Alexandra Mitrică, în vârstă de 35 de ani, a absolvit Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti, iar după şase ani de activitate în domeniul consultanţei în Londra a decis să se dedice unui sat izolat din judeţul Tulcea, unde îi ajută pe oamenii de aici să îşi împlinească dorinţele.

Când era copil, Alexa, aşa cum îi spun prietenii, îşi dorea să devină doctor, dar a ales Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti, iar, după ce a absolvit-o, a simţit nevoia unei completări practice a studiilor, aşa că la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism ''Ion Mincu'' din Bucureşti a susţinut masterul pe tema dezvoltării regionale în Uniunea Europeană şi s-a specializat pe politica de dezvoltare a Uniunii.

"Mi-am depăşit limitele în anumite momente. Îmi doream să lucrez cu autorităţi guvernamentale, dar din postura de consultant lucram şi înţelegeam destul de bine comportamentul lor. Îmi plăcea partea aceasta, să înţeleg şi să răspund din punct de vedere al unei organizaţii private, într-un context incredibil de incert", şi-a prezentat Alexa pe scurt experienţa profesională din România, premergătoare celei din Marea Britanie.

Timp de şase ani a lucrat la o multinaţională din Marea Britanie tot în domeniul consultanţei şi îşi descrie experienţa din această ţară drept "un accelerator".

"Londra a accelerat foarte multe procese, în special pe partea de cunoaştere de sine, mi-a mărit cercul de prieteni incredibil. Am prieteni în toate colţurile lumii acum, mai ales după Brexit", a afirmat Alexandra Mitrică.

Pentru că atunci când a plecat din Bucureşti a regretat că nu a făcut mai mult voluntariat, s-a implicat în acţiuni sociale la Londra, iar anul trecut, când s-a întors acasă, a continuat colaborarea cu programul Teach for Romania şi a decis să predea în sistem simultan unui număr de 11 elevi din Sarinasuf, un sat izolat din zona de terasă a Tulcei, după ce a vizitat şase comunităţi din judeţ.

"Am avut parte de un training foarte intens de la Teach for Romania. Înainte de a obţine postul, am încercat să cunosc zona mai bine şi am purtat discuţii cu conducerea mai multor şcoli. Noi, în Teach for Romania, trebuie să fim într-o şcoală cu grad mare de defavorizare şi cumva am încercat să fac o listă scurtă a şcolilor. Am vizitat Sulina, Baia, Mihai Bravu, Mahmudia, o şcoală din Tulcea şi am încercat să nu merg în comunităţi foarte izolate, pentru că ştiam că îmi va fi greu. Sunt în primul an în învăţământ, într-o altă comunitate şi mă gândeam că am nevoie de câteva ancore ca să supravieţuiesc şi să excelez în ceea ce fac. Ştiam că repartiţia posturilor este o loterie. Sarinasuf nu a fost prima mea alegere. Îmi plăcuse foarte mult ce am văzut în Mahmudia, dar în dimineaţa şedinţei repartiţiei de posturi toate locurile de acolo au fost ocupate, iar următorul post liber a fost la Sarinasuf. A fost o loterie", a povestit învăţătoarea debutantă.

În Sarinasuf, sat al comunei Murighiol, a găsit "copii curioşi, foarte luminoşi", substimulaţi şi reticenţi, din cauza experienţelor provocatoare acumulate.

"Am găsit copii fără niciun fel de rechizite, uneori veneau doar cu un pix la şcoală. Am găsit un spaţiu în renovare şi am încercat să fac lucruri prietenoase. Primele săptămâni le-am petrecut împrietenindu-ne. Doi din cei 11 copii nu au vorbit cu mine în primele zile şi am încercat să găsim punţi de comunicare şi apoi am încercat să găsim lucrurile pe care le avem în comun şi am început să construim povestea noastră", şi-a amintit Alexandra.

Primele donaţii au fost rechizite pentru copii. Acestea au fost donate prin campania "Copacul din ghiozdan" de Asociaţia Voluntari în Europa, dar au urmat Daruri de Moş Crăciun, Delta lecturii, Şcoala de valori, ateliere de igienă orală, Semnal în casele din baltă, Punguţa cu două cărţi.

Pentru că şcoala din sat este în reparaţii, ea predă la căminul cultural din sat, iar aici a realizat Delta lecturii, proiectul prin care a amenajat o bibliotecă pentru copii şi a împlinit astfel şi visul unei localnice - Maria Stoica, fost inginer, acum pensionară.

"Doream să fac o bibliotecă la Sarisanuf, în amintirea celei pe care am avut-o în sat când eram copil. În luna noiembrie a anului 2018, am avut şansa să mi se dea acces în apartamentul unei profesoare care murise. Moştenitorii doreau să elibereze cât mai repede locuinţa şi m-au lăsat să aleg ce cărţi doream. Am umplut 20 de cutii de banane cu cărţi. O maşină de la asociaţia agricolă din sat le-a adus la Sarinasuf, apoi am încercat să obţin cheia unei camere unde să amenajez o bibliotecă. Nu am reuşit. Mă interesa să mă ocup de copiii din sat pentru că interacţionam cu ei şi am văzut că nu ştiu să citească", ne-a dezvăluit Maria Stoica.

