Muzeul Automobilului Românesc de la Câmpulung, înfiinţat în urmă cu aproape un deceniu din iniţiativa unor pasionaţi, inginerul Emil Hagi şi fiul său Alexandru, găzduieşte zeci de modele, între care unele unicat, precum Aro 16.

Foto: (c) George Onea/AGERPRES

Apariţia unui astfel de muzeu în Argeş pare mai mult decât firească, având în vedere că judeţul a reprezentat şi încă reprezintă un punct central în ceea ce înseamnă industria auto din România. Aici există uzina Dacia de la Mioveni. Tot aici a existat şi uzina Aro de la Câmpulung.

Foto: (c) George Onea/AGERPRES

Muzeul Automobilului Românesc se află pe DN 73, la intrarea în municipiul Câmpulung dinspre Piteşti. Încă de la intrare, vizitatorul poate vedea că este vorba de un proiect de anvergură, care a necesitat multă voinţă, multă implicare şi, mai ales, multă pasiune.

Foto: (c) George Onea/AGERPRES

În cazul inginerului Emil Hagi, pasiunea pentru automobilele româneşti a apărut încă din copilărie, chiar dacă, ulterior, a ales să se dezvolte profesional într-un alt domeniu.

Foto: (c) George Onea/AGERPRES

"Eu de formaţie sunt inginer constructor hidrotehnist. Am în palmares participarea la lucrări de mare anvergură în domeniul hidroenergetic, cum ar fi barajul de la Pecineagu, cum ar fi amenajarea râului Dâmboviţa, respectiv amenajarea Ciurel şi amenajarea lacului Văcăreşti în municipiul Bucureşti, unde am coordonat chiar aceste lucrări. (...) Pasiunea pentru maşinile româneşti vine de foarte mult timp în urmă, din perioada copilăriei. Am amintiri de atunci, când tatăl meu era director adjunct la Grupul Şcolar IMS de pe lângă Uzina IMS de atunci (...). Am copilărit odată cu apariţia şi creşterea maşinii IMS, Aro de mai târziu. Chiar am participat şi există în muzeu o fotografie de la lansarea modelului M 59, care este socotită practic prima maşină de teren românească. Aveam numai 4 ani, dar amintirile au rămas", mărturiseşte Emil Hagi.

Foto: (c) George Onea/AGERPRES

Ideea amenajării unui muzeu dedicat istoriei industriei auto româneşti a apărut în urmă cu aproape două decenii, după o întâlnire cu Regele Mihai, la rândul său un cunoscut pasionat de automobile.

Foto: (c) George Onea/AGERPRES

"Este o poveste de care ne amintim cu nostalgie, există şi o dată fixă, este vorba de 26 aprilie 2006, când clubul nostru, şi când spun asta mă refer la Retromobil Club România, ai cărui membri eram, a organizat o întâlnire la Muzeul Aviaţiei, la Pipera, cu Majestatea Sa Regele Mihai, preşedinte de onoare şi preşedinte fondator al clubului nostru. Iar la această întâlnire, la finalul ei, s-au dat nişte diplome de participare. Una dintre ele a primit-o Alexandru, fiul meu, pentru că era o cutumă a clubului, primele diplome le dădeam copiilor noştri participanţi la aceste evenimente, pentru încurajare. Avea cred că 13 ani atunci şi la momentul la care se completa diploma cu datele lui, Majestatea Sa (...) a considerat că este necesar să îi dea câteva sfaturi de încurajare şi i-a spus: 'Tinere, să-ţi urmezi pasiunea, căci este o pasiune foarte frumoasă şi îţi va aduce mari satisfacţii. Şi eu am avut-o încă din copilărie, ea m-a urmărit şi în perioada exilului, când la momentele de nostalgie (...) mă retrăgeam în garaj şi meşteream la maşini cu gândul la România. Să-l ajuţi pe tatăl tău, să salvaţi cât mai multe maşini, pentru că ele sunt patrimoniul nostru naţional'. A fost foarte impresionant, iar pe drumul de întoarcere (...) am analizat întâmplările de peste zi şi episodul acesta cu sfaturile Majestăţii Sale", povesteşte Emil Hagi.

