Un iepure pitic Cap de Leu, pe nume Rontzi, şi un arici pitic african, adică Amber, au fost alegerile unei familii din Alba Iulia atunci când membrii acesteia au decis să-şi ofere dragostea şi unor animale de companie, conştientizând, totodată, că un căţel e mai greu de crescut, în primul rând pentru el, într-un apartament.

Totul a început în urmă cu un deceniu, atunci când, întrebat de mamă "ce îţi doreşti de Paşti cadou?", copilul a răspuns "un iepuraş".

"Eu sunt mare iubitoare de câini, doar că nu vreau să chinui animalele. Dacă am un animal, vreau să-i ofer toate condiţiile. Pentru că stau la bloc, pentru că iubesc câinii, deşi avem un spaţiu generos, m-am gândit că într-un apartament nu e locul propice să creşti un câine. Aşa că m-am gândit să iau un animal de companie mai mic. În primul rând, pentru copil. Ştim foarte bine beneficiile animalelor de companie asupra psihicului copilului. Drept urmare, la întrebarea 'ce să-ţi iau de Paşti cadou', mi-a zis, mai în treacăt, mai în glumă, avea vreo 8-9 ani, 'un iepure'. M-am documentat, am găsit o rasă de iepure care este strict ca animal de companie destinat, iepure pitic Cap de Leu", ne-a explicat cum a început totul mama lui Tudor, Simona Lodroman.

Iepuraşul a rămas în familia Lodroman timp de opt ani şi jumătate, undeva la limita vârstei de supravieţuire a unui astfel de animăluţ.

Sursa foto: Familia Lodroman / Arhiva personală

"Viaţa lui, lungă şi bună zic eu, a fost la noi în familie. Numele a fost ales de copil: Rontzi, pentru că ştiam că iepurele ronţăie, doar că al nostru, foarte bine crescut, nu a ronţăit nimic. L-am pierdut în 2021, în septembrie. N-am simţit nevoia să înlocuim acest animal, pentru că a fost mult prea important pentru noi. L-am dus în vacanţe, în concedii, peste tot unde am fost noi. N-am simţit nevoia să-l înlocuim imediat, doar că băiatul, în clasa a XI-a deja, a simţit nevoia asta. El îşi dorea de mult timp şi un arici african. Stând mult pe internet, documentându-se despre animale, a prins drag de animale şi în special de acest tip de arici pitic african", a declarat, pentru AGERPRES, Simona Lodroman.

Ea a adăugat că băiatul a fost şi este foarte responsabil în ceea ce priveşte îngrijirea lui Rontzi şi, acum, a lui Amber, chiar dacă, uneori, mama este cea care face mai multe lucruri în acest sens.

"Noi considerăm că suntem patru membri în familie. Noi am rezonat toţi trei, eu, soţul şi băiatul", a spus Simona.

Amber a intrat în familia Lodroman în urmă cu un an şi jumătate.

Sursa foto: Familia Lodroman / Arhiva personală

"Este fetiţă ariciul. Am achiziţionat-o în septembrie 2021. Eram într-o mini-vacanţă, la Arad. În 1 septembrie l-am pierdut pe Rontzi. În 4 septembrie, mergeam la Arad, aşa era programat. Fiul meu ştia, deşi nu mi-a zis, că există un magazin de animale acolo, foarte cunoscut, şi chiar văzuse că există un arici pitic african. L-am cumpărat pe 6-7 septembrie. A fost în perioada în care a scăpat de înţărcare de mamă, undeva la 2 luni. Am luat-o chiar în cel mai bun moment ca să o putem creşte noi, să nu mai depindă de mamă şi de laptele matern. O cheamă Amber. Venind spre Alba Iulia spre casă, ne gândeam ce nume să-i punem. Şi mi-a venit în minte, fiind în septembrie, september, în engleză, amber, mi-a părut că sună frumos", ne-a povestit Simona.