Ea şi-a amintit cum a cunoscut-o pe "învăţătoarea din Londra", după cum îi spun unii localnici.

"Femeia de serviciu ne-a intermediat întâlnirea. I-am arătat Alexandrei cutiile cu cărţi şi a rămas surprinsă. Nu sunt cărţi pentru copiii din ciclul primar, dar sunt pentru adolescenţi şi adulţi. (...) Suntem impresionaţi de dăruirea ei (Alexandrei Mitrică - n.r.). Chiar se implică, iar copiii s-au schimbat vizibil. Sunt şi mai deschişi şi cred că şi înţeleg altfel tot ce se întâmplă cu ei", a arătat Maria Stoica.

Localnica i-a primit pe cei 11 copii din clasa Alexandrei la lecţiile de grădinărit şi nu este singura care o admiră.

"Este o învăţătoare calmă, care pune suflet în ceea ce face. Se implică şi acolo unde sunt cazuri foarte sensibile. Spun asta pentru că sunt copii care au nevoie de logoped. În comună există un logoped la şcoala din Murighiol, dar părinţii nu pot să se implice şi să meargă cu ei acolo. Dânsa lucrează cu aceşti copii şi îmi atrage atenţia când pe un copil îl doare capul, iar eu merg şi-l văd", a declarat şi asistentul medical comunitar din cadrul Primăriei comunei Murighiol, Constantina Scorohod.

Ea este cea care a sesizat situaţia a doi copii, Luisa şi Bogdan, care împreună cu părinţii, Elena şi Emil, locuiau, în două încăperi, cu alte cinci persoane şi nu aveau unde să îşi facă lecţiile.

"Am văzut că locuiau cu familia extinsă şi că era puţin spaţiu personal pentru copii pentru a-şi desfăşura activităţile şcolare. A părut o familie care merită ajutată, adică amândoi muncesc, se preocupau de copii, copiii aveau nevoi, dar existau doar bune intenţii", explică Alexandra Mitrică implicarea ei în sprijinirea unei familii pentru a obţine o casă.

Tânăra învăţătoare a apelat la ajutorul Asociaţiei ''Marius şi prietenii'' pentru a construi o casă, iar membrii asociaţiei au ridicat-o în şase săptămâni, pe terenul oferit de bunica celor doi copii.

"Este o casă cu fundaţie, structură metalică, zid de beton şi tot ce trebuie. Sunt două camere, una a părinţilor şi alta pentru copii, apoi avem un living, o bucătărie şi o baie. Mai avem puţin şi terminăm. Sperăm ca săptămâna viitoare să se mute. Duminică, vreau să le dăm cheia şi casa, iar luni copiii să doarmă în pătuţul lor", a declarat vicepreşedintele asociaţiei, Alexandru Ion.

Este a cincea casă pe care asociaţia sprijinită de românii din Marea Britanie o construieşte în România, iar săptămâna viitoare membrii ei vor începe un alt proiect în Sighetu Marmaţiei.

"Niciodată nu am visat să am o casă a mea, deşi întotdeauna mi-am dorit-o. Le mulţumesc tuturor pentru ajutor", spune Elena, mama celor doi copii.

În timpul discuţiei cu Elena, învăţătoarea pleacă în sat. După câteva minute, se întoarce, iar în faţa ei este un utilaj care a venit să niveleze terenul din faţa casei.

"Eu sunt doar un facilitator în acest proiect", afirmă Alexa cu modestie, deşi toată lumea recunoaşte că fără implicarea ei multe lucruri nu s-ar fi întâmplat.

De anul trecut, de când a ajuns în sat, a schimbat cinci case, iar acum, pentru că nu a profitat de proiectul prin care elevii săi au avut conexiune la Internet, face naveta la Tulcea, unde a găsit să închirieze un apartament şi să-şi dea examenele online în primul an de master pe care l-a început în pedagogie.

Oficial, Alexandra nu spune nimic despre principala problemă cu care se confruntă în viaţa personală care-i poate afecta şi activitatea profesională - lipsa unei locuinţe cu toate facilităţile necesare în secolul XXI. În faţa reportofonului, în schimb, vorbeşte despre o potecă slow-food care ar ajuta satul Sarinasuf să iasă din anonimat şi să devină aşa cum îl vede ea - un loc "preţios". Ea visează şi este recunoscătoare.

"Într-un an de învăţământ, în primul an într-o comunitate, s-au întâmplat foarte multe lucruri faine şi sunt norocoasă şi recunoscătoare pentru că am avut aşa mulţi oameni care să contribuie frumos la călătorie", ne-a mărturisit Alexandra Mitrică. AGERPRES/(A, AS - autor: Luisiana Bîgea, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)

Foto: (c) Luisiana Bîgea/AGERPRES