Foto: (c) George Onea/AGERPRES

La momentul respectiv, Emil Hagi avea o singură maşină.

Foto: (c) George Onea/AGERPRES

"Ne-am pus întrebarea, firească, de altfel, oare ce a vrut să spună Majestatea Sa cu acest îndem? Nu cumva, cu stilul său foarte binevoitor, ne-a transmis un ordin să ne apucăm să facem acest lucru? Şi din momentul acela noi am considerat că am primit ordin de la Majestatea Sa să facem demersul cu salvarea şi restaurarea maşinilor. Nu ne imaginam atunci că va lua forma unui muzeu. (...) La momentul acela aveam o singură maşină, după care am început să achiziţionăm şi altele. Ne făcusem chiar o normă de undeva la cel puţin două maşini pe an. Apoi am început să organizăm nişte expoziţii nepermanente, ca un cadru de primire a colegilor noştri care ne vizitau la evenimentul 'Câmpulung în amintiri', a cărui primă ediţie a fost în anul acela, în 2006 (...), cu ocazia Zilelor oraşului. (...) Câţiva ani buni, această expoziţie a fost organizată an de an", îşi mai aminteşte inginerul muscelean.

Foto: (c) George Onea/AGERPRES

Ideea înfiinţării unui muzeu avea să se materializeze în anul 2014.

"Anul acesta vom marca zece ani de la inaugurarea Muzeului Automobilului Românesc, în 19 iulie 2014. Această dată am pus-o chiar pe frontispiciul muzeului, pentru că nu am dorit să intrăm în speculaţii de genul că este primul muzeu, că este al doilea, că este ultimul, ci am marcat data inaugurării sale, lăsând istoria să-şi spun cuvântul. (...) Cam asta este povestea de început. Ne dorim continuare, ne dorim stabilitate, ne dorim îmbogăţirea patrimoniului, ne dorim vizitatori cât mai mulţi şi nu vrem ca muzeul nostru să fie o adunătură de fiare vechi, cum am văzut pe la alte muzee. Dorim să organizăm evenimente, să vină grupuri de tineri care să participe activ la povestea muzeului, la restaurări, la demonstraţii, la teste, cu propuneri, cu activităţi (...), să fie un loc unde se întâmplă lucruri, nu numai un popas în drumurile noastre de vacanţă. (...) Ne dorim ca lumea să vină ţintit aici pentru evenimente, să pună suflet la această poveste, care să meargă cât mai departe", mai spune Emil Hagi.

Foto: (c) George Onea/AGERPRES

În prezent, în curtea muzeului se află în jur de 70 de maşini, unele restaurate, altele în diverse stadii de restaurare. Cel mai vechi exponat, care încă nu a fost restaurat, este un model Ford produs la Bucureşti în perioada interbelică.

"Ne-am dorit ca patrimoniul muzeului să fie cât mai bogat şi cât mai divers, să aibă maşini din toată perioada în care s-au produs maşini româneşti. Dezideratul nostru este ca aceste maşini să fie funcţionale, să aibă viaţă. Deţinem maşini începând cu Fordul Romana, fabricaţie 1936, pe care, din păcate, nu am reuşit să-l restaurăm până la acest moment, dar este prins într-un program, îi va veni rândul la un moment dat. De asemenea, avem şi maşini unicat, cum ar fi maşina Aro 16, care s-a făcut într-un singur exemplar. Avem o machetă la scară naturală a maşinii Aro CN, un proiect foarte interesant care, din păcate, a fost abandonat la un moment dat. Avem un exemplar M 59 APIC - autopompă de intervenţie şi comandă - pe care l-am reconstituit în parteneriat cu Muzeul Naţional al Pompierilor (...). Mai nou, încercăm să îmbunătăţim colecţia de autocamioane, avem în intenţie să înjghebăm şi o mică colecţie de autobuze, maşini agricole şi utilaje pentru construcţii, toate realizate de-a lungul timpului în România. (...) Acordăm mai mare atenţie în acest moment achiziţiei şi conservării exponatelor, pentru că maşinile devin din ce în ce mai rare şi mai greu de procurat, lăsând cumva în plan secund restaurarea, care se poate face şi ulterior", explică Emil Hagi.

