Pagubele directe în cazul unui cutremur vrâncean major, care ar putea avea o magnitudine de până la 8,1 Mw, ar putea fi, cel puţin în Bucureşti, de ordinul miilor sau chiar zecilor de mii de victime într-un scenariu nocturn, relevă datele prezentate joi în documentarul "Cutremurul vrâncean din 4 martie 1977", realizat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP).

INCDFP, împreună cu Academia Oamenilor de Ştiinţă din România (AOSR), Rezistenţa Urbană şi Asociaţia Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri (AICPS), a organizat, joi, simpozionul online "45 de ani de la cutremurul din 1977. Lecţii învăţate?!", în care specialiştii au abordat teme legate de domeniul seismologiei şi ingineriei seismice precum: înregistrările seismului din 1977; pagubele din Bucureşti şi restul ţării; codurile de proiectare seismică; hazardul şi riscul seismic; modalităţi de reducere a riscului seismic.

Potrivit datelor amintite, expuse de Dragoş Toma-Dănilă, cercetător ştiinţific în cadrul INCDFP, astăzi este suficient să vedem starea clădirilor vechi, multe de patrimoniu, din Bucureşti, dar şi din alte oraşe precum Buzău, Focşani, Iaşi, Brăila, Constanţa sau Craiova, pentru a înţelege cât de mare este problema vulnerabilităţii seismice.

Foarte puţine clădiri au fost expertizate individual în ultimii 30 de ani şi încadrate în clase de risc seismic, conform celor mai recente reglementări tehnice şi mai puţine fiind consolidate.

Datele relevă că, potrivit listei Administraţiei Municipale pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS) se află în prezent în Bucureşti 963 de clădiri încadrate în clase de risc seismic, din care 363 în clasa I de risc seismic. 157 dintre acestea se află în categoria evidenţiată ca fiind foarte vulnerabile în 1977, clădiri cu cel puţin cinci nivele, construite înainte de 1941.

Alte 1.533 sunt încadrate în categorii de urgenţă, conform P100-92 din 1992 - acestea fiind de regulă clădiri care s-ar încadra la clasa I sau II de risc seismic. Pe lângă acestea, sunt şi mai multe clădiri vulnerabile care nu au fost expertizate, după cum arată şi datele recensămintelor. Conform Recensământului din 2011, în Bucureşti se aflau cel puţin 31.430 de clădiri rezidenţiale construite înainte de 1946, din care 294 având mai mult de patru etaje şi cel puţin 26.349 construite între 1946 şi 1960, din care 237 având mai mult de patru etaje.

În documentar se precizează că, deşi nu toate clădirile din categoriile vulnerabile se vor prăbuşi în totalitate la un cutremur vrâncean major, care de altfel ar putea fi şi mai puternic decât cel din 1977, având până la 8,1 Mw, pagubele directe vor fi, cel puţin în Bucureşti, conform estimărilor recente, mai mari decât în 1977, pentru un cutremur similar ca parametri, ele putând fi de ordinul miilor sau chiar zecilor de mii în ce priveşte numărul de victime pentru un scenariu nocturn.

La nivel naţional, proiectul RO-RISK, coordonat de IGSU, având ca responsabili în calculul hazardului şi riscului seismic INCDPP, URBAN-INCERC şi UTCB, a evidenţiat în 2017 faptul că din cele zece hazarde principale analizate la nivel naţional cutremurul poate avea cel mai mare impact în ceea ce priveşte pagubele. Cel mai periculos este un cutremur cu magnitudine mai mare din zona Vrancea, care poate afecta mai mult de 50% din teritoriul României, în special zona Moldovei, Munteniei, dar şi Oltenia, relevă documentarul.

Potrivit documentului amintit, o parte din scenariile RO-RISK, alături de altele aduse în completare, au fost incluse recent în ediţia a doua a Concepţiei Naţionale de răspuns post-seism, document care stă la baza pregătirii eficiente în intervenţie.

Alte probleme ale societăţii actuale, care constituie factori adiţionali ce prefigurează un dezastru şi mai mare, sunt: modificările neautorizate aduse apartamentelor, care pot afecta structura de rezistenţă şi răspunsul structurii la cutremur; blocajele tipice din trafic, datorate numărului mare de maşini; infrastructura deficitară, inclusiv spitalicească; coordonarea dificilă a entităţilor publice şi private; numărul redus al forţelor de intervenţie şi revenire la starea de normalitate; educaţia necorespunzătoare a populaţiei în ce priveşte reacţia la cutremur sau vulnerabilitatea socio-economică, evidenţiază documentarul.

În cadrul evenimentului organizat de INCDFP, a fost prezentată aplicaţia webGIS "Riscul seismic al Bucureştiului", iar bucureştenii au fost invitaţi să participe la turul ghidat "Bucureştii şi cutremurele", organizat vineri şi sâmbătă în Capitală.

Potrivit Institutului pentru Fizica Pământului, pe 4 martie 1977, la ora 21,21 într-o seară de vineri, un cutremur cu o magnitudine Mw de 7,4 a avut loc în zona Vrancea, la o adâncime de 94 km. Cutremurul a provocat cele mai mari pagube produse de un fenomen natural din istoria României: la nivel naţional 1.578 de persoane şi-au pierdut viaţa (1.424 în Bucureşti) şi 11.321 de persoane au fost rănite (7.598 în Bucureşti). 32 de clădiri de înălţime mare sau medie s-au prăbuşit în capitală. 32.900 de locuinţe au fost grav avariate la nivel naţional, aproximativ 200.000 de oameni fiind direct afectaţi. AGERPRES/(AS - autor: Daniel Popescu, editor: Antonia Niţă, editor online: Andreea Preda)