'Drept! 150! Cocoașă! Frână! Nu! Cocoașă! Drept! 70! Ridică! Pod! Bravo, mă! Bravo, mă! Frână! Ori 70! Bine! Deviere! Ori 70 pe cocoașă! Frână!' Sunt comenzi turuite robotic, fără noimă pentru un necunoscător, dar de o importanță capitală pentru un echipaj de raliu, care zboară la propriu pe un drum accidentat. O decizie greșită, în orice fracțiune de secundă, poate fi fatală.

Francesca Maior e în motorsport de când se știe. E practic o 'moștenire de familie'. Tatăl ei a fost pilot de raliuri în urmă cu două decenii, apoi fratele său, cu doi ani mai mare a început de la o vârstă fragedă să-i calce pe urme. La 14 ani s-a hotărât să intre și ea în lumea curselor. A vrut să devină copilot, pentru că e 'mai organizată'. Iar la 16 ani a devenit cel mai tânăr copilot din România. În cariera de doar 8 ani a devenit campioană europeană și vicecampioană mondială de juniori WRC alături de pilotul Norbert Maior, fratele său.

'Eu am ales să fiu copilot pentru că mi se pare că e mai, cum să zic, pe talentul meu. Adică un copilot trebuie să organizeze, trebuie să fie atent la detalii, trebuie să fie tot timpul pregătit, cumva să-și facă temele de acasă. Și eu am fost mereu așa, mai organizată. Și când am văzut că asta face un copilot, eu am zis eu asta vreau, mie asta îmi place', își motivează alegerea carierei Francesca.

'Dreapta! 5 minus scurt! Continuă! 5 scurt!' Apoi liniște. Copilotul nu mai spune nimic, pilotul încearcă fără succes să redreseze bolidul, dar e prea târziu. Lovește parapeții de beton de pe margine pe partea lui. Urmează o hurducăială groaznică, încă două manevre și mașina se oprește într-un nor de praf. Zgomotul asurzitor al motorului se oprește și el, dar ștergătoarele au pornit. 'Ești OK?', întreabă copilotul. 'Da', vine răspunsul scurt și rapid. Iar gândul zboară din nou către cursă, pentru că fiecare secundă contează: 'Avem roți?' 'Nu!' De data asta, cursa s-a oprit pentru ei, dar drumul lor în motorsport e lung și sunt abia la început.

'Mama și tata sunt amândoi foarte tensionați. Încearcă ei să nu ne arate asta, dar pot să-i simt. Și ne zic și oamenii. Mama este cam tot timpul la probe, tata este tot timpul în parcul de service cu noi. Ei se feresc să ne arate cât de tensionați sunt. Au doi copii și amândoi sunt în aceeași mașină de curse, într-un sport care e destul de periculos, să zic așa, adică nu putem să ne ascundem', spune tânărul copilot, care doar ghicește grijile prin care trebuie să treacă părinții unor copii aflați amândoi în aceeași mașină care înghite sute de kilometri cu o foame nebună.

Frică? Ce e aia frică? Francesca cunoaște foarte bine sportul pe care l-a ales și riscurile sale, dar nu are timp să-l piardă cu astfel de sentimente.

'Nu, sincer pot să spun că nu mi-a fost niciodată frică. Pentru că noi, în momentul în care ne-am urcat în mașina de curse, de prima dată, noi am știut la ce ne expunem. Știm foarte bine ce se poate întâmpla și am încredere foarte mare atât în Norbert, cât și în mașină. Nu pot să stau să mă gândesc că mi-e frică, nu poate să-mi fie teamă. Practic mi-am asumat de când m-am urcat prima dată în mașină că ăsta e sportul în care suntem. Îmi place foarte tare și pur și simplu îmi doresc să fiu acolo', explică tânăra.

După o 'ucenicie' de câteva luni alături de un pilot experimentat, a optat să concureze alături de fratele său, Norbert, alături de care acum cunoaște succesul.

'Cu siguranță, pentru Norbert, în momentul ăla, ar fi fost de folos un copilot cu mai multă experiență decât aveam eu. Dar el a fost deschis să mă ajute, să creștem împreună și să ajungem la un nivel împreună, la care suntem acum, un nivel foarte bun pentru amândoi. A preferat să aibă răbdare cu mine și să învățăm împreună și acum am ajuns la un nivel la care amândoi putem spune că ne înțelegem foarte bine și cumva am căpătat experiență împreună', povestește Francesca Maior.

'Bine, și nu vă certați, nu vă reproșați atunci când apar greșelile inerente la oricare dintre voi?', apare întrebarea firească. Dar obiectivele comune ale echipajului sunt destul de bine întipărite, iar frații Maior au căpătat o anume maturitate care îi determină să treacă repede peste: 'Mai avem momente ca în orice relație de prietenie, relație de frate-soră, relație de pilot-copilot, apar diverse certuri, să zic așa, dar noi, probabil pentru că ne cunoaștem atât de bine, trecem foarte repede peste asta. Adică durează un minut cel mult momentul de tensiune dintre noi și după ne revenim și ne dăm seama că suntem în aceeași mașină de curse și luptăm pentru același scop. Deci nu merită să ne certăm'.

