Sorcova și semănatul sunt obiceiurile comune care sunt practicate, marți, în prima zi a anului nou din calendarul iulian, de creștinii de stil vechi din unele comunități de ucraineni, ruși-lipoveni, greci și bulgari din județul Tulcea, aceste obiceiuri păstrându-se în unele gospodării și de creștinii ortodocși de stil nou care au marcat Revelionul în urmă cu 13 zile, conform calendarului gregorian.

Potrivit unui material furnizat AGERPRES de Muzeul de etnografie și artă populară din Tulcea, marți, de Anul nou bătrân, se merge cu sorcova la greci și bulgari și cu semănatul la ucraineni și rușii lipoveni.

'În dimineața Anului nou, copiii bulgari mergeau în fiecare gospodărie, purtând o nuielușă de alun înmugurită. Aceștia rosteau o formulă verbală simplă și primeau covrigi, nuci, colăcei. O practică apotropaică este legată de ruperea câtorva muguri din nuielușe și amestecarea acestora în leșie, rezultând un remediu împotriva durerilor de cap. Similar, grecii mergeau cu surva (sorcova, n.red.) și primeau daruri simbolice sau erau legați cu materiale pentru haine, în special de rude', se menționează în materialul amintit care citează surse orale din satul Neatârnarea.

De asemenea, în comunitățile de ucraineni se mergea cu semănatul în dimineața Anului nou, se aruncau boabe de porumb sau grâu în casă, în curte, în obor sau în grădină.

'Grăunțele de la primii semănători erau adunate și folosite în rituri de vindecare sau de protecție. Restul boabelor erau măturate a doua zi și date păsărilor din curte, să fie sănătoase. Exista credința că primul venit cu semănatul putea influența mersul lucrurilor din gospodărie, de aceea se acceptau în primul rând băieții, care semănau și în grajdul animalelor, pentru turme bogate', se mai arată în materialul semnat de șefa Muzeului de etnografie și artă populară, Iuliana Titov.

La rușii lipoveni, se semăna atât în seara de Ajun, cât și în prima zi a Anului nou bătrân, grăunțele fiind aruncate în casă sau în cuptorul de pâine, pentru belșug.

Capra este un alt obicei comun creștinilor ortodocși din zonă practicat de Anul nou, ucrainenii făcând un adevărat spectacol din acest joc cu măști denumit Melanka.

Potrivit cercetătorului din cadrul Muzeului de etnografie și artă populară Alexandru Chiselev, marcarea obiceiurilor de iarnă de două ori în unele comunități din județul Tulcea s-a păstrat în semn de respect pentru cei mai în vârstă membri ai familiei, tinerii preluând însă practicile părinților, chiar dacă în România calendarul gregorian a fost adoptat în anul 1924.

'Este o situație puțin mai complexă. Odată cu schimbarea stilului, în anul 1924, au existat comunități mai conservatoare care și-au propus să păstreze aceste sărbători pe stilul vechi. În prezent, chiar și în cadrul comunităților de ucraineni există persoane, familii care preferă să sărbătorească pe nou, dar punctează sărbătorile pe vechi, acest lucru poate și datorită școlii, a vacanțelor. Practic, de foarte multe ori, copiii nu pot să participe la sărbătorile pe vechi și urmează calendarul oficial. De cele mai multe ori, se sărbătorește și pe nou și pe vechi. Pe nou, ții cu familia, iar pe vechi, cu întreaga comunitate', a precizat pentru AGERPRES cercetătorul științific Alexandru Chiselev.

De altfel, în județul Tulcea, și persoanele care sunt de altă religie se bucură de sărbătorile creștinilor.

'Am crescut la bloc, iar de Crăciun, pe casa scării mirosea a cozonaci, a tot felul de minunății. Mama mea ne făcea și nouă acasă și, într-un fel, țineam și noi sărbătorile, Crăciunul, Paștele. Prietenii mei foarte apropiați de altă religie veneau la noi când aveam sărbători importante', a afirmat Erol Ibram, în vârstă de 38 de ani, din municipiu.

Tulcea este unul din județele cu o diversitate foarte mare a minorităților etnice, după unele surse numărul lor fiind de 14. Cele mai importante comunități sunt cele de ruși-lipoveni, ucraineni, turci, greci și italieni. AGERPRES/(A, AS-autor: Luisiana Bîgea, editor: Antonia Niță, editor online: Simona Aruştei)