Întrebată prin ce anume se deosebeşte un arici pitic african de un arici normal, Simona a răspuns, glumind, că, ţinând cont de contextul actual, prin faptul că e necesar un consum mai ridicat la energie. Ea a precizat că un arici pitic african are nevoie de foarte multă căldură.

"E o deosebire fantastică în ceea ce priveşte forma lui, mărimea lui faţă de un arici de câmp, obişnuit. E mult mai mic, dar are nevoie, în primul rând, de foarte multă căldură. Dacă nu are căldură, un arici normal ar intra în hibernare. Hibernează undeva la câteva luni. Un arici pitic african dacă îl laşi fără căldură intră în hibernare, doar că moare după câteva zile. Dacă nu are hrană, nu rezistă. Ceilalţi arici, de câmp, rezistă. Căldură înseamnă undeva la 23 de grade Celsius, în mod constant. Vara trebuie să fii foarte atent, atunci când ai aer condiţionat, să nu faci foarte rece. Undeva la 23 de grade este perfect", a explicat Simona.

Ea a mai spus că Amber are la dispoziţie foarte multe căsuţe care sunt îmblănite, fiind deci călduroase, şi chiar dacă e o temperatură în cameră de 21 de grade nu simte lucrul acesta, pentru că stă înăuntru.

Sursa foto: Familia Lodroman / Arhiva personală

"În momentul în care am adus iepurele pitic Cap de Leu acasă, i-am oferit cuşca. Doar că noi am vrut să-l şi dresăm cumva. Am citit că, în ciuda părerilor unora, chiar şi iepuraşul poate fi dresat. I-am lăsat foarte mult spaţiu şi i-am spus că nu-i voie. Foarte mult timp a auzit asta, doar că îi spuneam numai în momentele în care voia să îşi facă nevoile nu în cuşcă, ci pe lângă. S-a învăţat foarte repede, de mic. Drept urmare, animalele noastre nu trăiesc în cuşcă. În cazul iepuraşului, în cuşcă însemna pentru el momentul în care mânca, voia să bea apă, avea ataşat de cuşcă dispozitivul pentru apă, şi atunci când îşi făcea nevoile fiziologice. Iar în rest era în vârful patului, lângă noi, pe covor. În cazul ariciului e un pic mai dificil, în sensul în care toată noaptea e ţinut în cuşcă, pentru că este un animal nocturn, iar pentru el noaptea înseamnă multă activitate. Ca atare, nu ne permitem să-l lăsăm afară noaptea. În rest e liber", ne-a dezvăluit Simona.

În ceea ce priveşte hrana, la fel ca Rontzi, nici Amber nu este pretenţioasă la mâncare.

"E o mâncare specială pentru arici, mâncarea de bază, care nu costă foarte mult. În plus, există mâncarea pentru pisici mici, cea tip cărniţă cu sos, iar pe lângă, o banană, o salată, un ardei, dar foarte puţin. Mâncarea de bază e cea solidă, bobiţele pentru arici. Nu e foarte scumpă mâncarea, dar sunt foarte scumpe serviciile veterinare", ne-a mărturisit Simona. Potrivit acesteia, costurile lunare, cu mâncare, cu servicii veterinare, cu vitamine, pot varia între câteva zeci sau câteva sute de lei, depinde de necesităţile animalului în luna respectivă.

Sursa foto: Familia Lodroman / Arhiva personală

În ceea ce priveşte greutatea unui arici pitic african, o femelă ajunge undeva la 500 de grame, Amber având, la aproape doi ani, 550 de grame. În ceea ce priveşte media de viaţă, un astfel de arici trăieşte între 5 şi 8 ani.

Un arici pitic african nu face gălăgie şi se manifestă de obicei atunci când îi place ceva, scoţând nişte sunete uşor perceptibile şi ridicându-şi ţepii. Simona ne-a spus că e o diferenţă între ţepii unui arici obişnuit, de câmp, şi ţepii unui arici pitic african, în sensul că sunt mai mici, dar la fel de ascuţiţi.

