soare, înfipte în pari, bidoane metalice în care se colectează laptele muls de la oi.

Peste tot, sute de baloți cu furaje, bine legați. Sunt hrana oilor pentru iarnă.

Despre ceea ce a fost în veacul trecut Colonia Bulgară afli doar dacă mergi în Dudeștii Vechi, comuna de care aparține, de la oameni care au copilărit acolo, care au avut rude și care știu cum era satul populat de bulgari.

Directorul adjunct al Școlii gimnaziale din comuna Dudeștii Vechi, Iancu Berceanu, profesor de geografie, a relatat, pentru AGERPRES, că bulgarii au ajuns din sudul Dunării în Banat, încercând să se refugieze din calea otomanilor, al căror imperiu stăpânea și acea parte a Europei și care îi forțau să-și părăsească credința creștină și să îmbrățișeze islamismul.

Așa au ajuns unii dintre refugiați la Dudeștii Vechi, în veacul al XVIII-lea, care intrase sub ascultarea altui imperiu, Coroana Habsburgică de la Viena. Unii dintre bulgarii veniți aici aveau străbuni chiar în zona Nicopole.

Berceanu povestește că, în momentul eliberării Banatului de sub stăpânirea turcilor de către armata habsburgică, aici era o zonă mlăștinoasă, insalubră, nepotrivită pentru așezări mari. Și au fost aduși coloniști pentru a valorifica acest teritoriu. Ei au găsit aici o mlaștină din care au făcut un teritoriu care a dat milioane de tone de grâne. Nu le-a fost deloc ușor. În primii ani i-a lovit și holera, care a revenit în mod recurent.

'Cancelaria imperială dădea în secolele XVIII-XIX comunităților catolice un ajutor pentru ridicarea bisericilor, dar probabil că Curtea de la Viena nu și-a imaginat că aici trăiesc atât de mulți oameni și au dat o sumă mică, insuficientă. Părintele de atunci a pus banii deoparte, a făcut colectă publică, oamenii au asigurat și forța de muncă necesară, au ridicat biserica prin spețe proprii, iar din banii împăratului au chefuit două săptămâni', punctează profesorul.

Fiind oameni destoinici și harnici, lucrând mai ales în agricultură, bulgarii din Dudeștii Vechi s-au înmulțit, au făcut averi pe care le-au moștenit copiii și treptat s-au extins în apropiere, întemeind Colonia Bulgară.

'Colonia Bulgară a fost cândva un sat minunat, care a avut și primărie în perioada interbelică, a avut în jur de 1.000 de locuitori, care s-a format prin roirea bulgarilor catolici de aici, din Dudești Vechi, la care s-au adăugat ulterior șvabi, maghiari, români. O capelă catolică a fost construită în 1852, iar biserica actuală în 1912. Școala s-a construit în 1904. Satul avea străzi care se întretăiau în unghi drept, tipic terezian, avea o biserică frumoasă, cu hramul Sfântul Luca. Și azi, de hram, bulgarii din Dudești Vechi și de pretutindeni, care au originea în Colonia Bulgară, vin și sărbătoresc praznicul, chiar dacă ultimul etnic bulgar din Colonia Bulgară a murit. L-am și cunoscut. Îmi povestea cu amar: 'Ne-au luat pământul' (la colectivizare - n.r.). Asta a fost pentru bulgarii bănățeni o lovitură foarte greu de suportat. În curtea bisericii din Colonie există un monument negru, dedicat victimelor deportării în Bărăgan. Au murit oameni în Bărăgan, li s-au luat casele de acasă, din Banat, au fost duși în pustiu. Toate acestea au făcut din ei o victimă. Îmi amintesc că în 2011 am participat la recensământ ca recenzor și am numărat atunci, în Colonia Bulgară, 24 de persoane care chiar mai trăiau în sat. Se ocupau cu creșterea animalelor. Azi, casele s-au dărâmat', deapănă profesorul Iancu Berceanu.

El spune că declinul Coloniei Bulgare a început prin anii '70 ai veacului trecut, odată cu dezvoltarea IAS-urilor (întreprinderi agricole de stat) și a zonei industriale de la Sânnicolau Mare, spre care au migrat coloniștii.

