Cinci clujeni cu trei maşini Aro, vechi de peste 20 de ani, s-au întors cu bine acasă, după o aventură de aproximativ 9.000 de kilometri, prin satul lui Moş Crăciun, până la până la Capul Nord (Nordkapp), în Norvegia, considerat cel mai nordic punct al Europei.

Expediţia lor a durat 21 de zile, prin 12 ţări, şi nu au avut probleme majore, iar asta şi datorită fiabilităţii autovehiculelor care i-au purtat pe drumuri lungi şi îndepărtate, acoperite cu zăpezi şi gheaţă.

Aventurierii clujeni sunt membri ai Asociaţiei NapocAro, iar unul dintre scopurile expediţiei lor a fost de a arăta fiabilitatea acestor maşini româneşti care se fabricau odinioară.

Preşedintele Asociaţiei NapocAro, Ionel Bodea, membru al expediţiei, a povestit, pentru AGERPRES, că una dintre ciudăţeniile aventurii lor a avut loc la graniţa Norvegiei cu Suedia, unde, din motive neelucidate, vameşii i-au întrebat dacă transportă cartofi.

"Ne-a oprit în vamă la Norvegia şi ne-a întrebat dacă ducem cartofi, fapt de care noi am rămas surprinşi. Nu ştiu de ce ne-au întrebat asta. Adică, nu ne-au întrebat de ţuică, de ţigări, ne-au întrebat de cartofi... Tot ei, nu ştiau ce marcă e Aro, pentru că ei nu aveau în sistem asemenea maşini, n-a fost niciun Aro în Norvegia. Ne-a întrebat ce marcă e, unde s-a produs şi le-am explicat. Au zis că ei nu au în baza de date aşa ceva", spune Ionel Bodea.

Zăpezile, gheaţa şi gerurile de -29 de grade, resimţite la -38, nu au creat probleme deosebite nici maşinilor, nici pasagerilor lor.

"Am prins nişte ninsori.., zăpadă multă, gheaţă. Mergeam pe gheaţă cu 80-90 km/oră, că aşa mergeau toţi. Trecea câte un camion pe lângă noi şi nu mai vedeam nimic vreo 30 de secunde de la praful cu zăpadă pe care îl scotea. Din cauza asta, pe un coleg l-a 'sărit' de pe drum afară, dar n-au fost probleme, a intrat în zăpadă şi l-am tras afară. Am prins -29 de grade, resimţite la -38. Pur şi simplu nu puteam respira, stăteam numai cu mâna la nas, aşa de tare era aerul. Maşinile s-au descurcat foarte bine, nu am avut probleme cu pornirea etc. Dar noi nu am fost pregătiţi cu încălzitoarele, mergeau non stop, iar mie mi-a cedat un ventilator. Dar am avut sirocou (încălzitor auxiliar - n.r.) şi ne-am încălzit cu el. Chiar la -29 de grade s-a nimerit să dormim în maşină, dar în maşină erau 22 de grade, n-am avut treabă, dormeam în tricou", povesteşte Ionel Bodea.

În drumul lor au întâlnit şi reni, dar fără Moş Crăciun, pe care l-au căutat însă în renumitul său sat: "Ne-a ieşit în faţă o turmă de reni, unul era chiar pe mijlocul drumului şi s-a băgat printre maşini. Moş Crăciun nu era pe acolo. Am fost însă în satul lui Moş Crăciun, dar am fost un pic dezamăgiţi, în sensul că era doar ca un târg de Crăciun, nu era nimic deosebit. E amenajat frumos, cu becuri, dar nimic special. Şi aveau nişte preţuri foarte mari acolo...".

Maşinile Aro au făcut senzaţie printre străini, care întorceau capul, dar şi printre românii pe care i-au întâlnit pe drum. Surpriza clujenilor a fost şi întâlnirea cu o surată a maşinilor Aro - o maşină Dacia, pe care au întâlnit-o în Danemarca.

"Chiar la Moş Crăciun era un grup de români şi au rămas surprinşi când au văzut că erau maşini Aro acolo. Străinii, mai ales în Suedia, se uitau foarte mult după noi, ne salutau, dar ei le confundau cu Land Rover. Am fost în Suedia şi la un prieten care avea Aro şi am făcut o plimbare prin zonă, ne-a dus la un cimitir unde erau îngropaţi vikingi. Şi în Danemarca am fost la cineva care avea o Dacia. Ne-am oprit şi într-un orăşel din Danemarca, a trecut un român şi s-a întors înapoi să vadă Aro, că a zis că de 15 ani n-a mai fost în ţară, a rămas uimit", îşi aminteşte Ionel Bodea.

Expediţia în ţinuturile îngheţate i-a întărit acestuia convingerea că maşinile Aro sunt foarte fiabile, că pot concura cu orice maşină de teren dintre cele moderne şi crede că ar fi foarte bine să se reia producţia acestor maşini de teren foarte competitive.

"Maşinile Aro sunt foarte bune, se comportă foarte bine, singura problemă e un pic la căldură. Şi nu se compară cu maşinile de teren de acum. Atât doar că în maşinile astea mai noi e altă tehnologie, dar ca fiabilitate nu se compară. Şi la condus e uşor, nu te oboseşte, chiar te relaxează. Sunt mai bune maşinile Aro decât cele care se fac acum. Au rezistat foarte bine şi la temperaturile scăzute. Ar fi foarte bine dacă s-ar fabrica din nou Aro, doar să le retehnologizeze puţin şi să le mai îmbunătăţească puţin interiorul şi exteriorul. Ar face faţă cu brio concurenţei din domeniu", crede Bodea.

În Asociaţia NapocAro sunt zeci de membri din toată ţara, colecţionari de astfel de maşini, care şi-au descoperit pasiunea pentru ele încă din copilărie, pentru că au crescut cu ele, ca maşini ale familiei. Din asociaţie fac parte doar colecţionari de maşini Aro, IMS şi TV, unele cu o vechime de aproape 50 de ani, iar unii dintre ei le-au testat în expediţii pe distanţe lungi, prin ţări precum Mauritania, Somalia sau Georgia. AGERPRES/(A - autor: Marius Septimiu Avram, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: (c) Asociaţia NapocAro