Foto: (c) George Onea/AGERPRES

Muzeul are şi o secţie interioară, amenajată în mai multe săli dintr-o clădire impozantă. Vizitatorii pot admira aici atât vehicule pe două roţi, cât şi alte sute, poate mii de exponate care reflectă istoria industriei auto din România, cu un accent deosebit pe ceea ce a fost marca Aro, un simbol al Câmpulungului.

Foto: (c) George Onea/AGERPRES

"În sălile din interior avem expusă o colecţie de obiecte legate de istoria automobilului românesc. Ea conţine biciclete şi motorete, pentru că ne-am propus ca muzeul să aibă în patrimoniu, dacă se poate, tot ce s-a făcut românesc pe roţi. De asemenea, avem machete, prospecte şi alte exponate. Avem o serie de panouri de promoţie de la şcolile de maiştri şi de ucenici din domeniul auto, începând cu anii '60. (...) Nişte exponate foarte valoroase cu care ne mândrim sunt imagini unicat, imagini de autor cu evoluţia maşinilor IMS, Aro şi Dacia. (...) De asemenea, în patrimoniul nostru este cea mai mare parte din arhiva Centrului CESAR, fostul Compartiment Prototip al Uzinei Aro. Deţinem mare parte din documentaţia originală Aro şi alte documente din istoria mărcii. (...) Ne mândrim cu existenţa în patrimoniul nostru a primului produs din producţia de pace a secţiei de elice de avion IAR, fabrica de avioane care în timpul războiului a avut o secţie la Câmpulung, ulterior devenind Uzina Aro. Acest prim produs era un lacăt cu cifru care are sigla IAR. Este un exponat de mare valoare despre care noi ştim că ar fi unicul exemplar salvat. (...) De asemenea, avem o bogată arhivă de filme originale, cea mai mare parte din filmele cu subiectul Aro care s-au făcut în perioada comunistă (...). Vorbim de peliculele originale care sunt în patrimoniul nostru. De asemenea, şi o bogată colecţie de fotografii originale şi chiar de rolfilme, în număr de 700 cred că sunt, poate şi mai bine, cu fotografii originale din perioada existenţei uzinei Aro", explică Emil Hagi.

Foto: (c) George Onea/AGERPRES

El susţine că lucrurile nu se vor opri aici, scopul fiind îmbogăţirea permanentă a colecţiei muzeului. Pentru asta urmăreşte, împreună cu fiul său, exponatele interesante care apar pe piaţa colecţionarilor şi pe care, în limita posibilităţilor, încearcă să le achiziţioneze.

Foto: (c) George Onea/AGERPRES

Iar cea mai mare satisfacţie apare atunci când pragul muzeului este călcat de oameni cu adevărat interesaţi de industria auto, fie că sunt mici grupuri de studenţi de la facultăţi de profil veniţi din proprie iniţiativă pentru documentare, grupuri de automobilişti sau motociclişti veniţi din ţară sau din străinătate sau chiar specialişti care vor să vadă cu ochii lor anumite modele rare ori unicat.

Foto: (c) George Onea/AGERPRES

"E un soi de nostalgie, e un soi de datorie a noastră faţă de înaintaşi, un fel de prinos pe care eu am considerat că e de datoria mea să-l aduc pentru memoria tatălui meu. Şi în memoria lui am luat această iniţiativă, este un proiect de familie, este proiectul familiei noastre, este contribuţia noastră, ca familie, la istoria acestei ţări şi a patrimoniului său tehnic", concluzionează Emil Hagi. AGERPRES/(AS - autor: George Onea, editor: Florin Marin, editor online: Ada Vîlceanu)