Când vezi o tonă de fier care zboară prin pădure, pe teren accidentat, apoi roțile nu mai ating pământul, fix ca în filmele pe care le crezi exagerate, te gândești că motorsportul este periculos. Și așa este, dar trebuie să fie și scump. De unde bani pentru a continua etapele care să te ducă la câștigarea trofeelor?

'Da, este probabil printre cele mai scumpe sporturi. De asta ne tot lovim, și anul ăsta, și în trecut, și probabil și în viitor o să ne lovim. E complicat să găsești sponsori. Vorbim de câteva sute de mii de euro într-un sezon. Mi-e foarte greu să zic exact, pentru că depinde foarte mult ce vrei să faci în acel sezon, și cu ce mașină vrei să te dai, și dacă vrei să participi internațional. Iar pentru noi, cu cât avem mai mulți bani de la sponsori, cu atât putem să facem mai mult. Visul nostru este să fim în campionatul mondial (WRC). Și ca să ajungi acolo, ai nevoie de foarte mulți bani', povestește Francesca despre cum se prezintă situația la nivel financiar într-un sport nu foarte popular în România, dar cu o creștere de vizibilitate în ultimii ani. Și asta și datorită succeselor lor.

În 2023, în timpul Campionatului European (ERC) au fost nevoiți să facă chetă pe rețelele de socializare pentru a putea concura. Și a fost sezonul în care au ieșit campioni europeni de juniori.

'În 2023 nu aveam un buget foarte mare, și am făcut primele două etape, am avut rezultate foarte bune, eram pe podium. Ne-am dat seama că dacă ratăm a treia etapă, din Suedia, unul dintre cele mai scumpe raliuri din campionat, vom pierde foarte multe șanse la titlu. Și buget în momentul ăla nu mai aveam. Am zis că ce putem să facem? Să ratăm? Nu am vrut să luăm în calcul. Am zis că hai să încercăm și povestea asta, să facem chetă. Nu mi s-a mai întâmplat, n-am mai trecut prin asta. Nu știam cum o să reacționeze oamenii, fanii noștri, partenerii, nu știam la ce să ne așteptăm. Dar a fost singura variantă pe care o mai aveam. Pentru că am încercat la toți. Și a avut un succes incredibil toată această poveste, datorită oamenilor, fanilor, partenerilor, prietenilor. Fiecare a pus cât a putut. De la o sută de lei până la câteva sute de lei. Am reușit să strângem o sumă mare și am reușit să participăm acolo. Practic, ăla a fost unul dintre punctele, să zic așa, top din acel an. Și datorită acelor oameni noi am putut să luăm titlul. Pentru că dacă nu participam la acel raliu, șansele noastre erau foarte mici', povestește Francesca.

Poate că și ăsta este motivul pentru care acel titlu îi este mai drag decât locul doi la Campionatul Mondial: 'E greu să zic ce performanță îmi este mai dragă, dar aș merge pe titlul de campioni europeni, pentru că a fost un an foarte greu. Și am ajuns la ultima etapă în Ungaria, când practic la ultima probă am câștigat titlul. Și eram acolo la final, și acum țin minte, că erau atâția fani din România, practic la un raliu până afară țării. Erau atât de mulți fani și atât de multă lume care ne aplauda, și când am auzit imnul a fost un moment aparte. Cred că o să-mi rămână în minte momentul ăla foarte mult timp'.

Vorbește cu modestie despre rezultatele obținute până acum, iar motivul e simplu. Știe că e loc de mai bine.

'Eu tot timpul știu că există loc de și mai bine. Pot să zic ce mi-am propus pentru viitor. Nu știu când o să se întâmple, dar sper că se va întâmpla. Noi visăm să devenim campioni mondiali. Am trecut peste câteva praguri, am devenit campioni europeni, acum suntem vicecampioni mondiali, dar targetul este să fim campioni mondiali. Pentru început la juniori, vedem mai departe. Poate că acum motorsportul nu este încă în totalitate un stil de viață. Dar în câțiva ani eu sper că asta va deveni stilul nostru de viață. Să fim de la un raliu la altul, să fim tot timpul în mașina de curse, să mergem la antrenamente, să facem totul așa cum ar trebui. Practic ăsta mi-aș dori să fie stilul meu de viață. Să nu existe altceva pe lângă', spune optimistă Francesca Maior.

O întreb ce sfat ar da unei fete care își dorește să pătrundă într-un domeniu așa-zis al bărbaților. Iar răspunsul vine firesc și e legat de ambiția, seriozitatea și determinarea de care a dat dovadă până acum: 'Depinde foarte mult de cât de tare își dorește. Pentru că ăsta este un sport în care tu trebuie să-ți dorești foarte mult să fii. Nu să fie doar o fiță. Trebuie să fie o dorință. Trebuie să ai un vis. Și dacă ești fată, nu contează. Dacă visul tău este să fii în motorsport, faptul că ești fată nu schimbă cu nimic. Poți să faci orice'.
AGERPRES (A-autor: Adrian Țone, editor: Mihai Țenea, editor online: Anda Badea)

Foto/video: Norbert Maior/Facebook