În apele din spațiul bazinului hidrografic al Banatului apar spontan specii invazive de pești răpitori, care dăunează faunei și florei autohtone, de cele mai multe ori aceste populații piscicole străine ajungând în râurile și lacurile din județene Caraș-Severin și Timiș prin intervenția voluntară a omului.

Cătălin Nagy, director resurse în cadrul Administrației Bazinale Apele Banat (ABAB), a relatat, pentru AGERPRES, că în apele din Banatul Montan au fost identificate populații de pești care sunt specifice zonei de câmpie. Presupunerea celor de la ABAB este că pescarii care folosesc momeală vie aruncă la întâmplare nada care rămâne după ce pescuiesc și astfel se înmulțesc peștii 'exotici', răpitori.

'Ne-am confruntat de-a lungul timpului și încă ne confruntăm cu specii invazive de pești, care în principal sunt aduse de către 'binevoitori', care își aruncă în apă peștii exotici. Acești pești, chiar dacă nu se reproduc, pot crea daune locale asupra faunei și florei de pe râuri sau lacuri. De asemenea, de multe ori, se folosesc, din punctul meu de vedere, impropriu, de către pescari în general, acele momeli vii, adică peștișori mici, care din zona crapului sunt duși, de exemplu, în zona păstrăvului. Evident că dacă mai rămân câteva bucățele de peștișori vii, care sunt de multe ori aruncați în apă, efectiv, de oameni. Efectele sunt vizibile, din păcate: avem specii invazive care nu ar trebui să fie în zona de munte, unde ar trebui să fie păstrăv sau clean, dar unde trezim că avem bibani, cu caras și alte specii pe care le regăsim în zona câmpiei. Din păcate, aceștia proliferează acolo. La nivelul întregii Românii, am înțeles că au fost găsiți aruncați în ape și piranha. Evident, în număr mic, nu au efect distrugător și nu prezintă pericol pentru populația piscicolă', a afirmat Cătălin Nagy.

Directorul ABAB a explicat că există o modă în țările vestice de a avea animale de companie cât mai exotice, de la șerpi și păsări până la măgari sau alte orătănii. Cât sunt mici, aceste animale de companie sunt atrăgătoare, dar după patru-cinci luni, proprietarul nu mai știe cum să scape de ele.

Așa este și cazul peștilor de acvariu sau al țestoaselor; când stăpânii își dau seama că devin costisitoare sau nu le mai pot asigura habitatul, le eliberează în apă, la întâmplare, creând mari probleme faunei autohtone.

În altă ordine de idei, lector Cosmin Marius Ivașcu de la Facultatea de Chimie, Biologie, Geografie a Universității de Vest Timișoara, a declarat pentru AGERPRES că țestoasele de azi mai au un mare adversar în țestoasele exotice, cumpărate din străinătate sau capturate de părinți pentru copii, de pe Clisura Dunării, de exemplu, pe care apoi le eliberează în Bega, unde atacă specia autohtonă.

'Țestoasele exotice eliberate în Bega și în alte zone umede, în râuri sunt periculoase, fiind agresive față de specia autohtonă, pentru că le ocupă locurile însorite care sunt foarte importante pentru specia noastră. Părinții trebuie atenționați, pentru că unii le procură copiilor micuța broscuță țestoasă, dar aceasta crește foarte mult, mănâncă mult pește, murdărește apa foarte repede și sunt greu de întreținut, iar când cresc și ajung la dimensiuni mai mari, vor să scape de ele și le eliberează în Bega. Între speciile exotice agresive se află țestoasa de Florida, foarte invazivă, și nu e bine să stea cu țestoasa noastră. Mai sunt și alți prădători care amenință țestoasele noastre, cum sunt șobolanii care le mănâncă ouăle depuse, dar și membrele', detaliază biologul.

Cătălin Nagy mai subliniază că un pericol pentru populația piscicolă îl reprezintă schimbările climatice, iar seceta poate duce chiar la pierderea întregii populații piscicole din zona afectată.

'În partea de câmpie a Banatului, avem râuri care se confruntă cu astfel de situații (de secare, n.r.). O treime din rețea hidrografică este formată din râuri nepermanente, care seacă complet anual sau la doi - trei - zece ani. (...). Ne confruntăm și cu mortalități piscicole. Dar intervenția omului are un impact major asupra faunei acvatice, în special a peștilor, pe care noi încă îi folosim spre deosebire de alte țări europene, unde se pescuiește în râurile interioare. Nu vorbim despre pescuitul comercial, ci vorbim de pescuitul la undiță, pescuitul sportiv. (...). Ideal ar fi ca peștii prinși să fie eliberați', încheie Cătălin Nagy. AGERPRES/(A, AS - redactor: Otilia Halunga, editor: Karina Olteanu, editor online: Ady Ivaşcu)