'Să vă spun cum a început depopularea Coloniei Bulgare. Pe la începutul anilor '70, oamenii locului lucrau la IAS-uri și în industria care a început să se înfiripe în Sânnicolau Mare. Făceau naveta cu autobuzul. Dar, treptat, a fost tăiată linia de autobuz, iar oamenilor le-a fost tot mai greu să facă naveta. Și așa, încet, încet s-au mutat de acolo. Pe maghiarii din Colonia Bulgară îi găsim acum în Cheglevici, iar pe bulgarii de acolo, în Dudeștii Vechi. Profesoara de Limba română a școlii noastre din Dudeștii Vechi, Stanca Velcov, a copilărit acolo. Aveau și obiceiuri minunate: Fărșangul, Baba Marta, Săritul peste Foc, apoi de Sfânta Marie Mare', relatează Berceanu.

În curtea Școlii gimnaziale din Dudeștii Vechi, care tocmai a marcat 280 de ani de învățământ neîntrerupt în limba bulgară, am întâlnit două doamne octogenare însoțite de un domn, bulgari, care poartă cu eleganță și noblețe titlul de foști dascăli, care au copilărit în Colonia Bulgară.

'Strămoșii noștri bulgarii au venit în Banat de aproape 300 de ani, din cauza turcilor. Școala (din Dudeștii Vechi - n.r.) are 280 de ani. (...). În Colonia Bulgară era biserică, școală, aveau și o arenă pe care jucau fotbal mulți dintre cei care sunt astăzi profesori în Dudești. Azi, mai există o singură casă. Nu mai sunt locuitori. Neavând drumuri de legătură accesibile cu alte localități, înainte de Revoluție, oamenii au plecat treptat la muncă spre Dudești, Sânnicolau, Timișoara', povestesc cei trei foști dascăli.

În cimitirul romano-catolic din Dudeștii Vechi, unde sunt înmormântați și cei care au murit de holeră cu aproape două secole în urmă, l-am întâlnit pe Ion Vasilcin, rudă cu ultimul locuitor din Colonia Bulgară.

'În Colonia Bulgară nu a mai rămas niciun om. Au murit, au plecat în alte părți. Acum sunt doar câțiva ciobani sibieni, care 'stăpânesc' satul pe gratis. O dată pe an, de hramul Sfântului Luca, vin sute de mașini cu bulgari băștinași răspândiți prin lume. Un neam de-al meu a fost ultimul localnic din Colonie, care a murit în 2016. Prin anii '70 era frumos acolo. Exista cămin cultural, școală, parc, biserică, magazin alimentar, teren de fotbal. Tot. Trăiau în bună înțelegere bulgarii majoritari, cu ungurii, șvabii și o singură familie de țigani. Acum nu mai e nimic. Numai ciobani sibieni și oi', spune Ion Vasilcin.

În Colonia Bulgară am găsit singurul trăitor, vremelnic. Este angajat la doi oieri sibieni care s-au instalat în fostul birt al satului, unde și-au încropit o gospodărie ca la țară, ferecată cu porți de metal, bine păzită de patru dulăi albi, care stau retrași pe la umbră.

'Eu sunt slugă la două familii de ciobani. Ei sunt din Sibiu, eu din Sânmihai. Dar au plecat acum cu fetele să le înscrie la școală, la Sibiu. Doar noi suntem în satul ăsta, patru ciobani și eu. Nu suntem localnici; doar în pastorație. Eu nu știu prea multe, decât că nu mai e nicio casă în picioare, niciun suflet de localnic. Probabil că ce a mai fost cărămidă s-a furat. La biserică vin de hram, de Sfântul Luca, sute de mașini', spune bărbatul.

Ușa de la intrarea principală în curtea bisericii este închisă cu sârmă ruginită. După ce te străduiești să desfaci sârmele, constați că de fapt, toate celelalte garduri de fier care o împrejmuiau odată nu mai sunt și că totul este o pajiște deschisă pentru oi.

În curtea bisericii, precum doi străjeri, stau neclintite două monumente funerare: unul dedicat eroilor Primului Război Mondial și altul pe care nu se mai vede aproape nimic, dedicat deportării în Bărăgan.

În biserica din Colonia Bulgară, clopotele mai bat doar o dată în an: de hramul Sfântului Luca. AGERPRES/(A, AS - redactor: Otilia Halunga, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Irina Giurgiu)