"Ariciul pitic african îşi recunoaşte un stăpân sau cel mult doi. La noi, sunt eu şi copilul. În orice poziţie aş pune-o, ea stă. O pupăm foarte mult. Nu are treabă, stă. În schimb, reacţionează la soţul meu. Soţul meu nici acum nu poate relaţiona cu ea. În momentul în care se apropie, îşi ridică ţepii. Reacţionează şi verbal, cumva, cu un 'câh'. Eu şi băiatul, pe care ne recunoaşte ca stăpâni, nu avem treabă. Are un simţ al mirosului extrem de bun şi atunci reacţionează, ridică ţepii. Eu încă nu am fost muşcată, nici înţepată", a punctat Simona.

Pentru Amber, familia a renunţat chiar la cazarea făcută la un hotel din Bulgaria care între timp îşi schimbase politica şi nu mai accepta animale de companie. "Am schimbat biletul. Am găsit un hotel unde am întrebat dacă putem veni cu un arici, m-a rugat managerul hotelului să trimit o poză cu Amber şi mi-a zis: 'cu drag, vă aşteptăm'. Ne-a acceptat", şi-a adus aminte Simona.

Sursa foto: Familia Lodroman / Arhiva personală

Ea a subliniat că e foarte important să cumperi un animal de companie dintr-un loc autorizat, astfel încât atunci când pleci din ţară cu el să ai toate actele în regulă, cu toate vaccinurile făcute, pentru că te poţi trezi după aceea că se îmbolnăveşte şi tu nu-i cunoşti istoricul.

"Ca să poţi să ieşi din ţară cu un animal de companie îţi trebuie foarte multe acte de la veterinar, acte care sunt valabile doar 10 zile. Cu numărul maşinii, cu cine merge etc. Veterinarul îţi face astfel de acte pentru a putea părăsi ţara cu animalul doar pe baza actelor existente pe care tu le ai", a arătat Simona.

Ea a mai punctat un aspect - cel al lipsei unui cimitir dedicat animalelor în judeţul Alba.

"Noi, cei care avem animale de companie, mai mici sau mai mari, pe care le ţinem în apartament, avem o problemă cu momentul de final al vieţii lor. Nu ai la dispoziţie o curte sau o grădină unde să-l poţi înmormânta. Sunt foarte puţine incineratoare pentru animale. Rontzicu are propriul lui loc de veci, la cimitirul animalelor din Hunedoara. Acolo are un loc de veci, plătit pe 10 ani, după care reînnoim pe alţi 10 ani, la care putem să mergem cu o lumânare ori de câte ori simţim nevoia şi la care mergem ori de câte ori suntem în zonă. În Alba nu există aşa ceva, doar poate aude cineva şi...Nu ne e la îndemână la Hunedoara, însă eşti liniştit când ştii că există aşa ceva", a afirmat aceasta.

Simona ne-a mai dezvăluit că sunt stări de agitaţie, de nervozitate, de nelinişte pe care animalul ţi le preia.

Sursa foto: Familia Lodroman / Arhiva personală

"Vorbesc din experienţa mai mult cu iepurele pitic Cap de Leu. Îţi preia acele stări şi are o capabilitate şi putere de a ţi le întoarce şi transforma în ceva bun şi pozitiv. De exemplu, copilul meu era în clasa a VIII-a, se pregătea pentru examenul de Evaluare Naţională, era extrem de agitat, cu foarte multă materie de înmagazinat, şi îmi aduc aminte că era întins pe burtă, pe covorul din camera lui, şi iepuraşul stătea cu el chiar şi 3-4 ore. Nu se mişca de lângă el, cât învăţa băiatul. Cu Amber, primul lucru pe care îl facem dimineaţa, când ne trezim, este să vedem ce face, deşi e ora când încă doarme. O trezim, dar nu se supără. Când o luăm în braţe, e voioasă şi ne transmite linişte", a mai spus aceasta.

Ea a încheiat afirmând că existenţa în viaţa familiei sale a lui Rontzi şi Amber a demonstrat că influenţa unui animal asupra psihicului uman "este aur curat". AGERPRES/ (A, AS - autor: Marinela Brumar, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Adrian Dădârlat)